Copii amenintati ca vor dormi pe jos in spital

principe spune:

si cine i opreste sa ia cateva ore la o clinica private ?
sa se asocieze sa deschida cabinet?,cabinete ,nu clinici...au voie,au voie sa dea din coate.

principe spune:

Pai atunci imi pare rau ptru tine ca esti atat de sensibila, ca poate te doare mai tare ce spune ,LAVINIA( la concreT ,mama fetitei care a fost abuzata la spitalul din Sibiu)despre medici,la general...decat ce fac medicii ,tot la general.


As vrea sa te intreb ce parere ai despre sistemul de invatamant,ai fost multumita de profesorii copiilor tai? dar despre politica?
Ti ai format opinii generale despre aceste sisteme ?daca da ,cum ti le ai format,pe baza caror criterii?
nu trebuie sa mi raspunzi daca nu vrei,nu vreau sa te chestionez.
vreau sa ti arat ca toti ne formam opinii generale,in functie de incidenta problemelor( fie intr un sens pozitiv sau fie intr un sens negative) de care ne am izbit in anumite momente si aceasta incidenta sa duca spre o generalizare negative sau pozitiva.

XIO spune:

Principe, pe perioada rezidentiatului nu se poate lucra la cabinet sau la clinica privata.
Duparezidentiat sansele sa iti gasesti de lucru in orasul in care ai studiat sunt ametitor de mici.
Ca sa ai pacienti si sa nu iti intre in cabinetul deschis doar failia in vizita, idel este sa lucrezi la spital, sau sa lucrezi cu cineva care are deja un nume.
Sa luam un exemplu ipotetic> eu, proaspt medic specilist in Timisoara imi deschi cabinet de gineco ( dacasunt ale spec. chirurgicale nu vine nimeni oricum).
Singura mea sansa casa upravietuiasca acest abinet (deci nu ca s fac profit, ci sa vad un pacient) este sa intre cineva in greseala de pe strada ca are nevoie e o lama.
Bineinteles ca exista si posibilitatea sa vina fmilia la control si prietenele, dar pe asta o lasam.
Daca eu diagnostichez un cancer cervical trbuie sa il operez la spial (asta daca pacienta vrea ca eu, un noname, sa o operez, si nu se duce la numele mari). Ca sa merg la spital treuie sa am incheiat un contract de colaborare, asta inseamn ca eu dau bani spitalului cand aduc o pacienta, si ca fac garzi gratuit la spital.

E? De vis perspectivele, nu?



Referitor la generalizari, eu una nu le fac. Pt ca stiu ca sunt fale in situatiile astea.

principe spune:

Stiu,Xio ,ca rezidentiatul trebuie facut in system public,si aici este la fel si nu stiu daca nu ma hazardez sa zic ca aproape peste tot in lume.
Majoritatea medicilor ro au terminat demult rezidentiatul,ies din schema....,pot sa ti dau exemplu de nspe strategii de urmat ca sa prospereze...numai ca niciuna nu I de azi pe maine.Trebuie munca ,consecventa,daruire....eforturi la care putini sunt dispusi.
Rezidentii,nu stiu cum este in ro.,dar eu cred ca pot lucra pe langa alti medici in clinici private,cabinete,munca remunerata sau voluntara ptru capatarea experientei .

Problema mare in ro este de conceptie ...Toti asa zisii profesionali,nu li se usuca cernala inca pe degete si, vor sa fie recunoscuti,faimosi,cu venituri profitoare.
Asta nu I posibil ...asa cumn nu I posibil sa culegi inainte sa sadesti.

