Copii amenintati ca vor dormi pe jos in spital

sanziana27 spune:

In vara am fost cu baietelul meu in Cluj la operatie de hernie inghinala.
Ne-am internat dimineata, l-au operat pe la amiaza si a adoua zi ne-au externat.
In aceeasi zi s-a mai internat un alt baietel.....seara pe la 21 asistenta o roaga pe mama baiatului sa urce sus la dnul dr. (alt medic, nu al nostru)Domnul dr mai mult direct decat voalat ii spune mamei "Doamna ce aveti de gand? Nu vreti sa va operez copilul?Ce asteptati??

Mama se intoarce ravasita in salon si incepe sa planga, ca sigur ar fi dat banii....dar chiar asa, fara perdea sa se puna problema....

Un tatic cu noi in salon ii prezinta rezolvarea:
1. Sunati acum la politie si organizati un flagrant
2. Urcati, inregistrati, dati cazul la presa
3. Cereti externarea si plecati in alt oras
4. Urcati, dati plicul, va opereaza copilul si ati rezolvat.

A ales a 4 a varianta!

Stiti ce mult m-a obsedat acest caz petrecut sub ochii mei?Si cate intrebari mi-am pus si eu, ce as fi facut in locul ei....as fi plecat in alt spital!

giulia81 spune:

mie imi vine sa o iau razna cand aud pe faimosul plic....
chiar aici pe forum era la un moment dat un topic in care un user intreba cati bani trebuie sa contina plicul pt dr pt o operatie...cred ca am fost maxim 3 persoane care i-am raspuns ca O lei...userul a revenit cu multumiri pt persoanele care i-au dat informatii pe pm...din asta ce intelegi? ca din cauza unor persoane ca userul x si toti cei care i-au scris pe pm si a celor ca si mama din povestea ta suntem si noi nevoiti sa bagam plicul in buzunarul dr-lui, ca altfel murim draq pe holul spitalului...apoi tot noi ne vaitam ca aoleu, "trebuie" sa dau bani la dr, oare cat ma costa operatia?
si ne miram ca suntem tratati mai rau ca soarecii de laborator.
nimic nu se va schimba in tara asta cu o asemenea mentalitate...pana cand vom vedea inn dr un Zeu, care trebuie preaslavit??? diploma de doctor nu-i ofera nici o superioritate fata de un alt om cu alta meserie...dar ei se cred dzeu pe pamant pt ca noi i-am invatat asa...
eu ma gandisem la varianta ca mamica din stire nu a dat plicul "binemeritat" doctoritei, iar urmarile au fost care au fost...sunt 100% convinsa ca asa s-a intamplat...

sanziana27 spune:

Suntem vinovati si responsabili pentru tot ceea ce ni se intampla, pentru modul in care suntem tratati pentru ca nu avem demnitatea de a lua atitudine.

Eu sunt tot mai socata de atitudinea noastra de servilism....ultima mostra: o cunostinta vrea sa nasca la un spital privat si....se gandeste sa-si puna in bagaj si cateva ciocolatele, asa pentru asistente Si tragedia e ca nu vede nimic rau in asta....

izabela88 spune:

femeia in cauza tocmai a fost data la stiri,se pare ca a facut plangere la politie impotriva spitalului din sibiu.
oare cat o sa dureze pana se "linistesc apele" de data aceasta???

XIO spune:

Izabela, pana cand nu se va schimba tot sistemul sanitar nu s evor rezolva aceste probleme. este un cerc vicios care implica si pacientii si apartinatorii, deci trebuie sa se schimbe tot.

izabela88 spune:

