Copilul meu destept, frumos, bun si competitiv

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

mariuta spune:

Citat:

citat din mesajul lui Tilia

Tipul asta de mentalitate e destul de raspandit pe aici. Personal, nu-mi place. Mi se pare un fel de ,,merge si asa", hai sa laudam copilul pentru fiecare chestie normala/usoara pe care-o face si sa nu-l criticam niciodata. Naste mediocritati.

POate e incurajat pentru ca a incercat. E important sa nu ii fie frica sa incerce ceva nou, sa nu ii fie teama de societate. Eu cred ca in Romania mentalitatea "ne/te faci de ras", etc. nu aduce roade bune. Chiar daca nu ajungi mediocru, ajungi sa te ratezi din frica de a te manifesta public, considerand ca nu corespunzi, ca nu esti suficient de bun... societatea apare ca un fel de dusman sau judecator al copilului.

Mie mi s-a parut ca in Olanda lumea nu prea e afectata de parerile celorlalti, poate doar mi s-a parut. Studentii se contrazic cu profesorii, cei mai apreciati sunt cei infipti, care stiu sa isi atinga scopul, care stiu sa lupte fara a fi prea impresionabili. Oamenii sunt flexibili la critica, pe care nu o iau de fapt personal, asa cum se intampla de multe ori in Romania. Ci constructiv.

mihaela_s spune:

Citat:

citat din mesajul lui saskia

Este campion pe provincie la judo. Este foarte bun la matematica dar lui nu-i place sa vorbeasca in public. Atat.

Parca mi-aduc aminte ca si mihaels_s scrisese la un moment dat ca trebuia sa tina o disertatie cred in fata unor profesori. Aici foarte multe proiecte sunt asa: iesi in fata clasei si expui subiectul

.

Nu este genul de copil sperios sau altele, dar nu-i place sa vorbeasca tare, sa fie mai asertiv. In fine, eu stiu ce am de facut, si cum sa-l incurajez, nu inseamna deloc nemultumire din partea mea. Ci doar vreau sa-l incurajez, sa-l ajut.

Anja daca mai vrei sa vorbim pe tema asta poate imi dai PM.

Da, am avut un subiect deschis pe tema asta, cat de frustrata ma simt in fata celor crescuti si scoliti aici, care de mici sunt expusi la asa ceva. Dar sa stiti ca nici lor nu le place, nordicii sunt in general timizi si retrasi...sigur ca exista si exceptii, dar e si foarte adevarat ca ceea ce mi-au spus fetele la subiectul meu, s-a adeverit. Exercitiul si faptul ca trebuie sa te expui in disertatii in mod repetat, te fac sa te relaxezi cat de cat, stiind ca nu are ce sa mearga rau.

Eu am doua fete in scoala suedeza, de 5 ani incoace...amandoua au cel putin o prezentare pe semestru de acest gen. Cea mica a citit de exemplu in fata clasei impresii din concediu, a avut tema de casa sa scrie un jurnal de vacanta, pentru ca am fost plecati in timpul scolii.

Iar in facultate, toate aceste disertatii sunt menite sa te aduca la un nivel la care sa poti sa iti prezinti lucrarea de diploma, iar mai apoi aceste prezentari sunt rutine la locul de munca, nu stiu daca in orice domeniu, dar in cel medical cu siguranta. Sotul meu are de facut lunar cate una, pentru medicii rezidenti.

Timida eu am fost de cand ma stiu...m-au ajutat foarte mult incurajarile celorlalti, increderea lor in mine si apoi succesele, care mi-au dat din ce in ce mai multa incredere in mine. Nu ca imi place acum sa vorbesc in public, urasc la fel de mult momentele, dar stiu sa le gestionez.

Tilia spune:

Citat:

citat din mesajul lui viviana

Critici atunci cand e necesar si lauzi atunci cand trebuie.

Dar de fapt nu critici, educi. Indrumi. Ii arati copilului unde a gresit si ceea ce e mai important ii arati cum trebuia facut.
Daca te rezumi numai la a critica, fara sa-l sustii, abia atunci se naste mediocritatea. Abia atunci nasti "monstri" in mintea copilului si rezultatul va fi cel asteptat: o stima de sine scazuta, un copil care se crede capabil de nimic.

Sunt momente cand copiii trebuie lasati sa greseasca pe propria mana, sa traga propria lor morala, sa invete din asta. Si atunci il lauzi pentru ca integrarea in societatea sa-i fie usoara, preintampinand bataia de joc a altora.

Tot n-am inteles ce era atat de inaltator in povestea cu chitara. Un copil nepregatit a crezut ca munca nu conteaza si s-a facut de ras in fata tuturor, dar cumva asta se numeste curaj si e de laudat?

Tilia spune:

Citat:

citat din mesajul lui mariuta

Citat:

Cum am zis, nu mi se pare ca incercarea e mare chestie, ci reusita dupa multa munca. Pentru mine mesajul trimis e altul si nu unul bun: ca e ok sa te dai mare dupa foarte putin efort, ca laudele se obtin cu usurinta, ca munca superficiala e ok.

Parerea mea e ca nu incercarile trebuie rasplatite, ci reusitele. Cine mai e interesat de premiul intai, daca simplul fapt ca ai intrat in competitie e rasplatit cu aceeasi moneda?

andacos spune:

Citat:

citat din mesajul lui Tilia

Citat:

citat din mesajul lui mariuta

Citat:

Phua...ce viziune comunista!

Cred ca sunt generatzii intregi lipsite de increderea de sine,tocmai pentru ca au avut mentori in scoli de genul asta.Si nu numai in scoli,chiar si parintzii au avut mentalitazi de astea,din pacate chiar si astazi cind exista totusi acces la informatzie.

Eu sunt de parere ca un copil trebuie laudat pentru orice lucru facut bine sau mai putzin bine.Bineintzeles aratat unde si de ce a gresit.

Asta dezvolta increderea in sine ,arata ca(si) el e bun,comparatziile cu altzii sunt in general cu efect negativ.

Dana

Didididi spune:

Cred ca Aschiuta a dat niste solutii viabile. Si pe mine m-a ajutat f mult plecatul de acasa la facultate. Nu ma stia nimeni, nu tb sa intru in anumite tipare. De unde eu nu ridicam mana nicidata in liceu, abia asteptam sa am examene orale in facultate. Independenta m a facut sa am un salt calitativ in relationarea cu alti oameni. Esential nu m-am schimbat, sunt tot eu cea timida si care gandeste de 2 ori inainte de a deschide gura, dar vb Mihaelei, am invatat sa gestionez mai bine exprimarea.

Didididi spune:

Nu sunt de acord cu Tilia. Repetetia se spune ca e mama invataturii. Daca copilul nici nu vrea sa incerce, cum va stii daca poate sau nu sa faca ceva; automat ca daca nu va incerca, nici efort nu va depune sa aiba rezultate. Nu toti sunt ambitiosi, mai tb si ajutati.
Eu imi incurajez copilul sa faca lucruri pe care el nici nu vrea sa incerce si il laud chiar daca nu ii reuseste din prima, de ex cum este mersul pe bicicleta.