Nu am scris niciodata despre experienta mea si nici a sotului meu, in Venezuela....nu mi place sa o fac dar am sa o scriu ca poate fi luata ca exemplu de perseveranta ,munca ,dedicatie (fara falsa modestie)
Am sa scriu despre drumul pe care l a parcurs sotul meu,medic veterinar,scolit in ro si sosit in ve dupa bancile facultatii.
Deci si el ca si medicul uman depinde de pacient,de serviciile oferite acestuia ....
Ajuns in ve cu o diploma de medic,diploma care trebuia revalidata.
La doua luni dupa ce a ajuns in ve a inceput intr o clinica privata,ca asistent,pe un salar minim,acolo s a familiarizat cu abordarea proprietarului,pacientului,a inceput sa puna in practica spaniola.lucra de luni pana vineri. de vinerea seara pana luni dimineata lucra in alta clinica,in receptia de urgente si spitalizare..
Dupa cateva luni, lucrand in urgente ,la clinica aceasta a venit propritarul unui negot de animale(pet shop)care avea si aprobarile ptru functionare a unui cabinet vet. colabora cu un medic veterinar care nu avea timp si nu l interesa cabinetul (acesta era medicul titular al cabinetului) I a oferit sotului meu sa mearga sa dea srevicii de vaccinare si deparazitare, intr un cabinet minuscul,fara minimul de dotare...
A inceput,a facut orar zilnic,chiar daca nu I batea la usa decat doi proprietary pe zi.lucra pana sambata la pranz,dupa pranz mergea la clinica unde lucra in spitalizare si urgente.acest orar de munca a durat 14 luni...adica un an si doua luni. munca de luni pana luni.
In acest timp si a bagat si actele ptru revalidarea titlului.
Ptru cabinet a facut pliante cu promovarea serviciilor,a facut campanii de vaccinare in piata din apropierea cabinetului (cu doua vaccinuri gratis si deparazitare cu plata )campanii unde nu avea mare profit ,dar se facea cunoscut.Aceste campanii se faceau sambata si duminica dimineata...iar dupa campanie mergea la clinica de urgente.
am spus ca a durat 14 luni.
Dupa 14 luni de munca titanica...(profitul era 50-50 cu proprietarul pet shopului)...Au extins cabinetul,Au facut remodelari,dotari.a continuat sa se implice in serviciul comunitar ..a fost sa salveze animalele ramase fara stapani dupa o inundatie mare, a continuat cu campaniile de vaccinare. s a dedicate apoi in exclusivitate doar acestui negot ,renuntand la urgente(serviciul de urgente a fost pe perioada de aproape 12 luni era intrarea fixa care I asigura banii ptru transport si ceva in plus)
.Acum este actionarul majoritar al clinicii.
A facut cursuri de radiografie ,ecografie,traumatologie...etc
Acum dupa aproape doua decenii,este o clinica veterinara cu trei consultorii,spitalizare,servicii de ecografie,radiologie,sala de mare chirurgie si mica chirurgie,serviciu de lasare in grija a mascotei,spalatorie si coafura.
Tot drumul acesta a fost facut Pas cu pas cu muuuuuuulta munca si daruire.
Si daca ne am intoarce in ro acum ...sigur o luam de la cap doar cu mai multa experienta dar cu aceeasi convingere ca nimeni nu te recunoaste daca nu te faci recunoscut.

Sunt sigura Xio,ca ai sa vezi altfel lucrurile dupa ce ai sa stai catva timp afara.imi pare bine ptru tine ca ai plecat imediat ce ai terminat... mai putine sanse sa te viciezi in sistemul ro(nu ma refer la plic,ci la conceptii).

XIO spune:

Principe, in Germania se poate face rezidentiatul si in clinici private.

In Romania nu poti lucra pe langa un medic in clinici private din simplul motiv ca nu e legal si ca oricum cand vine pacientul privat nu ii convine sa mai stea inca 3 sa se uite la el.
La cabinete, din nou, poate daca te duci la mama la cabinet, ca altfel nu.
Nu am inteles nici asta cu voluntariatul, adica ne plangem de faptul ca nu avem bani, dar tu spui sa facem si munca voluntara la cabinete, ca la spital nu e destul unde mai pui ca nu ai un orar fix, poti ramane la spital pete program, ai garzi, daca te mi duci undeva sa lucrezi voluntar nu mai ai timp sa citesti nimic pt lucru.

