4 martie, 7,2 grade

Au trecut 36 de ani de atunci ... de la cutremurul din 4 martie.
Care l-ati trait, sau care il stiti din auzite?

ce trec anii...

elyda spune:

L-am trait, eram destul de mica, dar mi-l amintesc perfect.Eram la tara la bunica si dintr-o data toate animalele au inceput sa faca galagie fiecare pe limba sa.Era un vacarm de nedescris, in special cainii,vacile si gainile o luasera saracele razna.A fost ceva groaznic, pur si simplu parca cineva apucase casa de acoperis si o scutura intr-o parte si in alta.Am fugit afara si am stat acolo si dupa ce s-a terminat ,de frica.Parintii mei erau acasa la oras, la bloc. Stateam atunci la etajul trei, iar in fata blocului aveam un bloc cu zece etaje.Imi spuneau ca se uitau cum blocul turn din fata se inclina catre ei si se asteptau sa se prabuseasca .Dupa aceea am vazut imagini din Bucuresti,era ceva cumplit atunci cand aratau cum scoteau soldatii oameni de sub daramaturi,am vazut and il cautau pe Toma Caragiu, cum au gasit-o pe Doina Badea si familia...a fost cumplit.

nadaflorilor spune:

l-am trait, aveam 8 ani, am simtit din plin si onduleurile pe orizontala si topaielile pe verticala, am invatat o lectie atunci si anume ca suntem singuri in fata "sortii", ce frica?! ce plans?! mama era ingenuchiata in mijlocul camerei plangand, rugandu-se la Dumnezeu sa ne crute si in final printre vaitaturi invocandu-si propria mama sa vina sa o scape de moarte...eu in pat cu ochii cat cepele redusa la tacere, gemenele urlau din toti bojocii tinandu-se strans imbratisate

la final cand am facut bilantul (gospodariei noastre) singurele pagube au fost cateva crapaturi de abia vizibile, ceva var cazut de pe pereti, dar nu suficient cat sa te apuci de renovare si telefonul cu disc facut zob...cazuse peste el o sticla cu tuica frumos impachetata in ziar si ascunsa pe sifonier...dar spaima a fost de baza

am petrecut restul noptii pe strada cu vecinii si pentru ca totusi era racoare, spre dimineata am inceput sa ne gazduim unii pe altii pe rand (unanim s-a dat vina pe filmul Planeta maimutelor..)

la noi in cartier nu au fost pagube in imediata apropiere, dar veneau cei de la schimbul doi si aduceau povesti de groaza din oras, despre autobuze alergand nebune pe liniile de tramvai printre stalpi si bucati din blocuri care cadeau de o parte si de alta a soselei.... povestile au continuat zilele urmatoare pana au terminat cu rascolit daramaturile din centrul bucurestiului...

apoi am pierdut sirul...in fond si la urma urmei eram doar un copil...

lorelei_19 spune:

Si eu l-am trait, eram cam de vreo 7 ani. Imi amintesc ca abia facusem baie si ca aveam parul ud si stateam la tv. Dintr-odata a inceput sa se miste patul foarte tare si eu zbieram la fratele meu sa nu mai traga de pat. Pana a inceput sa se miste toata mobila din casa. Voiam sa iesim, dar cum spuneam noi abia facusem baie si ma simteam tare neajutorata asa, uda ca un pui inca. Si tot blocul iesise pe scari si fugea afara. N-am iesit si la noi in Piatra Neam cred ca au fost doar putine pagube materiale, dar imi amintesc de jalea si tristetea de pe urma.

Marcia03 spune:

Avem 3 ani, eram la bunicii mei (Bucuresti), la et.6. Imi amintesc ca bunicul ne-a bagat sub tocul usii (pe mine, bunica si matusa mea). Restul e vag, nu am prea multe amintiri de atunci. Dupa stiu ca am coborat in fata blocului si i-am asteptat pe parintii mei. Ai mei aveau un ap.la et.10. Mama era insarcinata in luna a 8-a, isi facuse baie si era in pat. Tata era in baie. Cand a inceput totul sa se miste, mama a fugit pe scari, de la et.10 si nu a mai urcat de atunci in bloc, s-a mutat la bunicii mei. Ai mei au vandut ap.si au luat un altul la et.2. Imi amintesc ca a doua zi sora bunicii mele a venit din Ardeal cu sotul ei. Mama a nascut la 6 sapt.dupa cutremur si totul a fost ok (dar cand era mic si facea prostii ii spuneam ca asta e sigur din cauza cutremurului). Tata a participat la multe din actiunile de dupa si mi-a povestit dupa ani destule lucruri pe care le vezi doar in filmele de groaza

M-a impresionat insa povestea unei foste colege de liceu. Ea statea langa Cismigiu. In seara respectiva, parintii au vrut sa o lase sa doarma la o familie de prieteni, in blocul de vis-a-vis. Ea nu a vrut si nu a vrut, a plans toata seara. Pana la urma au renuntat. Si bine au facut, pt ca blocul respectiv s-a daramat (am inteles ca o teava de gaze a explodat), iar familia respectiva nu a supravietuit.

Alizee spune:

Din noaptea cutremurului, imi amintesc cum se zgaltaia incaperea cu totul. Si cladirile daramate. Era un spectacol sinistru, ca dupa bombardament. Brrr !




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

andacos spune:

CUMPLIT!!!!!

nu-mi vine altceva pe buze...chiar nu-mi amintesc sa mai fi trait ceva la fel de groaznic.Poate doar alt cutremur,alea d eprin `90!

