4 martie, 7,2 grade
Raspunsuri - Pagina 2
Ioana_Pos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui capcaunul In schimb pentru colegii restantieri cutremurul din '86 a fost ... haios. Toata studentimea adunata printre caminele din Regie a ales-o pe Miss Cutremur, o fata tasnita afara din camin tocmai de la dusuri, avand numai prosopul pe ea.[/size=1] |
Desi e un subiect trist si pentru unii tragic la modul cat se poate de personal m-a destins povestea ta.Un articol despre cutremurul din 77 si recurenta cutremurelor in zona in National Geographic din 2005 - www.natgeo.ro/articole/natura/catastrofe/7872-cutremurul-cel-mare" target="_blank">http://www.natgeo.ro/articole/natura/catastrofe/7872-cutremurul-cel-mare
a_alinta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andacos CUMPLIT!!!!! nu-mi vine altceva pe buze...chiar nu-mi amintesc sa mai fi trait ceva la fel de groaznic.Poate doar alt cutremur,alea d eprin `90! Aveam 8 ani,imi amintesc si acum de parca ieri s-ar fi intimplat,cum nu reusea tata sa se dea jos din pat sa ma ia pe mine si pe fratele meu din camera cealalta,cum eram ingrozita ca vom muri acolo,cum l-a luat mama pe fratele meu in ultima secunda din patutz(avea aproape 2 luni)si apoi s-a prabusit tavanul peste...cum am iesit afara in ger ,in camasa de noapte de finet cu desene cu ursuletzi,cum s-a dus tata mai apoi sa vada daca nu s-.au darimat blocurile,asta dupa ce intrase sa ne aduca cojocelele din casa. Am mai povestit eu pe forum,cu serbarea in limba franceza de a doua zi,unde nu eram asa sigura d epoezie si tare am mai fost multzumita cind a doua zi ne-au trimis acasa ca...se derimase scoala(fostul liceu sportiv din galtzi pentru cunoscatori) Ani d ezile nu am stat singur ain casa si in intuneric,m-a dus mama pe la babe sa ma descinte...cosmar!!!!! Dana |
wow, si eu tot aproape 8 ani aveam , numai ca am dormit toata noaptea, nu am simtit absolut nimic, mi-a povestit tata ca stia ca exact in coltul din dreapta al camerei unde era si patul in care dormeam aparuse o crapatura, i-a fost frica ca se prabuseste tavanul si pe mine nu a putut sa ma scoale , nu a avut puterea sa ma ia in brate ( probabil ca ii tremurau bratele si picioarele si de zgaltait si de frica ) asa ca s-a asezat peste mine in caz ca pica tavanul sa ma protejeze cu spatele lui. din fericire casa noastra a suferit doar cateva crapaturi pe la colturi .
eu m-am trezit dimineatza pe la 5 in murmur de voci, era bucutaria plina cu neamuri , uimita toata ca nu stiam ce s- a intamplat , imi amintesc si acum ca trebuia sa duc la scoala sacosa cu sticle goale ( era zi de recoltare a sticlelor goale ) si se sparsesera toate si nu intelegeam de ce.
Deceneus spune:
Eu nu am simtit cutremurul desi eram la televizor si urmaream filmul bulgaresc. Asta era undeva in munti in zona Hargita. Nu s-a miscat nimic in incapere.
Am observat ca nu mai emite nici un post de televiziune romanesc si nici cele de radio.
Cum eram familiarizat cu sistemul de radio si televiziune nu intelegeam cum pot sa pice toate simultan.
Stiam ca toate programele trec prin Palatul Telefoanelor de pe Calea Victoriei. Gandul m-a dus la o posibila lovitura de stat.
Radioul si-a revenit primul cu muzica simfonica. Nici vorba de comunicate.
Am ascultat la Europa Libera si Vocea americii, si de acolo am aflat ca un centru seismologic din Colorado a anuntat ca in Romania a fost un cutremur de 7.2 grade pe scara Richter. Asta dupa una sau doua ore.
Radio Romania nu spunea nimic.
