METASTAZE OSOASE MULTIPLE ULTIMA PARTE

Ma numesc Angelica si va transmit acest ultim mesaj din partea unchiului meu Olar Eugen.
Ar fi trebuit de mult sa scriu dar nu m-am simtit in stare, nici astazi nu ma simt pregatita dar trebuie sa imi indeplinesc promisiunea facuta.
Unchiul meu Olar Eugen, cel mai exceptional om din familiea noastra, dupa o lunga si dureroaza lupta cu boala de care voi toti prieteni lui virtuali stiati numita Cancer a incetat din viata pe data de 17.12.2013 lasandu-ne pe toti cei dragi indurerati. Provocand o durere inimaginabila in inima sotiei, fiului, norei, fratilor, verisorilor,nepotilor si a tuturora celor ce lau cunoscut si l-au indragit.
Desi il cunoastesti si ati putut sa vedeti ce fel de om este prin scrieriile ce le-a postat mereu aici voi incerca sa vi-l prezint si eu pentru al cunoaste umpic mai bine.
A fost un om glumet, distractiv, lipicios. Stia sa vorbeasca cu copii,batrani,adulti fie ca erau pe aceasi lungime de unda cu el fie ca nu. Stia pur si simplu cum sa inteleaga si sa intre pe fagasul tuturor. Toate momentele petrecute in sanul familiei erau pline de rasete si ne distra pe toti, prin glume, prin stangaciile lui uneori.Adora sa fie incojurat de cei dragi si nu lispea niciodata din peisaj atunci cand cineva facea o fotografie trebuia sa fie in centrul atentiei dar in acelasi timp cu toti eram in centrul atentiei pentru el.
Odata cu trecera lui in eternitate in special familia dar si pamantul a pierdut un suflet nobil si inegalabil. A iubit tot ceea ce insemna viata, isi adora familia de la mic la mare.Nimic nu era mai minunat pentru el decat sa ne stie pe toti uniti mai ales in zilele de sarbatoare.
Ani de zile a dus intr-un mod eroic Cancerul pe picioare, a luptat pentru viata ca nimeni altcineva, cu toata forta si cu totu sufletul din momentul descoperiri bolii si pana in ultima secunda a existentei sale,.A incercat tot ce a fost uman posibil si fiecare reusita sau esec a transmiso celor aflati in situatia lui cu speranta ca: .. o vorba buna poate salva o viata, un lucru spus la timp si credinta poate face minuni...
Multi dintre cei care il cunosteau nici nu le venea sa creada ca e bolnav, era un om plin de viata,un spirit vesnic tanar luptator si plin de optimism. Radea, zambea,dansa, juca tenis de masa cu tineri de la bloc sau din imprejurimi, juca remi cu prieteni si familia in fiecare seara, juca jocuri pe computer cu familia si nepoti si isi dedica o parte din timp socializand pe forumurile si paginile cunoscute de toti cei ce cunosc lumea asta condusa de tehnologie. Iubea animalele si le ocrotea mereu.Buzunarele le avea pline cu pedigre,nu conta ca se murdareau sau ramaneau unsuroase ce conta era sa abie ce sa dea pe strada daca intalnea un animalut fie el vagabond fie el al unui alt stapan.
Nu am sa uit niciodata cand a fost la noi in vizita si a gasit un melc pe mijlocul trotuarului in fata casei, pur si simplu l-a luat in mana si l-a mutat in iarba pentru ai salva viata spunea el pentru ca pe trotuar putea fi calcat de om sau bicileta sau ranit de vreun catel.
La capitolul cunoastere era o adevarata enciclopedie, putea raspunde la orice intrebare legata de stiinta,poezie,sport,istorie,arta,...si multe atatea altele. Avea un stil aparte de a se exprima si ce stiu sigur e ca nimeni nu va mai recita poeziile cum o facea el.
Intodeauna incerca sa ne invete ceea ce stie el dar si era incantat sa fie invatat la randul lui. Era fascinat de stiinta si mereu pomenea de infinit,galaxie, miliardele de ani lumina dintre planete si univers, distanta de la pamant la stele si frumusetea inimaginabila ce exista acolo unde mintea umana inca nu este capabila sa o conceapa cu adevarat.
Mereu spunea ca in acest Univers infinit noi fiintele umane suntem doar praf stelar care mereu se intorc acolo unde le este locul pt a pastra echilibrul universului.