Tocmai mi-a povestit o colega ca la raport citea seful de sectie o directiva cum ca medicii rezidenti nu mai sunt obligati sa faca mai mult de 20 de ore de garda (legal nici pana acum nu trebuiau facute garzile), si dupa ce a citit-o a adougat "dar s-a votat in unanimitate ca vor face cate garzi este nevoie", desi absolut nici un rezident nu a fost d acodrd cu asta.

iarina spune:

Nu putem face un split la subiect? Vorba cuiva ni s-a urat de competitia sistem medical american vs canadian si s-au lalait nshpe mii de pagini pe aceasta tema. Trebuie savexiste un moderator care sa roage doamnele sandeschida un subiect separat si noi sa discutam despre ce s- intamplat la Sibiu si cum am putea ajuta familia respectiva. Am intelec ca cei mici sunt mai bine, ca au primit ceva ajutoare si ca cineva se va ocupa de mama s-o invete sa scrie si sa citeasca. Am putea sa incercam sa strangem niste banuti sa renovam camera? Arata groaznic si la ce frig este, copiii se vor imbolnavi iarasi. Plus ca degeaba le trimitem mancare daca n-au frigider :((((((

principe spune:

Cum era de asteptat,"copiii sunt niste mincinosi"...asta a fost verdictul in cazul copiilor abuzati in spitalul din Sibiu.
inca un abuz musamalizat,bagat sub pres,acoperit cu cea mai mare nonsalanta.

Nu am incredere in justitia ro....dar am incredere in justitia divina.

Am vorbit ieri cu Carla,o sibianca cu o voce dulce,mama a doua gemene de 3 ani,cea care a facut public abuzul si dornica sa faca tot ce I sta in putere sa ajute aceasta familie....
Cu ajutorul oamenilor cu inima buna,Alexandra si Sebastian(copiii)au acum o camaruta incalzita,au un frigider,un aragaz functional,imbracaminte si incaltaminte si jucarii.Lavinia(mama), inca, nu are un act de identitate ,lucru care I ingreuneaza posibilitatea de a avea un loc de munca stabil.un lucru inbucurator insa este faptul ca ia clase de citit si scris cu invatatorea fiicei sale.
As vrea sa vedeti fericirea acestor copiii cand primesc un pachet.
Adevarat ca "fericirea are ochi de copil"


edit..


Am uitat sa specific ca ... " doamnnele" capra cu raceala ...nu,nu e ironie (asa se numesc individele cadre medicale)sunt palmuitoare si pline de haz..si nu vreau sa spun ca, capra are raceala si nici ca raceala este capra,dar nici ca s doamne.
sa nu ma intelege ti gresit...
am incredere in voi ca intelege ti... ce vreau sa spun.

AVETI GRIJA CU CAPRA SI RACEALA daca din nefericire ajungeti in spitalul dib Sibiu.

Natasa spune:

Apropo de felul in care sunt tratati copiii nostri, iata marturia unei mame despre o banala operatie de polipi:

Ieri, dupa nenumarate amanari de ani, m-am dus in sfarsit cu copilul la spital, sa-l operez de polipi. Are 7 ani si jumatate, mi s-a parut suficient de matur sa inteleaga prin ceea ce va trece.
I-am descris in amanunt procedura ante-anestezie, i-am explicat clar ca va fi legat de maini si de picioare, ca i se va pune masca pe fata pt. a fi adormit (anestezia este totala, chiar si pt o astfel de interventie. Mai bine, dat fiind ca eu si acum am cosmaruri legate de aceasta operatie banala pe care am facut-o la 3 ani, anesteziata local fiind....)
Totu' bine si frumos, a venit o asistenta tanara si draguta care urma sa-l ia pe cei 3 copiii din salon in sala de operatie, si care le-a dat un siropel ametitor inainte. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns zambetul, a inceput sa le povesteasca nitel celor 3 copii din salon (7, 7, 3 ani) despre ce e "dincolo":
"Mergem la petrecere, avem baloane colorate si masti. De care masti vreti?"
"Ohhh, eu vreau de Spiderman, eu vreau de Superman...."
"Gata, in 5 minute vin si va iau pe toti 3 la petrecere"

