ADHD, Asperger, autism, SD - la scoala (3)

julyjuly spune:

nu spun ca n-as munci mai mult ca sa asigur banii necesari terapiei, ca n-as face ore suplimentare. dar am 2 copii si daca as face si ore suplimentare, as lipsi si mai mult de acasa, iar lipsa parintilor e cea mai rea dintre toate relele. Noi azi mergem la logoped, sper sa fie de bine. Saptamana viitoare vom avea o consultatie cu o doamna doctor ca sa ne linistim: dna psiholog de la scoala ne-a recomandat-o si vom vedea cu dumneaei ce ne propune ca terapie. Nu exista suport din partea statului, de nici un fel. La consultatia de saptamana viitoare mi s-a spus ca daca vin cu trimitere de la dr. de familie, aceasta consultatie va fi gratuita. Logopedia e pe bani. Psihologul scolii doar ne-a dat niste sfaturi pentru mai departe, a spus ca lucrurile nu sunt deloc alarmante, mergem la consultatie doar ca sa mai avem o opinie, un diagnostic si sa ne linistim. Psihologul scolii nu mi-a propus sa-l vada saptamanal sau lunar. Adica ne vom descurca singuri pentru ca se pare ca nu sunt probleme, ci doar mici imperfectiuni, sa le zic asa. Cam atat despre noi.
Cat despre matematica, nu ne confruntam cu problema explicatiilor, definitiilor abstracte, dar...

a avut un exercitiu de genul: Exprimati ca diferenta intre 2 numere numerele de mai jos:

8 = .... -.....

El a scris:


8 = 2 - 10

....Adica are in minte faptul ca trebuie sa scada din 10 pe 2, dar scrie de la dreapta la stanga...asta e disgrafie??

mi-a fost foarte greu sa-i explic de ce, in viziunea mea, exercitiul trebuia rezolvat de maniera:

8 = 10 - 2.

L-am intrebat daca dna invatatoare a avut remarci la modul lui de rezolvare si a zis ca nu. Cand dna nu zice nimic contra modului lui de a vedea rezolvarea, mi-e foarte greu sa-l fac sa accepte ca solutia mea e cea corecta. Dar in cazul asta cred ca dnei i-a scapat pur si simplu. Pentru el, ce zice dna e litera de lege, ce zic eu nu-i inspira incredere. Asa e si la voi?

I-am zis dnei invatatoare ca ma ingrijoreaza ca el confunda F cu V, P cu B, etc. la scriere, iar ea mi-a zis ca are copii cu probleme "mai mari" de logopedie, care banuiesc eu, vorbesc greu. Asa ca ne consolam cu gandul ca avem doar mici imperfectiuni.

Dna psiholog mi-a recomandat sa-l inscriu la ateliere, cluburi unde face activitati in echipa si/sau sport. Dar el evita sportul...e genul meditativ, nu zburdalnic.

Multa sanatate la copii si curaj mamicilor!

anya spune:

Julyjuly, poate nu-i place un sport agitat (gen fotbal) dar poti incerca inot-ul (este el si apa) sau, desi la inceput vei zice ca e putin ciudat, katate. Nu orice tip de karate. Ti-as recomanda karatele traditional (shotokan-fudokan). Copiii nu au contact de lupta pana dupa varsta de 10 ani si si atunci numai daca doresc. Fac kata-urile, acele exercitii care ii ajuta f mult sa se concentreze si sa-si perfectioneze miscarile.
Cu matematica...nu-i spune direct ca a gresit. Pana la urma ceva-ceva simte el (modul, numere negative...). Da-i un cos cu doua mere si pune-l sa ia zece ca sa obtina 8. Asa va intelege ca trebuie sa ia din ceva mai mare (pana la gimnaziu uita el explicatiile astea).

anuscha2009 spune:

Sportul este foarte bun pentru copiii cu deficit de atentie. Fata mea aincercat 2 ani karate si acest sport a a jutat o foarte, foarte mult. A disciplinat-o, si a facut-o sa fie mai atenta. Dar cand au inceput bataile, nu i a mai placut. Acum merge la atletism la Lia Manoliu si pot sa spun ca da acesta este un adevarat sport, face miscare, este un sradion olimpic, antrenorul este foarte prietenos. Chiar daca mai pierde ea startul din cand in cand din cauza neatentiei, se descurca.

In general s a mai schimbat, dar ieri am avut un incident.

Vorbea cu un baietel la telefon, radeau se distrau, cand deodata baietelul a intrebat-o ce am zis eu de nota din test. Ea i-a raspuns ca nu vrea sa vorbeasca despre asta, eu prinzandu-ma ca ceva nu este in regula, i-am luat telefonul din mana si l-am intrebat pe baiat despre ce este vorba, Asa am aflat ca a dat un test la romana de luni, pe care mi l-a ascus, pentru ca luase un S.

