Am nevoie de ajutor

a_alinta spune:

ia-l cu tine si daca incepe sa planga da-i sa suga. nu te mai gandi la ce zic altii despre tine, gandeste-te doar la tine si la copilul tau. tu esti cea mai importanta si nu conteaza ce cred altii despre tine, nu are absolut nici o valoare judecata lor vis-a-vis de persoana ta..
incearca sa iti repeti asta in gand de fiecare data cand te panichezi. nu te mai gandi la nimic altceva decat la faptul ca tu esti o persoana foarte importanta pentru ca altfel nu te nasteai. nu iti vezi inca rostul si puterea si frumusetea dar le vei vedea daca vei accepta sa fi ajutata!

carmencat spune:

uite inca un articol interesant:

Conceptii false sau adevarate despre depresie
Sus

- Mit: depresia nu este o boala adevarata

Fapt: Creierul este un organ al corpului, care se poate imbolnavi, la fel ca inima, ficatul sau rinichii. Substantele chimice din creier, denumite neurotransmitatori, reglementeaza modul in care oamenii gandesc, simt si actioneaza. Creierul se poate imbolnavi daca echilibrul acestor substante este perturbat, iar rezultatul poate fi boala numita depresie.

In plus, depresia poate duce la sinucidere: cel putin 70% din sinucideri sunt rezultatul depresiilor netratate. Fara tratamentul adecvat, depresia afecteaza in mod semnifcativ viata unei persoane - majoritatea depresivilor care nu sunt tratati, ajung someri, au probleme financiare, divorteaza sau fac abuz de droguri sau alcool.

- Mit: toate persoanele depresive sunt triste

Fapt: Exista multe manifestari diferite asociate cu depresia. Tristetea este doar una dintre ele. Persoanele afecatate de depresie pot experimenta furie cronica, griji, panica sau anxietate. Multi ascund sentimentele de disperare cu un zambet, pentru a masca existenta depresiei.

- Mit: persoanele care sufera de depresie au un caracter slab

Fapt: Depresia nu are nimic de a face cu vointa sau caracterul unei persoane. Depresia este o conditie medicala despre care oamenii nu vor sa discute si accepta cu dificultate prezenta bolii. Deseori cei care sufera de depresie nu ajung la medic in timp util, intrucat nu constientizeaza ca sunt bolnavi.

- Mit: este nevoie de o intamplare tragica pentru ca oamenii sa intre in depresie

Fapt: Depresia se poate instala in orice moment, chiar si atunci cand viata unei persoane este lipsita de evenimente tragice. Evenimentele stresante pot declansa sau agrava depresia. Cu toate acestea, orice persoana poate suferi de depresie, indiferent de varsta, rasa, statut economic sau mediu.

Stintiific, s-a dovedit faptul ca anumti cromozomi pot creste riscul de depresie. Ca urmare, exista o corelatie intre mostenirea genetica si depresie. De asemenea, produsele chimice din creier care controleaza apetitul alimentar, somnul, starea de spirit si functiile congnitive, pot functiona anormal odata cu aparitia depresiei. Cu toate acestea, a privi depresia doar ca pe un dezechilibru chimic este prea simplu si din aceasta abordare se exclude rolul complex al creierului in cadrul intregului organism.

- Mit: majoritatea persoanelor depresive nu pot fi ajutate

Fapt: Depresia poate fi tratata eficient in 90% din cazuri, cu o combinatie de medicamente si terapie. Din pacate, foarte multe persoane evita sa mearga la medic si nu se trateaza corespunzator.

- Mit: depresia este o boala rusinoasa si prezenta ei nu trebuie discutata cu alte persoane

Fapt: Oamenii nu sunt rusinati cand trebuie sa discute despre alte afectiuni, cum ar fi boli de inima sau diabet. La fel ar trebui sa functioneze si in cazul oamenilor cu depresie. Daca simptomele depresiei sunt discutate deschis, persoanele depresive ar putea beneficia de un tratament mai bun si pot fi ajutati, in primul rand, sa inteleaga ca depresia este o boala serioasa care are nevoie de tratament specific.