Aveam 8 ani,imi amintesc si acum de parca ieri s-ar fi intimplat,cum nu reusea tata sa se dea jos din pat sa ma ia pe mine si pe fratele meu din camera cealalta,cum eram ingrozita ca vom muri acolo,cum l-a luat mama pe fratele meu in ultima secunda din patutz(avea aproape 2 luni)si apoi s-a prabusit tavanul peste...cum am iesit afara in ger ,in camasa de noapte de finet cu desene cu ursuletzi,cum s-a dus tata mai apoi sa vada daca nu s-.au darimat blocurile,asta dupa ce intrase sa ne aduca cojocelele din casa.

Am mai povestit eu pe forum,cu serbarea in limba franceza de a doua zi,unde nu eram asa sigura d epoezie si tare am mai fost multzumita cind a doua zi ne-au trimis acasa ca...se derimase scoala(fostul liceu sportiv din galtzi pentru cunoscatori)

Ani d ezile nu am stat singur ain casa si in intuneric,m-a dus mama pe la babe sa ma descinte...cosmar!!!!!

Dana

Lorikay spune:

Eu nu-mi amintesc nimic (aveam doar 2 ani) dar mi-a povestit bunica.
Locuiam la parter, eram acasa cu bunica si strabunica. Bunica m-a luat in brate cu tot cu patura cu care eram invelita si a iesit in strada. Strabunica a ramas in casa sa tina...televizorul. Mama era la Bucuresti, la niste cursuri si in seara aceea iesise cu colegii la cofetarie...exact la Casata. Mi-a povestit ca se uita pe geam si i s-a parut ca stalpii de telegraf se indoaie, a simtit primele zguduituri si apoi nu-si mai aminteste decat ca statea in strada. O scosese un coleg mai mult pe sus decat pe picioare.

Letitia1 spune:

Exact asa ma gindeam si eu, doar cutremurul din 86 (7.1 pe Richetr)sa fi fost la fel de sinistru si de naspa.
Si eu eram la televizor in '77 cind maica-mea a inceput sa strige: cutremur! eu nu stiam ce e aia, taica-meu m-a luat sub brat si a inceput sa fuga cu mine pe scari (stateam la etajul III)! Si la mine scoala s-a darimat si am invatat pentru tot restul anului la scoala unde invata vara-meu. Nu-mi vine sa cred ca au trecut 36 de ani! Zilele trecute ma uitam pe internet la pozele lui Doina Badea, ce destin a avut si ea si familia ei! Groaznic! Si era tinara, avea doar vreo 37 de ani!

capcaunul spune:

Blocul nu ni s-a daramat, insa prin pereti se vedea ... strada. Unele fisuri erau mai late de-o palma si strabateau peretele de la un apartament la altul. Am mai dormit cateva nopti (vorba vine dormit, aveam numai cosmaruri) apoi ne-am mutat intr-un bloc nou (ce tocmai era finalizat si trecuse, ca sa zic asa, prin botezul cutremurului fara nicio zgarietura).

Taica-miu a avut inspiratia sa iasa imediat din sufragerie, lasand televizorul in plata Domnului. La numai cateva secunde dupa, biblioteca a cazut peste scaunul pe care tocmai il parasise. Televizorul, aflat pe o masuta, l-am gasit apoi aterizat pe "burta", adica pe cinsecop, sau ceea ce mai ramasese din el.

Dupa marea zgaltaire tot blocul s-a strans in strada. Timp de o ora-doua au mai fost replici; la fiecare din ele mai cadea cate un horn sau se mai scurgeau cateva caramizi. Doua balcoane au cazut cu totul.
Din fericire toti locatarii am iesit la numaratoare.

Pe la 11 noaptea am urcat fiecare in casa lui. Radio Romania dadea comunicate seci si muzica simfonica, asa ca am comutat pe EL. Dar de data asta EL batea campii cu comentarii aiuristice despre cum a provocat Ceausescu cutremurul si alte elucubratii SF. Mai veridica era Vocea Americii ce dadea estimari ale pagubelor, venite probabil pe filiera Ambasadei SUA.

Cel din '86 l-am ratat fiind la munte. Si chiar am fost treji in noaptea cu pricina, jucand carti pana spre ora 2. Dupa doua zile am coborat din creierii muntilor, ajungand acasa cu un personal de noapte. Pe vremea aceea, neexistand internet sau telefonie mobila, putea sa inceapa razboiul mondial fara sa prinzi de veste, daca erai in varf de munte plecat cu zilele. Ajungand acasa am vazut eu moloz berechet in toata casa scarii, tencuiala data jos ici colo pana la caramida, dar m-am gandit ca a intrat blocul in renovare. Cand colo, maica-mea ma intampina intrebandu-ma cum a fost cutremurul. Care cutremur? S-a intamplat sa fiu tocmai in muntii din acea parte a tarii in care cutremurul nu s-a simtit deloc.

In schimb pentru colegii restantieri cutremurul din '86 a fost ... haios. Toata studentimea adunata printre caminele din Regie a ales-o pe Miss Cutremur, o fata tasnita afara din camin tocmai de la dusuri, avand numai prosopul pe ea.

desprecopii spune:

Si eu am trait cutremurul - poate am mai spus si poate ma repet insa ce m-a impresinat pe mine au fost gainile - care zburau ca niste rate salbatice,in noapte ...
Si cel huruit ....

brrrr ....ce puternica e natura.