Pro sau contra scoala de corectie.
Raspunsuri - Pagina 11
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui allinta Oricat de mult nu ne-ar placea ideea de scoli de corectie, ele ar fi utile, la cat de violenti au devenit copiii in ultimii ani. Macar, ideea ca ar putea ajunge in asemenea centre restrictive, le-ar taia din avantul agresiv. Scriam, la un moment dat, despre baiatul agresiv si tulburent din clasa fie-mii. El este in continuare acolo, lovindu-i pe copii, perturband orele, terorizandu-i pe copii si cadre didactice. Din clasa au plecat 7 copii, printre care si fetita mea. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat minte si mi-am transferat copilul intr-o noua scoala si o noua clasa. Copilul meu a inflorit. Ii place f mult invatatoarea, care nu tipa la elevi si ii ajuta acolo unde nu inteleg. Eu sunt pro scoli de corectie. |
O luam de la capat. Da, Allinta, si eu sint pro scoala de corectie. pe cuvintul meu. Dar scoli de corectie pentru adulti, pentru parinti si profesori. Ce copii cuminti am avea daca adultii ar fi o tzira reeducati.
Si stii ce? Eu nu mai cred ca e adevarata povestea ta. Dar da bine pe forum si hai sa revenim cu ea, ca poate de data asta convingem si se prinde lumea ca aveam dreptate...
Nici nu stiu daca merita sa citesc mai departe...
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ni-na Unde muncesc eu,zilele trecute au prins ca a furat un pusti de 13-14 ani.Am spus Doamne Fereste apoi spre sfarsitul programului am aflat povestea.Pustiul in prima instanta a dat numarul de telefon al bunicii,care a zis ca nu vine sa plateasca ce a stricat nepotul(smulsese si niste tag-uri de la produse,deteriorand ireparabil ambalajele la niste cosmetice,furase ciocolata,energizant...)Apoi au venit de la tara parintii care impreuna cu bunica au povestit ca a furat sume mari de bani(de la parinti,bunica,colegii de clasa). Cand au vazut produsele au exclamat.....nu aveam acasa apa de gura?nu ai acasa nu doua, ci zece ciocolate pe care le-am adus din Italia??? Au mai povestit ca a incercat cu sedinte de consiliere cu pedepse cu recompense,bataie........... Era ultimul market din cartier unde mai veneau la cumparaturi(in toate celelalte "isi facuse numarul")ceva de genul pustiului de acum vre-o doua saptamani de la" schimb de mame"(n-am vazut emisiunea,era in promo o secventa de o violenta dureroasa). ce ai face tu ca parinte......il trimiti la scoala ...fura.Il pedepsesti...fura...il recompensezi..fura,il trimiti la psiholog... fura.. habar n-am daca tot ce povesteau e cu totul adevarat sau era teatru sa impresioneze...........insa vre-o ora au lasat pustiul sa astepte spunand ca putem chema Politia,orice ,pe ei nu-i intereseaza. |
Saracul pusti! Pai, da, n-are nevoie de apa de gura, ca are din Italia. Si nici de ciocolata. Fura pentru ca el are nevoie de iubire si de atentie si pe astea nu i le ofera nimeni. As fi vrut sa fiu linga pusti in acea ora lasat sa astepte.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Aqai Ashley Smith - sau ce se intampla in scolile de corectie S-a nascut in Ianuarie 1988. A murit in Oct 2007 intr-o institutie corectionala pt femei - 19 ani? pana la varsta de de 15 ani deja ajunsese de peste 10 ori intr-un tribunal juvenil pt incidente minore dupa parerea mea: disturbances (cum se spun astea simplu in ro?) sau incalcarea proprietatii tertilor. a fost diagnosticata cu ADHD, borderline si trasaturi narcisiste. Nimic ce sa nu poata fi adresat cu un efort mediu din partea parintilor si educatorilor - again parerea mea. la 14 ani a fost insitutionalizata pentru ca a aruncat un mar in capul postasului. in a doua zi de institutionalizare deja era la izolare. vreo 5-6 ani din cei 19 si i-a petrecut in diverse astfel de isntitutii (puscarii spus pe fata) si a avut peste 150 de incercari de a se auto-agresa. in 18 oct 2007 s-a instituit alerta formala cu privire la risc de sinucidere. in 19 octombrie si-a improvizat un lat in jurul gatului si s-a autoasfixiat. pe parcursul a catorva ore garzile au privit si au asistat la o sinucidere chinuitoare. primisera ordine sa nu intervina. avand in vedere incercarile anterioare de sinucidere, a fost privita ca un fel de "asa face ea, asa-i trebuie, sa se chinuie????" ma intreb. nimeni nu a intervenit. accesul personalului de interventie a fost permis la timp sa nu mai aiba ce resuscita si sa constate decesul. Probabil daca nu s-ar fi sinucis, in Canada inca nu s-ar vorbi de necesitatea, eficienta, functionalitatea si mai ales despre felul in care sunt tratati tinerii cu probleme in "scolile de corectie" E ok sa ne dorim mai multe scoli de corectie? |
Daca nu scriai tu, scriam eu. Am vazut si filmuletul facut public. Mi-am dorit atunci sa ma fi nascut, nu stiu, pe Marte... la dracu.