Rusinea si stigmatul sunt pricipalele cauze care stau la baza lipsei de ajutor a multora dintre cei care sufera de depresie.

- Mit: depresia este o parte naturala a procesului de imbatranire

Fapt: Potrivit expertilor, exista o multitudine de studii care arata ca depresia nu este o parte normala a procesului de imbatranire. Exista alti factori care pot determina aparitia depresiei.

Multe persoane mai in varsta pot deveni deprimate, ca urmare a utilizarii de medicamente pentru tratarea alor conditii medicale care nu sunt asociate cu depresia. Alti factori declansatori includ pierderea unei persoane dragi, pierderea locului de munca (pensionarea fiind principala cauza a depresiei la pacientii mai in varsta) sau obligatia de a vinde sau instraina lucruri dragi (casa in care au locuit pentru multi ani, masina sau alte obiecte cu semnificatii sentimentale puternice).

- Mit: depresia este cauza unor probleme care nu au fost abordate

Fapt: Potrivit expertilor, acesta este un mit comun pe care oamenii il aduc in discutie autunci cand se confrunta cu depresie sau anxietate. Acestia cred ca depresia poate disparea odata cu discutarea problemelor care ar putea sta la baza depresiei. Cu toate acestea, in dezvoltarea depresiei sunt implicati mai multi factori. De aceea, concentrarea asupra problemelor de baza nu influenteaza semnificativ evolutia depresiei. Totusi, pot fi utile pentru tratarea depresiei diverse forme de psihoterapie. Tratamentul si tipul de terapie difera de la caz la caz.

- Mit: depresia poate fi tratata numai cu medicamente

Fapt: Depresia usoara sau moderata nu necesita tratament medicamentos. Psihoterapia poate fi suficienta in reducerea simptomelor de depresie usoara pana la moderata, in cazul adultilor, adolescentilor si varstnicilor.

Acest lucru este posibil atunci cand se pune accentul pe tehnici de asertivitate, abilitati de rezolvare a problemelor, corectarea unor premise gresite si stimularea capacitatilor de comunicare. Cu toate acestea, pentru depresia severa este necesara terapia cu medicamente specifice pentru tratarea bolii.

- Mit: sinuciderea cauzata de depresie apare, de obicei, fara avertisment

Fapt: Studiile arata ca aproximativ 80% din oamenii care incearca sa se sinucida sau se sinucid, emit semne de avertizare sau fac aluzii prietenilor sau membrilor familiei. De multe ori, depresivii vorbesc despre gandurile lor de suicid, fara a fi luati, de cele mai multe ori, in serios.

Semnele de avertizare pot include vizitarea neasteptata a persoanelor dragi (adesea, cei care se gandesc la sinucidere isi iau ramas bun de la cei dragi intr-un mod profund, miscator) sau comportamentele auto-distructive.

aceeasi sursa ca si precedentul

alyx spune:

Kytana,posturile tale sunt sfasietoare. Nu stiu sa-ti dau sfaturi ca nu ma pricep la psihologia oamenilor dar vreau doar sa-ti spun urmatoarele>

Am bolduit in mesajul tau acele cuvinte pentru ca NU EXISTA ASA CEVA:

-realizat/nerealizat sunt notiuni relative,tu nu ai cum safii un om nerealizat pentru simplul fapt ca esti mama,
-siimti ca cei din jur te critica; din ce spui tu in momentul de fata lumea ta se cam rezuma la copil (el sigur nu te critica in nici un fel),la sotul tau si mama ta- ei te iubesc (fiecare in felul lui).
NU ESTI UN OM DE NIMIC. Daca eu o straina iti pot spune asta si tu iti poti spune asta.

E bine ca scrii, e semn ca identifici problema si vrei sa o rezolvi. Ajutorul specializat nu ti-l poate da decat un psiholog.
Dar pe langa ajutorul specializat trebuie sa depui si tu efort.

Spui ca nu stii ce-ti place sa faci, dar asta nu poti afla decat incercand sa faci ceva. Orice. Nu-ti place, incerci altceva. Asa iti vei da seama ce anume iti place sa faci.