Ei bine, cele 5 minute au devenit 30 in care cei 3 copiii deveneau din ce in ce mai agitati in ciuda ametelii. Petrecerea se desfasura deja fara ei si nu puteau sa-si mai stapaneasca nerabdarea. Primul luat a fost copilul meu. Ce noroc! L-au adus dupa cca 10 minute, adormit si cu tubul in gura. Dupa nenumarate strigari din partea mea si a asistentei, s-a trezit. A inceput un plans devastator ce nu putea fi calmat nicicum. Am lasat-o sa planga stand langa ea si suflandu-i incontinuu nasul insangerat. Asistenta de salon i-a interzis sa planga pe motiv ca-si face mai mult rau din cauza lacrimilor. Copilul meu a plans cum plange de obicei: pana la capat. Niciodata nu i-am intrerupt plansul, si ea stie asta. Asistenta insistenta, "Nu mai plange!", copilul meu nu si nu. Plansul e plans si nu se intrerupe la comanda unui adult anxios care ii cere sa faca asta. In cele din urma am rugat-o pe asistenta s-o lase in pace, fiindca e normal sa planga si o sa-mi asum eu eventualele efecte nedorite (evident, n-au existat, in ciuda plansului ei indelungat)
Ceilalti doi copii erau martori la suferinta. I-a luat destul de tarziu in operatie. Nici nu vreau sa ma gandesc in ce stare de spirit au ajuns la "petrecere".

Cand plansul amar al copilului meu s-a mai domolit nitel, a inceput revolta.
"Ne-au pacalit, nu e nici o petrecere. Nu au nici macar un balon colorat, iar masca aia promisa era oribila. M-au legat de maini si de picioare si mi-au spus sa nu-mi fie frica si sa nu ma misc. Dar mie imi era ingrozitor de frica"
"Dar, Dara, tu tii minte ca ti-am povestit dinainte ca te vor lega de maini si de picioare, ca asa e procedura..."
"Da, stiam, dar tot imi era frica. Iar ei imi spuneau sa nu-mi fie frica, desi mie imi era ingrozitor....Nu mai vreau sa vin niciodata aici, niciodata, sunt niste mincinosi....!"

Mda. Copilul cel mai mic, cel de 3 ani, a venit inapoi cu buza muscata pana la sange. A facut asta cand l-au legat iar el nu a inteles de ce. Nimeni nu l-a avertizat nicicum, iar el venise la o petrecere cu baloane si masti. Aceleasi presiuni ale asistentei de a nu fi lasat sa planga, iar mama lui, femeie simpla, a luat-o atat de in serios incat l-a amenintat pe bietul suferind cu injectia, cu bataia si chiar cu abandonul in spital. Copilul si-a inghitit subit lacrimile pt. a-si pastra mama.

Ma intreb acum, la final, pentru cine era acea petrecere colorata? Pentru noi, parintii angoasati care tocmai isi vedeau copiii luati in stare de ameteala de langa ei? Cum poti sa promiti o petrecere unor copii cand stii bine ca ii veni expune unui stres maxim de care ei nu se pot apara si din care nu inteleg mare lucru pt. a-l gestiona? Si daca tot faci asta, pt. a scapa de agitatia preoperatorie si a nu-ti mai bate gura cu explicatiile pe intelesul lor, de ce D-zeu nu pui acolo 2 baloane colorate si 2 masti pe bune, doar asa, sa vada copilul ala ca nu iti bati joc de mintea lui?

Nu am ce reprosa personalului medical cu exceptia acestui aspect. Insa aceasta joaca mi se pare de-a dreptul sadica si neasumata.

ita2v spune:

inspaimantator

lavi02 spune:

Mda, multa lume nu stie de fapt sa se poarte cu copiii. Asistenta a fost bine intentionata, saraca, dar complet pe dinafara. Pur si simplu nu a dus-o capul ca nu se face asa ceva.