Am plins citeva ore tinindu-ma cu mina de stomac, ma durea la propriu, mi se facuse greata si imi plesneau timplele. Nu se poate sa facem asa ceva unor copii! Sa va spun si eu o poveste, e adevarata suta la suta... E povestea unui baietel, poate chiar cel din nesfirsita poveste a Allintei...
Povestea lui etrista, o stiu, l-am ascultat de multe ori. A fost batut crunt de parinti cit a fost mic, zguduit, batut cu un bat gros de lemn care a fost confectionat special pentru el de catre mama, tinut pe dulapul din bucatarie. Tata il batea cu palma peste fata si cu pumnii in cap... pentru ca trecea de exemplu portita pusa ca sa nu intre in salon si sa faca mizerie.
I se spunea sa nu spuna la gradinita, apoi la scoala, unde era bineinteles problema, era absent, cu privirea in gol, nu invata bine... asa ca nici profesorii nu erau blinzi cu el, caci strica clasa, nu era atent, nu era cuminte, era si violent cind intrai prea mult in el (facea si el ce invatase de la parinti cu alte cuvinte si raspundea la agresiune cu agresiune). Era mic si slab... de multe ori era pedepsit pentru greseli copilaresti, dupa bataia obisnuita, cu luatul mincarii si trimis la culcare... in subsol, ca sa nu i se mai vada fata de smiorcait. A dezvoltat fobii, anxietati de tot felul, devenise foarte inchis, nu mai vorbea deloc, copiii il izolau, il faceau prost, urit (da, avea nasul un pic mai mare) si il bateau pentru ca era slab si neputincios si n-a venit nimeni, niciodata, la scoala sau pe strada ca sa-l apere.
Anii au trecut, la 9 ani a venit mai devreme de la scoala... intr-o zi a venit acasa si a gasit-o pe mama in pat cu prietenul tatalui. Dupa ce amantul a plecat, mama l-a batut pina a fost nevoita sa cheme salvarea, caci a lesinat si nu se mai trezea, pentru ca... a chiulit de la scoala. Cind s-a trezit, la spital, il tinea de mina, tatal era dupa cafele, i-a spus printre dinti ca daca spune ceva, data viitoare il omoara.
Tatal s-a prins si au urmat ani de stres, tatal il batea ca sa spuna ce stie, ca tine cu ma-sa, ma-sa il batea pentru ca il ura ca o prinsese in pat. Erau parintii lui biologici, mult timp a crezut ca poate nu e al lor, de aceea il urasc...Alti ani au trecut, a facut 15 ani. S-au certat de la mincare, baiatul a venit acasa si a mincat ce era in frigider, tatal a venit si nu a mai gasit mincare, mama l-a luat la bataie... Baiatul a prins-o de miini, tatal sa sarit sa o apere... si atunci, o forta neasteptata s-a trezit in el, l-a luat pe tata pe sus, l-a bagat intr-un perete, apoi iar l-a luat pe sus si l-a aruncat in curte... Mama a sarit si l-a apucat de par, s-a intors, a pus mina pe un cutit si i-a spus ca daca o singura data mai da unul dintre ei in el, ii omoara pe amindoi. Mai avea o sora mica, atunci de vreo trei ani. Le-a mai spus ca daca se ating vreodata de un fir de par din capul surorii lui, ii omoara cu mina lui si se preda la politie. Si chiar avea de gind sa o faca.