Fixeaza-ti tinte mici la inceput (azi imi propun sa ma plimb 100 de metri pe langa casa). Pana la urma vei reusi.

Incearca sa discuti cu sotul tau sau daca tu crezi ca nu vei reusi sa-i expui prin viu grai framantarile tale,scrie tot si da-i sa citeasca.

Ia problemele pe rand, dar cel mai important, cere ajutor de la toata lumea de la care poti cere. Orice problema are rezolvare pe lumea asta.
Scuze daca am fost incoerenta.

alyx spune:

Revin ca sa spun ca dupa parerea mea nu poti sa fii un om de nimic pentru ca fiecare om are rostul sau pe limea asta. Ne nastem cu un motiv,cu un rost.La fel si tu, chiardaca nu vezi, acuma acest rost. Il vei vedea pana la urma.
Dar pentru ca depresia ta este destul de puternica in acest moment, trebuie sa apelezi la ajutor specializat. Nu te intreba numai ce poti tu sa faci ci cauta ajutor si la cei din jur.
A cere ajutor specializat nu e semn de slabiciune ci din contra.

Cu terapie, pana la urma vei razbate, sunt sigura de asta. Mai ales ca ai un motiv de ... miliarde: bebele tau.

eumada spune:

Ce ti-ar fi placut?Ia gandeste-te ,ce liceu ai fi vrut sa urmezi?Ce profil?

izabela88 spune:

nu mai pune presiune pe tine sa fii o mama perfecta,sa alaptezi cat mai mult,sa nu-ti lasi puiul sa planga nici un minut,sa fii vesela si zambitoare cand simti ca ai nevoie de o pauza,sa urmezi fiecare sfat primit de la mama ta(desi imi imaginez niste indicatii:fa asa,nu face aia,e bine ca mine,nu e bine ca tine,ce mama esti tu?)...sa stii ca nici un parinte nu poate fii perfect,NICIODATA
crezi ca iti ridica cineva statuie daca ai fi nascut natural??? in nici un caz.
crezi ca isi va aminti copilul tau cate ore a plans pe zi cand era mic(2 sunt chiar indicate),sau pana la ce varsta l-ai alaptat?el nu va tine minte,dar tu nu vei putea uita niciodata noptile nedormite si toate grijile pe care ti le faci(uneori inutile)pentru puiul tau.
si eu am vrut sa nasc natural,insa cand medicul a zis ca se impune cezariana,dupa 16 ore de travaliu,nu mi-a picat bine deloc,dar m-am adaptat situatiei,asa era mai bine pentru bb.si fetita mea plangea,dar nu m-am dat peste cap s-o fac sa taca,uneori ii era tot-una daca statea in patut sau in brate,tot asa urla si,cand simteam ca nu mai pot,o lasam si se linistea singura.
nu am invatat-o leganata sau numai in brate,nu am sarit ca arsa la primul scancet,nu mi-am impus termene fixe si in nici un caz nu am urmat orbeste sfaturile primite,tocmai ca stiam ce usor pot fi data peste cap de stres,am facut totul in felul meu.
am vrut si sa alaptez dar era lenesa la supt si am facut mastita,asa ca i-am dat lp(sper sa nu ma dea in judecata la 18 ani)
in legatura cu mama ta,schimba tactica.asigur-o ca are dragostea ta in fiecare zi(la propriu,dureaza 5 min/zi),dar explica-i ca ai si tu probleme,griji,momente mai proaste in care,din greseala,o ranesti(desi nu mi se pare,din ce ai scris).
sotul tau te iubeste,e cu 6 ani mai tanar,dar te-a ales pe tine
asta spune ca esti o femeie frumoasa,desteapta,care(a considerat el) e perechea potrivita pentru a-si forma o familie.
sotul e zilnic la facultate pentru a obtine un job bun,peste cativa ani se va desprinde financiar de ai lui,poate bagi si tu bb-le la cresa/gradi si veti lucra amandoi.
depresie dupa nunta am facut si eu.motivul e unul banal,uitasem sa facem poze la iesirea din biserica,dar pentru mine se sfarsise lumea timp de o luna jumate,imi doream sa se mai faca nunta inca odata am mers la o sedinta la psiholog,mi-a dat un tratament si in scurt timp am trecut peste.
zici ca nu ai ales tu drumul tau in viata,dar daca ar fi fost dupa tine,la ce liceu/facultate ai fi dat?
inca ceva,ce te-a deranjat cel mai mult la ziua de azi?gandeste-te bine si fii sincera

adi2003 spune:

