Stelute de iulie-august 2013 (65)

oanka80 spune:

daca pt mine acomodarea cu bebe acasa s-a desfasurat cumva usor, adica incet, incet m-am prins ce si cand trebuie facut, socul mare a fost cu alaptatul, stiu ca ma repet, cred ca sunt penibila, dar nu ii intelegeam pe cei ce au scris, caci am tot citit despre alaptare, ca e cel mai minunat lucru, ca e ceva divin, ca e o placere pt mama si pui....
aici am avut de furca, nu am stiut sa scot laptele din sani, nu stiam sa il pun corect pe bebe la san, am facut rani, la fiecare alaptat aveam lacrimi in ochi, dar e o durere pe care o induri pt copil.
de vorbit cu burta, hmmmm la prima sarcina am mai vorbit, acum doar daca e bebe prea agitat, o rog sa se potoleasca si pare sa ma asculte. dar pe al meu sot nu il pot convinge sa ii spuna ceva. se amuza pe seama asta. il mai chem cand imi salta burta de la lovituri, si chiar cand vine el, e o liniste totala

Oana, mamica fericita de Maria-Emilia (28.02.2010)
23+
minune mica

dnapotecuta spune:

Subscriu si eu... si noi ne-am avut unul pe cellalt si niciunul nu mai pusese in viata lui mana pe un copil, un scutec etc. Dar a fost bine si am avut numai problemele noastre nu si ale altora si asta conteaza cel mai mult.
Cat despre varii cunostinte bine ca am fost pripasiti prin partea locului deci nu am avut multi in vizita in primele saptamani. Ma cocosa chestia cu bagatul banilor la scutec...Jeeesus... si am mai auzit una ieir...sa-i faci copilului cruce pe frunte cu degetul bagat in gura. Mi se ridica parul pe ceafa numai cand ma gandesc. Inteleg si tolerez faptul ca alti oameni gandesc altfel decat mine dar pana la un punct unde intervin igiena, bunul simt si... ce sa mai... existenta intelectului in mama ma-sii ca de acolo vin toate relele.

Alina 26+

oanka80 spune:

alina sa te uiti la documentarul de care vorbeam aici :))))))))))))) nu vei mai gandi asa :))))))))))
trebuie sa ne descurcam, cu sau fara momente de depresie, sa aveti voi toate tiglele pe casa si sa va impuneti sa nu va lasati doborate. si ceva rabdare si cu sotii din dotare, eu in primul an de viata al copilei, am avut multe meciuri cu al meu :))))))))))))) pana m-am prins eu ca niciodata nu va mai fi ca inainte de bebe

Oana, mamica fericita de Maria-Emilia (28.02.2010)
23+
minune mica

dnapotecuta spune:

Asta cu rabdarea vis-a-vis de sot e maaare adevar.Astia sunt luati mai din oala decat noi si au nevoie de infinit mai mult timp sa-si revina.Asa in teorie toate sunt bune si frumoase pana ajung cu el in brate si realizeaza cam la ce sunt taiati de acum inainte la portie. Si iar imi aduc aminte cum a venit asistenta la noi si ne-a zis ca in camera peste noapte dupa cezariana poate ramane o persoana, de preferat sotul... ii revad moaca ca ieri: "Neaparat sotul?" A fost sublim. Acum saracul n-am ce sa-i reprosez vis-a-vis de V. insa i-a trebuit ceva tmp e ajustare si cateva suturi bine plasate in partea aia de nu si-o vede decat in oglinda.

Alina 26+

dnapotecuta spune:

Am fugit sa iau piticul. Mai vorbim doamnelor. O dupa amiaza frumoasa!

Alina 26+

yvyana spune:

Ohooo exact asta gandeam si eu cu alaptatul!!!
Nici n-am pus-o corect la san, nici nu mi-a aratat cineva ce si cum se face si ea mai era si o sugacioasa mica si-i placea tareee sa rontaie la mameloanele mele nu m-a crutat deloc!
Am facut niste ragadeee, vai si amar de viata mea, 2 luni a durat ca sa se cicatrizeze mameloanele, eu alaptam si plangeam si cum terminam de alaptat ma gandeam la urmatoarea tura si iar ma apuca disperarea



Happy Mom si S25+

Monirina spune:

e foarte important sa ai si pe cineva care sa te ajute, sa-ti arate eventual... eu am avut norocul asta cu matusa mea,care mi-a aratat cum sa ma masez si sa scot laptele (a trebuit sa ma mulg o saptamana si sa-l arunc ca nu aveam voie sa alaptez din cauze unor medicamente)...asa ca peste o saptamana cand i-am dat san eram deja experta :) si intradeva a fost minunat, divin si era momentul nostru de relaxare si placere...

Monirina mami lui Robert (5.01.2008) si 17+

mstefania spune:

Va salut!
Am citit si capitolul trecut si asta si am cam uitat ce am vrut sa zic,inafara ca m-am distrat copios la unele replici, cele cu ,,pasaricile" a nu se intelege ca de dureri am ras ci de chestiile haioase, si de ce s-a scris in ultimele pagini :))))). M-am binedispus!

Stefania 25+
si Teodora Rebeca (07.10.2007)

mess0804 spune:

Asa mai spuneti si cate una care sa nu ne speriati pe cele la prima sarcina ... Eu una nu ma vad mama eroina, sa plang, sa fac rani si sa suport asa ca sper sa am noroc si sa mearga
Am citit ca e important alaptatul... dar e important si sufletul mamei ... Dar pornesc optimista ca de tehnica o sa intreb asistente, moase, orice tanti

Deocamdata nici nu stiu in ce tara o sa nasc, unde stam primele luni ... destule motive de depresie de pe acum. Una din idei e sa mergem toti 3 si sa stam la mama mea vreo 6 luni... ca aici as fi singura-singurica, sotul ar munca 12 ore pe zi si probabil cateva ore de somn o sa aiba nevoie si el, macar cat sa fie apt de munca sa nu faca accidente pe acolo. Si de una singura ma apuca groaza de pe acum ca nu ma descurc ... dar cumva o sa se aranjeze toate

mstefania spune:

OOOOO, depresie postpartum, am avut si eu, dar cu intelegere din partea sotului a trecut, acomodarea in 3 s-a facut treptat, imi amintesc ca i-am spus mamei sa nu prind picior de musafir la mine decat dupa ce are copilul 1 luna, si tin minte ca abia asteptam sa o culc pe fata sa ne asezam in pat sa ne odihnim si noi ca deja ne ajunsese oboseala..

Obiceiuri ciudat....nu am avut parte in schimb fratele meu a fost socat cand i-a venit in vizita o matusa cu un tort si ceva cadou(are o fetita de 2 ani) si si-a bagat matusa degetul in felia de tort si i-a dat fetei de 1 luna sa guste ca doar ii este pofta:)))))))))))))))))), a fost oripilat si nu a stiut cum sa reactioneaza, is vb aia e barbat :))))

Stefania 25+
si Teodora Rebeca (07.10.2007)