Ultimele 3 luni din viata au fost foarte grele, boala a recidivat si nu doar s-a extins ci la si doborat de pe picioare. Chiar si asa a continuat sa lupte poate si mai mult ca la inceput. Medici l-au trimis la totu felul de analize,tratamente,radioterapi atat in Arad cat si in Timisoare si in toate el a vazut o speranta si le-a incercat. A facut pentru mult timp si zilnic naveta Arad - Timisoara fie cu trenul,fie cu masina il mai duceam membri familiei fiecare cum puteam,totul in speranta ca va reusi sa invinga boala, daca nu total macar sa se stopeze din nou. Toate astea le-a facut impreuna cu matusa mea care i-a stat alaturi zi si noapte in spital,acasa, i-a fost alaturi secunda de secunda luptand cot la cot cu el cu aceasi speranta ca se va face bine.
Fiecare am incercat sa il ajutam cu un drum,o vorba buna,o imbratisare........................
Degeaba s-au cheltuit foarte mult bani, nu doar faptul ca in fata boli oameni indiferent cat ar cheltui nu se mai poate face nimic. Ceea ce e cel mai trist e faptul ca Medici nu mai apreciaza fiinta umana, pentru ei totul se limiteaza la bani.Dai un ban te consulta,dai un ban sta de vorba cu tine,mai dai un ban iti da un tratamente dar niciodata in interesul de a te ajuta cu adevarat ci pentru asi umple buzunarele.E o acuzatie directa ce o aduc si mi-o asum. Nu va exista nimeni si nimic care sa imi schimbe aceasta parere prin argumente.Voi incepe sa cred cu totul altceva cand voi vedea cu ochi mei fapte nu vorbe.Cand voi vedea ca fiinta umana conteaza mai mult decat orice pe acest pamant si medici isi vor alege aceasta meserie chinuindu-se pentru a descoperi leacuri dedicandu-si cea mai mare parte din timp si din viata pentru a salva vieti fie ca au 1oo de pacienci sau 1000 in grija lor. Pana la urma fiecare trebuie sa ne asumam responsabilitatile meseriei pe care neo alegem.
Unchiul meu ar fi putut sa scape rapid de cancer daca ar fi fost indrumat cu totul altfel de la inceput si chiar dupa ce a fost diagnosticat lucururile ar fi putu decurge altfel daca i s-ar fi cautat cea mai buna varianta pentru a incerca sa invinga boala.De geaba pe ultima suta de metri iti spune un medic: LA MINE AI FI TREBUIT SA VI DE LA INCEPUT sau ASTA AR FI TREBUIT SA FACI DE LA INCEPUT. Cum poate sti un om bolnav care nu detine secretul vietii vesnice si nici nu cunoaste medicina pentru ca a avut cu totul alta profesia sa: ce sa aleaga si cum sa aleaga?Tot ce a putu face a fost sa filtreze informatia primita si sa urmeze indrumarea specialistului in medicina pe acel segment. E foarte simplu nu??Daca toti am detine raspunsuri si am sti ce sa facem si cum sa alegem, pamantul nu ar mai avea nevoie de medici, am fi noi proprii nostri curatori.
Cel mai trist si dureros este ca unchiu a suferit si a chinuit mult chiar sub ochi nostri fara a putea face nimic.Inainte de sarbatori a inceput sa se simta tot mai rau dar chiar si asa speranta ca se va face bine inflorea si in sufletul lui cat si in al nostru. Lupta si spera mai ales pentru ca dorinta lui cea mai mare era sa isi mai poata vedea odata fiul ce locuieste in strainatate si sa isi cunoasca nepotelul care avea doar cateva luni. Din pacate niciunul dintre aceste lucruri nu au mai fost posibile, de ce? Numai Dumnezeu stie, noi nu vom putea intelege niciodata de ce lucrurile s-au intamplat asa. Merita din plin sa isi poata imbratisa familia de la mic la mare asa cum o poate face doar un tata , un sot, un bunic.