Am avut un soc pentru faptul ca m-a mintit si mi-a ascuns un lucru care pentru ea ar trebui sa fie foarte important. Este a doua oara cand o prind cu minciuna in aceasta saptamana. (i-am dat bani pentru o carte si ea i-a cheltuit pe chipsuri de la magazinul scolii) Nu am mai vorbit cu ea si am pedepsit-o trei zile, i am explicat ca nu pentru nota o pedepsesc si pentru ca ma minte.

Nu stiu cat a inteles ea, ceea ce ma sperie pe mine este faptul ca ii este frica de mine cand face o boacana si de aia ma minte si nu stiu cum sa corectez.

Mama mea nici ea nu a inteles de ce am pedepsit-o si a incercat sa-mi demonstreze mie in fata fetei mele, ca ea s-a descurcat, ca a facut aproape jumatate din test(nu e adevarat) si ca nu trebuie pedepsita.

Duminica sunt libera (de la job-ul de weekend) si i-am promis ca o sa o duc la patinoar. Aseara i-am zis ca nu o sa mai mearga la patinoar ca asta este o parte a pedepsei - acum nu stiu ce sa fac, am atat de rar liber in weekend ca ma gandesc ca este o pedeapsa prea aspra. Dca ma sucesc nu gresesc?

Dimineata cu ea de mana am scos cablul de la calculator, televizor si mi-a predat telefonul. Avea ochii in lacrimi, m-am asezat la nivelul ei si i-am zis ca este o fetita puternica si o sa faca fata acestei pedepse. Dar nu stiu daca o sa fac fata eu, ma tem ca o sa cedez.

Nu stiu nici ce program sa-i fac in weekend, sa o pun la lectii non stop asa?

paulinio spune:

Anuscha... inteleg ca ai job de weekend si ca zilele libere sunt rare totusi. Ar fi pacat sa o stricati pentru asta.
Eu as avea o discutie diseara cu ea, i-as spune ca restul pedepsei ramane... dar ca te-ai mai gandit si o sa mergeti totusi la patinoar. Mie nu mi se pare un capat de tara sa te razgandesti.
Poti sa-i explici ca erai furioasa si dezamagita cand i-ai dat pedeapsa... si de aceea ai inclus si patinoarul. Dar ca dupa ce te-ai calmat ti-ai dat seama ca poate e prea mult si ca e un moment frumos pe care il puteti petrece impreuna. Mai discuta cu ea din seara asta, amandoua mai linistite si mai calme.

Citesc acum o carte desre minciunile copiilor... E destul de sensibil subiectul.

July, e interesant cu a completat fiul tau exercitiul. Daca era
... - ... = 8, probabil scria corect 10-2=8.
Cred ca a fost cumva indus de faptul ca mai intai era rezultatul si cumva i s-a parut logic ca si celelalte sa fie inversate.

Radu-Mamii Andrei (4ni si o luna mare) + 25+

oanaib spune:

Eu cred ca ar trebui sa-i explici despre minciuni si consecintele lor, eventual cu diverse povesti ca si exemple.
Mama ne spunea intotdeauna ca orice am face ei sa-i spunem mereu adevarul, ca ea e singurul nostru prieten adevarat si ne v-a iubi si ajuta indiferent ce am face. Bineinteles asta neinsemnand ca putem face chiar orice.
Uite aici un articol despre minciuna la copii.
http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/familie-copii-anchete-si-dosar/de-ce-mint-copiii-de-ce-bataia-nu-dezvata-un-copil-de-minciuna-1730895

Chuny spune:

Anna, din pacate iti ascunde unele lucruri tocmai din cauza reactilor exagerate pe care le-ai avut pâna acum în ceea ce priveste notele ei.

Intelegi tu ce zic: o nota mica -> reactia ta => o nota mica -> o minciuna pt a se feri de reactia ta. E un cerc vicios, acum iar ai pedepsit-o, iar în capul ei tot pt nota ai pedepsit-o.

Alta chestie pe care mai vreau sa o spun: nu se face sa iei telefonul din mâna cuiva pt a acapara o discutie si a obtine informatii, e umilitor. Deci ai gresit si tu aici.