Sigur, parintii au chemat politia, au venit vecinii... care au inceput sa-i compatimeasca pe parinti, sa-i consoleze. L-au luat pe adolescent, care nu a scos o vorba timp de doua zile... pina a venit un om blind, un lucrator de la politie care intervenea in cazuri de criza... s-a uitat la el, l-a pus sa se uite in ochii lui (avea niste ochi mari si blinzi, albastri si calzi, mi-a spus ca nu-i va uita pina va muri... nu cred ca i-a uitat) si in fata lui s-a rupt toate barierele care l-au tinut atitia ani prizonier. Si i-a spus tot, tot... Sistemul insa pe atunci nu pedepsea parintii daca nu aveau dovezi (nici acum nu-i pedepseste prea mult decit cu dovezi clare ale abuzului, nu cu vorbe), deci parintii au scapat nevinovati... el a fost plasat intr-o scoala de corectie.
A fost cumplit ce a trait acolo, era un infractor sau pe cale sa comita o infractiune... trebuia reeducat. Si asta au facut, scopul scuza mijloacele.
La 18 ani a iesit de acolo calificat ca mecanic, dar cu sufletul si psihicul vraiste. S-a angajat, insa traumele din el l-au impins spre droguri. N-a consumat droguri tari, doar alcool si marijuana. Nu avea prieteni pentru ca nu stia sa si-i faca si ii era teama sa si-i faca. Nu avea prietena pentru ca nu stia sa iubeasca si nici nu credea ca are pentru ce sa fie iubit. Pina la urma una dintre prietene l-a anuntat ca e insarcinata... iar el a fugit. A fugit de teama, desi era singura fiinta care se apropiase de el, caci au navalit peste el toate fantomele trecutului... si l-a vazut pe tatal lui in el, pe mama lui in ea... si pe el in copilul nenascut. A plecat, nelasind nici o urma... asta dupa ce s-a gindit mai intii sa se sinucida, dar nu a avut curajul sa o faca.
La 22 de ani s-a declansat primul episod psihotic pe fondul problemelor si a consumului de alcool si marihuana. La 23 a mai avut inca unul, in care s-a dus si a vrut sa dea foc la scoala de corectie, unde a fost umilit mai tare decit in familie (nu stiu daca a fost si agresat sexual, insa in familie sigur a fost). A fost prins si dus la spital... a iesit de acolo oarecum in echilibru, dupa citiva ani de terapii de tot felul, pe medicatie care sa-l tina in echilibru.
Cam asta e povestea, trista, care s-a terminat trist... astazi!
ch_dana spune:
Dumnezeule, Nelia...
Dam interviuri peste interviuri sa fim angajati, dar cea mai dura selectie ar trebui sa se faca viitorilor parinti...sunt multi care nu-s facuti sa fie parinti, dar prostia/presiunea sociala/etc ii fac sa aduca pe lume si sa nenoroceasca fiinte nevinovata. Euu ii respect enorm pe cei care nu vor sa fie parinti, e mai bine sa nu aduca un copil pe lume daca nu se simt in stare sa aiba grija de el; macar sunt realisti si recunosc asta.
Era o snoava : daca ai un ghiveci cu o floare si nu se ofileste dupa 6 luni, iti poti lua un animal de casa. Daca ingrijesti animalul si nu moare dupa 3 ani, atunci inseamna ca poti avea grija si de un copil. Ce simplu ar fi...
Alizee spune:
Mey, cum sa nu fie adevarat ce scriu eu ?! 
Ca nu dau toate amanuntele, da, asa e, dar copilul exista, la fel si problemele generate de el.
Singurul post la obiect, sris cu realism, fiindca a trait ea insasi trauma provocata de un asemenea copil, este al Dorsiliei. Sunt de acord cu tot ce a scris Dorsilia.
Inainte de a plange de mila unuia singur, plangeti de mila victimelor lui. Si NU ma refer la acel baiat, ci la copiii cu grave probleme de comportament.
Nelia, ai dreptate, daca adultii ar fi mai educati, nu ar mai copii periculosi pt ceilalti copii.
Chiar ma gandeam ca o amenda zdravana data parintilor, care ridica din umeri, i-ar pune in miscare.
