Cat de mult ne supraveghem copiii?

Selene_Bunny spune:

Si eu, singura la camin/scoala si cu cheia de gat dupa. Dar e drept ca locuiam la tzara, putzine masini, dar destule carute, plus cai si vaci, de care mi-e si acum o teama incontrolabila.

Nu am facut niciodata vreo stricaciune prin casa.

Plus trimisa dupa paine, plus cozile la lapte, cozile pentru ratie (unt, faina, zahar, ulei), unde era, uneori, moarte de om.

Responsabila de fratele mai mic din clasa a IV-a incolo. Plus alte treburi prin casa - de exemplu, eu carpeam tot ce era de carpit, mamei nu-i placea chestia asta.

Copiii de taran - "n" alte responsabilitati.

Mergeam pe dealuri, la dracu'-n praznic, inclusiv cu piticul dupa mine. Furam fructe de pe unde apucam. Adunam flori de camp. Mergeam "la apa" (scaldat). Niciodata nu s-a pus problema ca n-as fi in siguranta.

Acum n-as avea incredere s-o las pe-a mea sa faca astea nici la 12 ani.

LilianaR spune:

Deja am inceput cu "pe vremea mea"... :))

Si parintii nostri aveau aceleasi temeri, dar lucrau schimburi si nu aveau cum sa ne duca la 6:30 la scoala si nici sa ne ia la 12.
Eu am mers la camin singura, la cerere, desi ma putea duce mama; dar mama mea era diferita de ceilalti parinti. M-a pregatit intai, am exersat cateva zile, m-a urmarit apoi... am fost ok.
Una e sa crezi ca strazile sunt sigure ca asa sunt timpurile, alta e sa nu ai de ales. Aveam colegi de clasa care veneau cu bunici si la scoala. Cert e ca multi nu aveau de ales.

Azi nu l-as lasa pe fiu-miu sa treaca singur strada :)), dar pe la 8-10 ani macar... ar trebui sa incep cu increderea in el, ca altfel degeaba nu mi-l fura nimeni daca-i fur eu stima de sine.
Nu l-oi trimite la supermarchet, dar la colt de bloc sa ia o paine, sigur. Eu am stat la cozi, am intalnit si pedofili, am plecat si de-acasa, m-am si intors si ma bucur ca le-am facut pe toate.

Stau si ma gandesc de cate ori am fost in pericol, de zeci de ori, poate mai mult, dar asa se formeaza un om si nu am cum sa-mi apar copilul de toate si de toti. Stiu ca ma gandeam in adolescenta ca mama ma crede in siguranta in acel moment ca nu-s in discoteca, ci la scoala si uite ce era sa mi se-ntample.
Era ciudat cum pericolul pandea si unde credeau parintii ca sunt in siguranta.
Sper, ca si Mihaela, sa il invat sa se apere; sa fuga cand e nevoie, sa tipe daca trebuie si tot asa, asta m-ar bucura enorm. In plus, o experienta de acest gen ajuta sa inveti si sa prevezi pericolul singur pe viitor.
Pe sor-mea a calcat-o masina dupa 20 de ani, era la facultate. :(

Ce pot sa fac? Doar sa-l invat cum sa se descurce, finalul e tot ala: se va descurca singur. Diferenta e mai bine sau mai rau. Dependenta de mine nu vad sa il ajute. Mai e si baiat, voi fi o soacra crunta, asa ca sa invete el sa ma tina la locul meu. Ca eu o sa incerc sa nu stau. :)))))))

giulia71 spune:

Vreau sa va intreb, cam de la ce varsta un copil poate sa se plimbe pe strada singur intr-un oras mare, Bucuresti?
Precizez ca ar fi prima data.

greieras spune:

Asa e. Sotul meu a fost genul asta de copil. Mama lui nici astazi nu stie ce-i putea pielea, pentru ca acasa era miel. Nu i-a marturisit niciodata pentru ca a vrut sa o protejeze. A fost o femeie care a suferit mult si pentru ca toate sunt bine acum nu s-a meritat sa dezgroape mortii.

greieras spune:

Michelle, nu o sa spun la nimeni.

a_alinta spune:

daca e sa se intample ceva se va intampla . eu am fost un copil care venea de la scoala intr-o dupa amiaza si am intalnit o persoana , avea in jur de 30 de ani si dupa ce m-a intrebat cum ma cheama, m-a luat de umar si m-a pupat pe gura . eram pe strada mea, asa ca i-am dat mana jos de pe umarul meu si am fugit.
mi-a fost frica ca stie unde stau si ca poate ma va astepta, dar mi-a trecut intre timp.

nu poti sa iti pazesti copilul de ceva anume, nu ai cum, pentru ca daca e sa se intample se va intampla oricum

michelle-usa spune:

din partea ta, nu am nici o grija.

Alizee spune:

Cred ca de prin clasa a V a poate fi lasat un copil sa mearga singur la scoala si sa se intoarca acasa, in Bucuresti. Dar inainte, inca de cand e mic, copilul trebuie instruit continuu sa nu vorbeasca cu nimeni si sa tipe daca un strain sau o straina vrea sa puna mana pe el si sa fuga cat il tin picioarele.
Intr-adevar, nu putem fi langa copii in fiecare clipa, dar nici nu ii putem lasa in plata domnului, gandind ca daca e sa se intample ceva, oricum se va intampla.
Eu o las si 2 ore singura in casa, cand nu am incotro. Tinem legatura prin telefon, in timpul cat lipsesc. Nu a facut nicio traznaie, sta linistita la desene sau se joaca cu papusile.
Edit later: Stie ca nu are voie sa deschida usa, daca suna cineva. Nici macar sa se duca si sa intrebe cine e.


allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Katya spune:

Marcia 03, poate ai scris la scoala despre incident? Eu zic ca ar fi trebuit sa alertezi politia, dar macar cu scoala sa iei legatura.(Si aici acum 2 ani o fetita din scoala fetelor mele a fost abordata de un individ pe strada in preajma scolii, dar toti parintii au primit apoi acasa instiintare cu semnalmentele individului si cu indemnul la o supraveghere mai atenta, nu mai zic de politie in fata scolii citeva zile.) Ma mir sincer ca nici sotul tau n-a considerat ca e cazul de sunat la politie.

Marcia03 spune:

Yep, am scris saptamana trecuta deja la scoala si la politia orasului. Profesoara Marciei a discutat cu directorul scolii despre incident. Cei de la politie mi-au raspuns ca vor discuta incidentul cu politia cantonala si vor lua masurile necesare.