Ca sa o dregi: poti sa ii explici ca te-ai enervat si ai reactionat exagerat, dar ca vrei sa stati de vorba serios. Sa o intrebi daca i-a fost frica de tine si sa ii promiti ca nu te mai enervezi daca ia o nota mica, cu conditia sa iti spuna. Trebuie sa îi recâstigi încrederea. si trebuie sa te tii de ceea ce ai promis. Cred ca e important, mai important ca orice sa îi recâstigi încrederea, e un copil fragil si risti sa o pierzi pe drum daca nu are încredere în tine. Si stiu ca îti e greu . Distractie la patinoar !

anuscha2009 spune:

Chuny ai pus ca deobicei degetul pe rana, astea doua lucruri pe care le-ai surprins tu extrem de bine m-au pus si pe mine pe ganduri.
1. faptul ca nu are incredere in mine si ca d aia ma minte
2. reactia ei; can i am luat telefonul din mana, a figit si s a ascuns, dupa cand am pedepsit o a plans asa cum sa zic ,,din suflet'' de ciuda parca, de umilinta.
Poate ca ii cer prea mult si acum daca numai pun presiune cu notele, pun presiune pe ea cu minciuna, care oricum poate este normala la varsta ei, dar tot o presiune este.

Ideea e ca paote eu vreau mai mult de la ea, as vrea sa constinetizeze ca are dificultati de invatat si sa faca mai mult efort. Faptul ca este mai fragila nu inseamna ca nu trebuie sa si asume nicio responsabilitate.
Cand vin duminica nopatea de la serv de week-end gasesc jale in camera ei, JALE, de la foi desenate si aruncate peste tit la jucarii si ambalaje de dulciuri, are momente cand nici de pijama nu se schimba in cursul zilei, desi eu ii las merau o lista cu ce trebuie sa faca. Normal ca o mai cert si ii spun ca trebuie sa fie responsabila si daca vrea sa nu mai avem strictul necesar, o sa raman acasa cu ea, sa fac in locul ei.

Poate vreau prea mult de la ea, repet, dar eu am fost corcolita de bunica, de mama si greu mi am asumat responsabilitati in viata, am asteptat mereu sa faca altul in locul meu.

anuscha2009 spune:

Oana multumesc pentru articol, interesant, incerc sa inteleg unde am gresit si eu. Am cistit o chestie ,,misto'' in articolul tau, o greseala este o opurtunitate de a consolida un comportament, de a evolua, stiam asta de fapt, dar o uitasem

Chuny spune:

Nu stiu cum reusesc sa fiu atât de des cea care pune degetul pe rana ... imi pare rau ca nu stiu sa fiu altfel si stiu ca nu totdeauna am dreptate. Asa sunt construita eu, si la mine teoretic stiu intotdeauna si analizez la rece situatiile prin care trec, practic însa mi-e greu sa pun totdeauna in aplicare ceea ce trebuie. Cel putin in ceea ce priveste copiii ma evaluez constant si ma critic.

Presupun ca fetita ta e mai imprastiata si nu se poate organiza singura chiar daca îi repeti de un milion de ori acelasi lucru. Cred ca are nevoie de un suport vizual detaliat pe perete pe care în timp îl vei putea simplifica. la inceput trebuie sa fie cat mai detaliat ca sa îl poata consulta. Poate ai facut deja, dar as recomanda o structurare foarte stricta a spatiului, ceva in modelul Teacch.

Aici câteva imagini cu structurarea unei camere in modelul Teacch: http://www.google.fr/search?aq=&rlz=1T4GGNI_enFR492FR492&q=teacch+room+arrangement&um=1&ie=UTF-8&hl=en&tbm=isch&source=og&sa=N&tab=wi&ei=hMYUUfD_JeW00QXc8oGQAg&biw=1024&bih=699&sei=kMYUUbCEA-eY1AWs84CoBQ

Sunt convinsa ca ar ajuta toti copiii care au probleme cu organizarea, mai ales la varste mici: foile albe au cutiuta lor, foile deja desenate in alta cutie. Cariocile, creioanele in alta cutie. Toate cutiile aranjate pe etajere. Pot dezvolta subiectul daca te intereseaza.

Nu se schimba de pijama, poate nu stie ordinea. Tot de un suport vizual cu imagini ar avea nevoie pt a sti in ce ordine se îmbraca hainele. Poate nu vede importanta schimbatului, îi explici de ce si ii pui pe foaie in programul zilei si ea sa faca un X pe foaie in dreptul fiecarei activitati terminate.

Ceva de genul as propune eu.

Edit: am uitat sa spun ca pe fiecare cutie sau cosulet trebuie o eticheta cu ce trebuie sa contina.

anuscha2009 spune:

Chuny esti minunata.............
da super chestia cu ordinea, dezvolta, ne ar ajuta foarte mult, chiar si pe mine ca si eu sunt dezordonata

Cu pijamaua cum sa nu stie orinea? ca doar are 9 ani, merge la scoala, cand pleaca la scoala cum de stie sa se imbarace?