Foarte tarziu, cred ca pe la ora 12 au anunat sec, ca a fot cutremur, soldat cu victime. Nu stiu daca au anuntat cate grade, am impresia ca primul anunt a fost de 6,8 si nimic despre pagube. Nici nu aveau cum sa inventarieze noaptea pagubele.
Cred ca nici nu erau pregatiti cu seismografe sau cu surse de energie.
Dupa cutremur s-a investit in centre de seismologie.
Dupa cutremur au aparut bancurile:
"Dupa atata Cantare Romania a inceput sa joace", pentru ca era perioada festivalului Cantarea Romaniei.
Sau pe seama balcoanelor proptite cu lemne sa nu se prabuseasca era bancul: "toti din centru-s cu proptele", in centrul capitalei fiind stabii.
capcaunul spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui a_alinta probabil ca ii tremurau bratele si picioarele si de zgaltait si de frica |
Nu de frica ci de la zgaltaiala. Era atat de puternica incat orice miscare coordonata era imposibila. Daca incercai sa mergi spre usa te trezeai exact in partea cealalta. Nu puteai sa iti tii echilibrul, indiferent daca stateai pe loc sau incercai sa te deplasezi. Eu eram sub birou jucandu-ma. Pana sa apuc sa ies de sub masa zgaltaiala s-a pornit atat de tare incat imi era imposibil sa ies cumva de-acolo, desi vroiam sa ies. La un moment dat, pac, cade globul pamantesc de pe birou, si era mare, de vreo juma de metru diametru. Taica-miu apucase sa tasneasca din sufragerie, dar s-a oprit pe hol, nemaiputand sa inainteze. Imi povestea dupa aceea ca peretii se miscau stanga-dreapta si tintuit locului imi striga sa raman sub masa. Eu oricum nu puteam iesi de sub ea. Cosmar. Iar din camara ce servea pe post de atelier fotografic se auzeau cum picau borcanele cu chimicale unul dupa altul, un infern. Din vreo suta de borcane au rezistat doar o duzina, iar substantele imprastiate au fost iremediabil pierdute.
Cutremurul din '90 m-a prins in camin. La etajul corespunzator varfurilor stalpilor de iluminat. Nu voi uita niciodata imaginea stalpilor osciland cu circa un metru balans, aratandu-se cand intr-o fereastra, cand in cealalta. Pana nu vezi nu crezi ca se poate asa ceva.
capcaunul spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deceneus Gandul m-a dus la o posibila lovitura de stat. |
Tu te gandesti intotdeauna numai la conspiratii.
capcaunul spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deceneus Eu nu am simtit cutremurul desi eram la televizor si urmaream filmul bulgaresc. Asta era undeva in munti in zona Hargita. Nu s-a miscat nimic in incapere. |
Erai in zona de care aminteam mai sus. Eu am fost, dar in '86, tot pe-acolo, jucand carti intr-o casuta din campingul Paraul Oii. A doua zi am trecut peste Hasmasul Mare spre Piatra Singuratica.
Oana_B spune:
In 77 aveam 6 ani si eram la bunici. Stateam pe fotoliul preferat, de-a curmezisul, cu capul rezemat de un brat si picioarele atarnand in partea ailalta. La un moment dat bunica-mea a zis brusc, Oana iesi afara si eu m-am speriat si am inceput "da' ce-am facut" si ea a zis ca e cutremur. Habar n-aveam ce-i aia. Am iesit afara si nu mai stiu cat am stat, la un moment dat m-a trimis in casa. Restul noptii bunicii au stat afara sa astepte replici si eu in casa pe canapea, pe intuneric, fixam podeaua de unde asteptam sa iasa monstrii.
La cel din 86 eram tot la bunici dormeam si imi amintesc si acum ce visam, visam ca eram catarata pe fantana si priveam cum cadea tigla de pe acoperis care cadea cu un zgomot de sticla sparta. M-am trezit, am realizat ca e cutremur si am zbughit-o afara. Pana sa ies m-am impiedicat de incaltarile de la usa si mi-am scrantit un deget care si acum e cam teapan.