Aici e obligatoriu sa iti schimbi atitudinea ta fata de tine. Sa iti recastigi stima de sine.
Sunt convinsa ca esti o fata capabila, ca ai sanse mari sa reusesti ce iti vei propune, spre binele tau, dar te-ai lasat dominata de foarte multe ganduri negative colaborate cu trecutul tau.
Trebuie sa incepi sa te placi tu pe tine, sa-ti formezi o parere buna despre tine.
Daca norocul nu ti-a suras prea tare in trecut, nu inseamna ca asa va fi toata viata. Norocul ti-l atragi si singura. Gandeste altfel, pune in fata si lucruri pozitive...doar asa te poti schimba. Zambeste. Nu lasa o zi sa treaca fara un zambet macar. Cauta motive de bucurie. Marunte. Sigur se gasesc.

Cat despre trecut, lasa-l in urma, nu te mai gandi la ce a fost. A trecut. Traieste prezentul, gandeste-te la ce ai acum si ce ai putea sa faci sa-ti fie bine de acum incolo.
Ai un puiut de crescut. El are nevoie de o mama curajoasa si de protectia ta. Gandeste-te si la el, gandeste-te si la tine. Si nu uita de casnicia ta. Trebuie sa fiti uniti, toti!

elyda spune:

Kytana,dupa ce tu ne-ai aratat partea goala a paharului ,hai sa vedem impreuna si partea plina a paharului :
-ai 27 de ani, esti tanara, esti frumoasa, esti in puterea varstei ,bucura-te de tineretea ta!
-ai un copil,ai o realizare extraordinara,ai primit un dar binecuvantat ,inseamna ca CINEVA acolo sus te iubeste de ti-a daruit asa ceva, bucura-te de el!
-ai un sot care de asemenea te iubeste , care iti spune ca esti frumoasa, care vrea sa-ti fie aproape,esti norocoasa!
-sunteti impreuna ,sunteti o familie aveti o viata inainte !
Te rog sa scrii cele de mai sus pe o foaie de hartie si dimineata sa te uiti in oglinda si sa le citesti cu voce tare ,nu soptit,nu cu ochii in pamant ci uitandu-te in oglinda in ochii tai.
Spui ca ai facut greseli? Toti am facut greseli mai mari sau mai mici de-a lungul vietii si o sa mai facem.Viata nu e intotdeauna un drum drept si lin , sunt suisuri si coborasuri, fiecare trecem prin greutati,dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne prabusim la fiecare lovitura.Nu trebuie sa traiesti cu teama ca gresesti daca faci ceva, o sa gresesti ceva DAR vei face altceva bine,vei invata din greseli si altadata o sa-ti iasa din prima. Dimineata te rog sa scrii pe o foaie de hartie ce iti propui sa faci in ziua respectiva,ce activitati vrei sa desfasori,unde vrei sa mergi.Dupa ce realizezi cate o activitate cat de mica si lipsita de importanta ti s-ar parea o tai de pe lista cu pixul, ai sa vezi ca in fiecare zi or sa fie mai multe cele taiate decat cele nerealizate.
Si daca o ai pe mama ta acolo,comporta-te cu copilul tau asa cum ai fi vrut sa se comporte ea cu tine,arata-i copilului tau ca il iubesti, tine-l in brate, saruta-l,joaca-te cu el si omoara-ti nefericirea cu zambetele lui.Zambetele copilului tau sunt arme letale pentru nefericirea din sufletul tau si o lectie de viata pentru mama ta.