A murit intr-o camera micuta din spital in Arad avand la capataiul lui pe sotia, matusica mea draga care i-a fost toata viata alaturi si la bine si la rau. Ce stiu e ca inainte de a inchide ochi pentru totdeauna s-a simtit bine si nu mai avea dureri. Si chiar si atunci sunt convinsa ca el inca lupta pentru a ramane in viata.
Cu o zi inainte am reusit sal vad, a mai deschi ochi o singura data si ma privit surprins, nu intelegea de ce il tin de mana si plang, nu intelegea de ce suntem toti acolo si imi rasuna si acum ce a spus in soapta: ce aveti mey? Nu cred ca constientiza ce i se intampla. L-am pupat pe frunte si i-am zis :Nimic unchiule am venit sa va vedem.Apoi matusa mea la pupat si la mangaiat linistindu-l cu vorbe,agitatia nu era buna pentru ca si asa deja respira greu.Sub efectul medicamentelor a reusit sa adoarma din nou.
A iubit tot ceea ce insemna viata si a luptat cu suferinta cauzata de boala convins ca o va invinge dar pana la urma a fost invins. In noi a lasat un gol imens ce nimeni nu il va putea umple niciodata. Va trece mult timp pana vom putea accepta realitatea si mult mai mult timp pana ne vom linisti. Acum poate nu il mai doare nimic si poate ca merge pe proprile picioare asa cum nu mai reusise de mult prea multa vreme. Chiar daca puntea suferintelor pentru el s-a rupt si a trecut de partea cealalta unde e pace si liniste totusi e greu de acceptat ca nu mai e.
Anul acesta sarbatorile au fost triste pentru toata familia, s-a simtit un gol imens. In urma cu o saptamana de ziua mea am fost eu cea care a mers cu un buchet de flori la mormant.
Durerea e dublata pentru matusa mea, pentru verisorul meu, pentru soacra sa, nora sa si pana la urma pentru noi toti.
Poate ca vi se pare ciudad ca sar de la una la alta dar scriu pe cum imi vin cuvintele.
Imi aduc aminte si acuma cu drag,chiar cand a inceput sa se simta rau el tot vroia sa joace tenis de masa si se necajea ca nu mai are cu cine si ca nici miscarile lui nu mai sunt la fel. Intodeauna dar intotdeaua castiga,era un invingator. Desi eu am renuntat sa mai joc de ani de zile urmand al timp de tenis, tenis de camp i-am spus ca voi juca cu placere cu el daca vrea.Nu voi uita niciodata expresia fetei lui, nici cat de rapid a fost gata pregatit cu paletele in mana si nici expresia aia de fericire dupa ficare serva data si dupa fiecare punc inscris. Cred ca am jucat mai bine de 40 de minute. A fost ultima data cand a jucat dar stiu ca s-a simtit exceptional si fericit

Pentru mine inca traieste, cand merg sa vizitez familia pur si simplu mi-l imaginez la pescuit, in italia, la tenis sau la un pahar de bere cu vreun amic. Nu pot sa accept ca nu il voi mai vedea niciodata si chiar daca mie dor, si chiar daca ne este dor de el in fiecare zi, eu am certitudinea ca undeva candva ne vom mai intalni cu totii la o masa rotunda razand,facand poze sau pur si simplu stand in liniste uni langa celilati
Nimic nu e mai frumos ca o familie! E cea mai mare binecuvantare data de la Dumnezeu.
Vi l-am prezentat asa cum l-am vazut eu, asa cum l-am cunoscut eu, dar stiu ca si membri familiei noastre il vor identifica si regasi prin aceste cuvinte.
Nu a fost un om fara greseli, a gresti si el ca noi toti dar cu siguranta niciodata nu a facut vreun rau intentionat. Daca am fi perfecti si fara de pacat nu ne-am mai numi oameni si totul ar fi foarte plictisitor.Prin insasi imperfectiune fintele umane sunt speciale, totul are rostul sau pe acest pamant.
Imi cer scuze fata de toti daca nu am fost prea coeerenta si am si sarit de la una la alta, desi scriu repede gandesc mai repede decat scriu.
Matusei mele vreau sa ii cer scuze pentru intarziere, stiu ca ar fi trebuit sa scriu de mult. Unchiul meu mi-a zis cu mult timp in urma ca ramane sa ii scriu eu un mesaj de adio si a rugato si pe ea sa imi transmita asta. A durat ceva timp stiu.....dar pur si simplu mi-a fost foarte greu.
.Nu stiu daca am reusit sa spun lucrurile asa cum trebuia,e foarte greu sa imi gasesc cuvintele.Cel mai priceput la cuvinte pentru a formula ceva frumos si sa lase amprenta stia sa o faca doar unchiul meu.
Ani la rand am fost cea care scria pentru voi cea ce el imi dicta.Statea langa mine si rasfoia caietele unde avea notate doar ganduri bune si folositoare gata pregatite pentru a fi scrise pe forum pentru toti cei care ii urmarea si citea fiecare capitol postat. Mereu spunea ca am o dexteritate uluitoare si ca pot scrie in 2 ore cat el ar scrie intr-o luna. Acum e greu si sunt singura scriind dar chiar si asa il simt undeva langa mine parca soptind-umi toate aceste vorbe pentru voi.
Sa nu il uitati si sa ii pastrati vesinca aminitirea. El a dorit foarte mult sa va scrie in continuare si in caz de orice sa existe cineva care sa il ajute sa isi ia ramas bun de la toti.
Comentariile voastre dupa ficare vizualizare facuta la cea ce scria el era cel mai frumos cadou de care pomenea mereu.Desi nu va cunoscut personal va indragit pur si simplu si asta pentru faptul ca indragea fiecare fiinta umana.Ati fost prieteni lui virtuali dar pur si simplu va iubit pe toti.