Eram numai eu la bunici, frate-miu era acasa la Bucuresti si era cu niste prieteni care au vrut s-o ia la fuga pe scari. El a zis ca a ramas in casa si tinea magnetofonul sa nu cada de pe masa. Zic, ce faci mai cade casa pe tine si tu te tii de magnetofon, la care el pai m-a costat o caruta de bani, cum sa il las sa se strice:))
In 90, la cel de ziua, eram la munca si tocmai luasem salariul si am apucat sa ies imediat si a fost fascinant sa vad cum se cladinau stalpii si pomii. La replica de noaptea care a fost in jur de 3, daca imi amintesc bine, m-am speriat rau ca n-am avut unde sa ies, locuiam la bloc. Cred ca vreun an dupa aceea am suferit de un fel de anxietate, cand se lasa seara mi se facea frica cand trebuia sa intru in casa. Stateam mai mult pe afara si noaptea aveam insomnii. Cand se facea dimineata si auzeam pasarelele ciripind rasuflam usurata ca am scapat cu viata si de data asta. De atunci asa imi place de mult sa ascult dimineata pasarile gurese.
Intreband pe unul pe altul ce-au facut la cutremur si daca le-a fost frica am scapat in timp de senzatia aia de frica.
dicirstea spune:
Aveam 5 ani si eram in pat deja, in casa bunicii. Nu am inteles de ce s-a repezit mama la mine si m-a smucit din pat, ca apoi nu mai reusea sa iasa din camera. Se balansa aiurea de pereti de s-a dat cu capul de tocul usii si practic asta a fost norocul nostru, pentru ca astfel nu am mai ajuns sa iesim in curtea in care se pravalise calcanul de la podul casei parintilor, aflate langa noi. Caramizile se proptisera in usa de la intrare si ii veneau mamei pana la genunchi, am iesit pe geam si tot asa s-au scos si scaunele care au fost puse apoi in mijlocul strazii.
Nu am stiut ca a fost asa puternic cutremurul din 86, nu l-am simtit defel. Iar la cutremurul de noapte din 90 eram in casa parintilor, la etaj, si, desi peretele nu a mai fost refacut ( aproape jumatate din pod nu avea calcan) nu a mai cazut nicio caramida si nu a fost nici macar o crapatura. Avea fratele meu un afis pus pe perete in pioneze si ala a fost singurul miscat.
aschiutza spune:
Oana, e bine ca ai scapat de anxietate. Eu din pacate nu, desi s-a redus in timp. Si eu la fel am suferit de insomnii si de panica. Acu cind ma duc in tara dorm cu telefonul mobil linga mine (stiu ca nu e bine, dar deh!) si cu o sticla de apa.
La '77 eram prea mica, ai mei mi-au povestit ca au zbughit-o pe scari, si-au adus aminte ca eu sunt in patut si s-au intors (tot pe scari) sa ma ia. Am avut o profesoara in scoala care a sarit cu copilul pe geam de la etaj. A supravietuit dar cu probleme.
La '86 am dormit dusa, m-am trezit cind m-a pus tata cu picioarele in iarba umeda, bunica m-a acoperit cu corpul ei pt ca nu a reusit sa ma trezeasca.
La '90 eram la ora de mate. Un coleg a strigat "cutremur", altul a strigat "fugiti" si dintr-o data m-am trezit in mijloc de coridor, cu zeci de copii fugind pe linga mine, sarind peste cei cazuti pe jos. Cind sa ies pe usa scolii, cadeau tigle, cit pe aci sa o nimereasca pe o colega in cap. M-am oprit linga gardul ce da spre strada, taman bine sa vad cum cade un stilp si sa vad cum se onduleaza acoperisul scolii. Toata lumea imi povestea ce zgomot a fost si ca toti tipau, eu nu am auzit nimic - parca am fost blocata.
De atunci stiu ca putini isi vor pastra ratiunea in astfel de momente, la majoritatea sunt instinctele. Doar doi colegi s-au pus in tocul usii, de fugit a fugit inclusiv proful.
Pt mine, fiind primul cutremur pe care l-am trait din plin plus panica celorlati din jur, a fost un soc major.
Oana_B spune:
Aschiutza:( sper sa scapi pana la urma