Micaelca spune:

kytana, am promis ca revin repede si n-am facut-o. Imi pare rau. Nu ca ai mai tine tu minte un postulet mititel prin suvoiul de sfaturi practice pe care le primesti.

In primul post spui asa:

Te rog, nu te pierde acum in detalii. Spui ca te gandesti la moarte. Cauta ajutor ACUM. Te rog. Lasa gandul la bani, lasa tot. Orice spital te poate trata (e obligat sa te trateze) daca ai ganduri/tendinte suicidare.

Dupa ce te stabilizezi, se poate discuta in detaliu despre ce vrei tu. Te rog, crede-ma. Acum ai nevoie de ajutor specializat. Stiu ca in spitalele din strainatate sunt si grupuri experimentale, sunt si doctori care au nevoie de pacienti pentru observat si tratat in cadrul unor proiecte. Poti fi tratata fara bani.

Parerea mea e ca oricat de bine ti-ar face pe moment ventilarea asta pe forum, nu e decat o solutie de moment, adica nu e o solutie. Peste cateva saptamani va fi la fel ca ieri, daca nu iei hotararea acum sa-ti pese de tine si sa te salvezi.

Vorbeste cu sotul tau si spune-i ca te gandesti la moarte. Te va ajuta sa gasesti ajutor. Forumul nu pleaca nicaieri (Slava Domnului!). Renunta la toti cei care te tin agatata in situatia in care te afli si doar asa ii poti salva si pe ei. Copilul tau are nevoie de o mama sanatoasa la trup si suflet ca sa se dezvolte normal; nu poti ajunge acolo decat daca renunti sa te agati acum de mama, de tatal mort, de copilul care ti-a facut rani, de sotul care invata prea mult.

Gata, stop. Cauta ajutor acum. Altfel va fi prea tarziu. Si nu ma refer la faptul ca te vei sinucide in cele din urma, ci ca vei uita sa-ti mai asculti sufletul care cere ajutor. Te vei resemna cu nefericirea, neimplinirea si disperarea, vei crede ca asta e normalul tuturor si vei transmite modelul mai departe. Copilului tau.

Micaelca spune:

N-aveam de gand sa scriu si continuarea dar ceva imi spune ca n-o sa ma intelegeti gresit. Si, oricum, imi asum riscul.

Va rog din suflet sa va ganditi sa renuntati la listele cu 'lucruri bune' pe care sa le contemple cineva in depresie (parerea mea e ca in cazul kytanei, diagnosticul e altul dar nu sunt specialist si nu pot pune diagnostice nici pe forum nici altundeva).

Lucrurile acelea bune pe care i le tot varati in fata sunt exact lucrurile pe care le uraste cel mai mult. Nu faceti decat sa-i sporiti complexul de vinovatie, pentru ca, iata, ea nu e in stare sa se bucure de ce are si se simte, astfel, si mai vinovata si mai alienata.

Stiu ca e greu de inteles cum nu te poti bucura de sotul care te iubeste, de mama care-i langa tine, de copilul care suge etc etc etc. Dar aceste lucruri se intampla. Un om in situatia kytanei pur si simplu nu se poate bucura de ele. Nu ca nu se poate bucura, i se face rau numai cand se gandeste la ele, daramite cand toata lumea i le vara sub nas.

Iar sfaturile - si stiu, chiar stiu cat de bine intentionate sunt si cat de mult suflet puneti in ele - cu traieste prezentul, uita de rele, gandeste-te cat de norocoasa esti - pe langa faptul ca sunt foarte vagi, nu numai ca nu rezolva nimic ci inrautatesc lucrurile. kytana nu poate uita trecutul, nimeni nu-l poate uita, kytana si noi toti trebuie sa ne impacam cu trecutul. Asta e ceva care dureaza foarte mult si e un proces foarte dureros.

Daca vreti s-o ajutati - si nu ma indoiesc ca vreti s-o ajutati - 1. insistati pe ajutorul specializat. 2. ascultati ce are de spus, puneti-va in locul ei si retraiti cu ea momentele voastre de cadere.

Ma opresc aici, ca incepe sa sune prea patetic.