Scolile de corectie au rolul lor in orice societate, nu numai in cea romaneasca.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Dorsilia Existau pe vremea cand eram eu eleva asa: scolile de corectie si scolile ajutatoare. Primele pentru elevi cu tulburari de comportament, cele ajutatoare pentru elevi cu tulburari de invatare, scoli ajustate nevoilor si potentelor lor. Bune, zic eu. Ambele. Scolile de corectie erau mediul in care cei ce comiteau acte repetate de delicventa juvenila erau gazduiti si instruiti intr-un loc special, exact asa cum erau si ei, speciali. Erau copii asupra carora scoala normala si parintii nu mai aveau nici un cuvant de spus. Se simteau exclusi. In acel loc insa aveau ocazia sa se recupereze printre cei "de-o seama cu ei" si nici sa nu mai tulbure linistea si siguranta celor pasnici. Am avut colegi de clasa gazduiti unul un an, altul doi ani la scoala de corectie si chiar daca nu s-au transformat in copii exemplari dupa, macar n-au mai fost violenti. Eu am si acum o cicatrice de la o taieturile la incheietura mainii facuta de unul dintre acesti colegi. Cu unghiile lui. Pentru ca a intrat peste mine la toaleta, in cabina, in pauza, m-a blocat acolo. A trebuit sa ma lupt cu el ca sa scap si m-am luptat din toate puterile. N-am patit nimic mai mult decat aceste rani de la unghiile lui infipte in incheieturile mele si o sperietura groaznica, incat un an intreg n-am mai putut merge la toaleta decat insotita de colega de banca. mai mult nu trebuie sa spun...cred. Scolile speciale, de corectie sau cele ajutatoare sunt pentru copiii speciali. Daca s-au desfiintat, nu e spre binele general si nici macar spre binele copiilor cu nevoi speciale. |
Corect.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Alizee spune:
Nelia, tare trista povestea ta, dar este un caz particular.
Intr-adevar, copiii turbulenti sunt cei nefericiti.
Totusi, societatea trebe sa se protejeze cumva de actiunile lor agresive, acolo unde nu dau rezultate alte metode.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
cristoiu spune:
Sa se protejeze aruncindu-i in scoli de corectie? Nu ar fi mai bine sa le identifice problemele si sa ii ajute?
Ai vazut "eu cind vreau sa fluier, fluier?" e scris de o socioloaga dupa un studiu intr-o scoala de-asta de corectie. Daca tu ai avea un copil cu probleme l-ai vrea acolo? Crezi ca i-ar face bine?
Edit: allinta, am pus niste intrebari. Ce dezaprobi, o intrebare? Singura afirmatie din mesaj este despre socioloaga, asta dezaprobai? E adevarat, cu toata dezaprobarea ta.
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui allinta Nelia, tare trista povestea ta, dar este un caz particular. Intr-adevar, copiii turbulenti sunt cei nefericiti. Totusi, societatea trebe sa se protejeze cumva de actiunile lor agresive, acolo unde nu dau rezultate alte metode. |
Mey, cristoiu, iote ca mi-am dat singura quote, ca se pare ca ti-a scapat ( intentionat poate ), ceea ce am bolduit acum.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
Cristina_C spune:
Nu sunt pro scoala de corectie asa cum a fost prezentata aici, nici macar nu stiu daca exista asa ceva in Germania si de la ce varsta. In Romania, in perioada in care era permisa bataia pana si in scolile obisnuite, nu este de mirare ca se se practica si in scolile de corectie. Fireste ca nu asta era si este solutia. In Germania stiu ca exista institutia numita Jugendamt, un fel de centru de protectie a copilului unde de obicei reclami parintii pentru ca isi neglijeaza copilul, pentru ca il abuzeaza fizic sau verbal sau pentru ca nu incearca sa ii corecteze un comportament inadecvat. Reclamatiile acolo sunt luate in serios si, in urma lor, respectivii se pot trezi ca li se ia copilul si apoi trebuie sa se lupte in instanta sa si-l recastige.
In scoli trebuie sa se actioneze imediat in caz de violenta (prin consiliere, masuri disciplinare) pentru ca un comportament agresiv al unui copil care depaseste o anumita limita pur si simplu nu poate fi cultivat si tolerat. Da, copiii au nevoie de protectie, altfel se ajunge la ce a patit Dorsilia sau chiar mai rau.