mama mea a fost operata la picior in spitalul judetean din craiova,in 2009,in urma unui accident de masina/scuter.ea era pe scuter cu un vecin(al ei numa' ce se stricase),iar alt vecin(deh,orasel mic,strada mare),care avea probleme grave de vedere,dar nu binevoise sa renunte la permis a omis sa le dea prioritate(nu i-a vazut)
ea a fost cea mai sifonata din toata situatia,a avut piciorul stang rupt(ambele oase),iar calcaiul dezgolit de tesut(se vedea osul si tendonul).
operatia de refacere a oaselor si introducerea tijei metalice s-au facut relativ repede,"contracost",cu cateva amanari.
daca era vorba numai de asta,in 10 zile ar fi fost externata,dar se punea problema unui transplant de piele de pe coapsa,pe calcai.grefa de piele nu se putea prinde pe os,trebuia sa "inmugureasca" zona ca sa reuseasca operatia,dar,la fiecare schimbat de pansament,asistentele erau atat de "dragute" ca ii jumuleau pansamentul,cu tot cu "mugurii" de tesut
totul a durat o luna,luna in care a trebuit sa suporte:
-durerea,ca nu se dusese de drag,ca la "pension"
-canicula(era august)pe sectiile de ortopedie si chirurgie plastica inca nu ajunsesera cu aerul conditionat;
-gandacii(eu,in saptamana in care am stat cu ea,adormeam pe la 12-1 noaptea si "vanam' la gandaci prin salon si pe hol,intr-un final imi faceam loc in pat langa ea,ca biscuitele in dunga,sa nu cumva sa o lovesc si,inghitindu-mi,doborata de oboseala,oroarea de insecte;
-comportamentul unor medici si asistente;
-plus o depresie instalata acolo.
pe langa faptul ca am "cotizat" la dr.(nu ne pricepem,din nefericire,sa ne "reparam" singuri),pe langa duzina de "ciocolatele" cu care o aprovizionam cu totii,in speranta ca s-or mai indulci muraturile alea de asistente,pe langa conditiile de groaza,te mai si costa min 3 lei adusul "olitei"(atunci cand nu reuseam sa fim langa ea)...
deci,trebuia sa te abtii/rezumi la cat mai putine cerinte,ca totul era contra-cost,chiar si schimbatul lenjeriei de pe pat,plina de betadina si transpiratie(ca de dus nici nu se punea problema),al pansamentului ceva mai cu grija,sau materialele medicale/medicamente.
ca sa nu mai pomenesc de cazurile vazute,in care se amanau operatii si proceduri pentru ca beneficiarul nu avea plicul "complet"
va intrebati de ce nu am facut ceva???
pai,simplu,dupa o luna de chin,in care ne-au scazut considerabil rezervele financiare,cand ne bucuram sa fie,in sfarsit,acasa,nu mai aveam resurse(de nici unele) sa incepem o lupta(pierduta din start)cu "caracatita" numita "sistem medical"

viviana spune:

Subiectul despre ce este?

Despre rastignirea mamei ca si-a lasat acolo copiii sau despre comportamentul neadeacvat al spitalului, medicului si asistentei?

Mama venea de la Cisnadie - spitalul de acolo nu mai este.
Cu 2 copii bolnavi. Speriata pentru ei. Ingrijorata pentru ei. Cu speranta ca isi lasa copiii pe maini care ii va salva.
Nu stie medicina. Habar nu are cat de grav bolnavi sunt copiii. Are incredere ca acolo se vor face bine.

Dragele mele si cele care aveti copii si cele care nu-i aveti - daca maine mi se spune ca sanatatea copilului meu depinde de lasarea lui unui capcaun il las.

Foarte tare m-a deranjat incercarea asta de a antrena in discutie decizia mamei.
Decizie corecta de altfel.

Alta e problema, nu?

giulia81 spune:

viviana, tocmai de asta am pus si eu intrebarea "ce ati fi facut in locul mamei?" - credeam/speram ca se observa devierea...dar....

ramiris spune:

Eu mi-am asumat devierea din fraza de deschidere. Insa, cu toata intelegerea pentru mama si pentru spaimele si angoasele ei normale in situatia data, cand devii parinte ai in primul rand responsabilitati. Una dintre el fiind protectia copiilor tai. Ferirea lor de abuzuri, de traume...
Incerc sa n-o judec pe mama, spun doar ca n-o inteleg
(prin prisma valorilor si experientelor mele), si o compatimesc sincer, sper ca cei mici sa se faca repede bine. Fizic cel putin pentru ca ma indoiesc ca vor trece cu usurinta peste restul traumelor.

eumada spune:

Mie mi se face rau.In postura de mama care a avut copilul in spital si nu pentru o banala raceala.

Daca nu as fi avut-o pe mama sa se interneze cu ea(lucreaza in domeniul medical) nu-mi lasam copilul acolo...plecam in alta parte cu Smurdul(la care as fi avut acces).Norocul copilului meu a fost ca a fost mama cu ea,mama mea care stia procedurile in cazurile de arsi...si le-a aplicat ca la carte,nu ca personalul medical si-ar fi facut datoria...si care a stat o noapte intreaga picurand pe obraz ..nu stiu ce solutie parca...cu o anumita frecventa...am jurat sa las in urma cosmarul si sa uit,dar de cate ori citesc de un copil bolnav imi revine tot cosmarul in minte.Si nu-i placut.