Iubiti viata si tot ce va inconjoara, luptati si traiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima dar fara regrete si fara rautate.

Unchiule stiu ca esti bine,ca ne vezi si ca oriunde te-ai afla esti implinit. Noi cu totii iti vom pastra vesnica amintirea si te iubim mult.

Cu mult drag
Nepotica ta
Angelica

PS: In ceea ce priveste viata si timpul eu spun doar atat: Am facut un pact de coexistenta pasnica cu timpul.Nici el nu ma urmareste nici eu nu fug de el.Intr-o zi ne vom intalnii!

marius spune:

Orice as spune va fi mult prea gol si fara rost.
Capul sus!

lavi02 spune:

Ce veste trista! Dumnezeu sa-l odihneasca!
Imi pare tare rau ca s-a dus!
Il admir mult pentru ca a luptat cu boala si a reusit ca in acesti ani sa se bucure de viata, de familie si totodata sa intinda o mana de ajutor cu informatii si incurajari si pentru alti oameni aflati in suferinta. A fost un om deosebit si sunteti norocosi ca l-ati avut in familie. Sa va amintiti cu drag de el!

Peste ani durerea se estompeaza, se cerne si ramane dragostea cu care ne amintim de ei.

Oana_B spune:

Am crezut ca a intrat sa posteze vreo veste buna
Sincere condoleante si Dumnezeu sa-l odihneasca!

rall spune:

Imi pare rau, Angelica
Iti multumim pentru mesaj

szivarvany spune:

Sincere condoleante


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena Olivia

Urgent: Pentru ochisorii IONELEI

Laura25 spune:

Sincere condoleante Angelica! Ai avut norocul sa traiesti langa un om deosebit. Pastrati-l cu drag in inimile voastre.

Rufus spune:

Frumos omagiu adus unui om.
Asta dovedeste ca n-a trait degeaba.
Pacat ca s-a stins...ce bucurie ca a existat!
Condoleante familiei...Dumnezeu sa-l odihneasca.

Crinutz spune:

Of ce veste trista :(
Dl Gelu gasea mereu timp sa imi trimita un mesaj atunci cand am fost ingrijorata cu starea mea de sanatate, desi nu ma cunostea...era intr-adevar un suflet minunat si astfel de suflete nu pleaca pt todeauna, doar se duc intr-un loc mai bun pt ele, de unde ne protejeaza, ne calauzesc si ne fac sa acceptam.
Inteleg durerea familiei pt ca si noi am pierdut-o pe mama in acelasi fel...

Va doresc putere sa acceptati. Va veni si vremea cand durerea va fi mai putina si amintirea mai draga.

Sincere regrete!

XIO spune:

Condoleante!
Desi doar virtual l-am 'cunoscut' pe Domnul Gelu mi-a fost foarte drag...imi pare nespus de rau..din pacate sunt diagnostice in fara carora inca suntem neputinciosi.... a plecat de pe lumea asta ca si unchil meu: glumind pana in ultima clipa.

A_Iulia spune:

Si eu am urmarit subiectele lui, chiar daca nu am postat.
Un om deosebit, intr-adevar. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Remarcabila dorinta lui de a ne da de stire ce s-a intamplat! (multumim, Angelica!)

Ar merita un buchet mare de flori la mormantul lui.

(Daca se organizeaza ceva, sunt dispusa sa particip si eu)