Copilul meu destept, frumos, bun si competitiv
Raspunsuri - Pagina 7
oanaib spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui saskia . Oricum eu apreciez parerile tuturor, dar asta e realitatea in Olanda si din cate inteleg poate si in Suedia, aici social skills sunt efectiv punctate inca de la patru ani cand copiii merg la scoala. Exista o rubrica cu: cums e comporta copilul cu ceilalti copii, cum se joaca cu ei, cati prieteni are, etc. |
Intreb si eu din pura curiozitate: ce se intampla cu copiii care poate sunt chiar sclipitori la anumite materii dar au o problema pe socializare? Ca mi s-ar parea mai mult decat nedrept sa nu-i lasi sa se duca la liceu pt asta si sa punctezi mai bine pe cei care vorbesc mult si poate nu spun mare lucru ca si continut si sa-l depunctezi pe cel care vorbeste putin si concret.
Mi-e si teama sa intreb ce tratament primesc copii cu probleme.
saskia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui oanaib
Intreb si eu din pura curiozitate: ce se intampla cu copiii care poate sunt chiar sclipitori la anumite materii dar au o problema pe socializare? Ca mi s-ar parea mai mult decat nedrept sa nu-i lasi sa se duca la liceu pt asta si sa punctezi mai bine pe cei care vorbesc mult si poate nu spun mare lucru ca si continut si sa-l depunctezi pe cel care vorbeste putin si concret. Mi-e si teama sa intreb ce tratament primesc copii cu probleme. |
Sa nu exageram, desi mi-era teama ca aici se va ajunge, deja tonul mesajelor e altul, ca si cum autoarea ar face vreo departajare in functie de firea copilului.
Da se puncteaza social skills printre altele, nu numai ele. Dar toate aceste puncte adunate constituie o nota/calificativ alaturi de examenul final de grupa 8 pe baza caruia se dau recomandarile mai departe.
Deci pentru unii parinti e important sa-si ajute copiii sa depaseasca o anumita bariera sociala pentru ca si ei si-o doresc, al meu nu vrea bucatar, sau instalator sau altceva, vrea inginer civil, deci eu consider ca e menirea mea de mama sa-l ajut sa ajunga la universitatea pe care si-o doreste.
oanaib spune:
Eu chiar nu vreau sa supar sau sa spun ca nu e bine ceea ce faceti voi prin incurajarea copiilor sa fie mai indrazneti.
Eu am vrut doar sa spun ca e putin incorect sa punctezi ca si procent din nota finala aceste social skills, pentru ca astea sunt abilitati innascute iar unor copii s-ar putea sa li se para mai usoara matematica si fizica decat socializare.
Si fie ea Suedia sau Olanda, daca un copil e mai timid AR TREBUII ca profesorul sa stie sa-l incurajeze sa-si depaseasca timiditatea acolo la scoala, la ora de curs. Altfel oricat de frumos i-ai explica tu acasa copilul o v-a percepe ca pe o nemultumire sau critica.
Chuny spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui oanaib
Mi-e si teama sa intreb ce tratament primesc copii cu probleme. |
Oanaib, ai uitat ca "asa ceva" nu se întreaba? sa nu amestecam lumile astea doua, da?
Ultimele 3 luni pe aici ar fi trebuit sa te invete lucrul asta ...Si ca sa fiu si on topic, mi se pare normal sa încurajezi copilul si sa-l ajuti sa se auto-depaseasca. Important e sa gasesti echilibrul ca parinte si sa o faci discret pt a nu stirbi stima de sine a copilului. Dar ar fi culmea sa nu faci nimic, acceptarea nu înseamna resemnare.
aschiutza spune:
Saskia, din expereinta mea si numai a mea, pot sa iti spun ca acel pic de indrazneala poate costa f mula energie si necesita multa putere. Nu e asa de simplu desi din afara poate parea ca doar trebuie facut un pic de efort. E un prag psihologic, sa zic asa. Doar incuranjindu-l si indemnindu-l sa vorbeasca mai tare poate iti va aduce rezultate dar la mine nu ar fii adus nimic, ba chiar m-ar fi inhibat si mai mult. Acu depinde de motivele reale ale baiatului tau si s-ar putea ca nici macar el sa nu si dea seama care sunt.
Uite, baietelul meu ne-a mostenit in timiditate cu toate incurajarile mele din primele zile incepind. La gradinita mi-au oferit niste ore suplimentare cu o persoana specializata (la virsta lui e "numai" joaca, dar facuta cu jocuri educative, femeia stie ce sa urmareasca, poate face altfel comparatii plus ca vede "din afara", ceea ce eu nu pot vedea). Poate exista si la voi astfel de persoane, macar sa va ajute sa descoperiti cauzele lipsei de indrazneala si sa va sfatuiasca ce e de facut.
Nu imi mai aduc aminte daca ai scris in subiectul asta: face vreun sport de echipa? Am observat ca f multi copii sunt ajutati de sporturile de echipa, devin mai indrazneti si mai siguri pe sine.
saskia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui aschiutza Saskia, din expereinta mea si numai a mea, pot sa iti spun ca acel pic de indrazneala poate costa f mula energie si necesita multa putere. Nu e asa de simplu desi din afara poate parea ca doar trebuie facut un pic de efort. E un prag psihologic, sa zic asa. Doar incuranjindu-l si indemnindu-l sa vorbeasca mai tare poate iti va aduce rezultate dar la mine nu ar fii adus nimic, ba chiar m-ar fi inhibat si mai mult. Acu depinde de motivele reale ale baiatului tau si s-ar putea ca nici macar el sa nu si dea seama care sunt. Uite, baietelul meu ne-a mostenit in timiditate cu toate incurajarile mele din primele zile incepind. La gradinita mi-au oferit niste ore suplimentare cu o persoana specializata (la virsta lui e "numai" joaca, dar facuta cu jocuri educative, femeia stie ce sa urmareasca, poate face altfel comparatii plus ca vede "din afara", ceea ce eu nu pot vedea). Poate exista si la voi astfel de persoane, macar sa va ajute sa descoperiti cauzele lipsei de indrazneala si sa va sfatuiasca ce e de facut. Nu imi mai aduc aminte daca ai scris in subiectul asta: face vreun sport de echipa? Am observat ca f multi copii sunt ajutati de sporturile de echipa, devin mai indrazneti si mai siguri pe sine. ------------------ Still looking for pieces of heaven... |
Este campion pe provincie la judo. Este foarte bun la matematica dar lui nu-i place sa vorbeasca in public. Atat.
Parca mi-aduc aminte ca si mihaels_s scrisese la un moment dat ca trebuia sa tina o disertatie cred in fata unor profesori. Aici foarte multe proiecte sunt asa: iesi in fata clasei si expui subiectul
.Nu este genul de copil sperios sau altele, dar nu-i place sa vorbeasca tare, sa fie mai asertiv. In fine, eu stiu ce am de facut, si cum sa-l incurajez, nu inseamna deloc nemultumire din partea mea. Ci doar vreau sa-l incurajez, sa-l ajut.
Anja daca mai vrei sa vorbim pe tema asta poate imi dai PM.
aschiutza spune:
Saskia, mai poti incerca o metoda: sa exersezi cu el intro clasa cit de tare vorbeste. Tu te asezi in ultima banca si ii spui daca sa vorbeasca mai incet sau mai tare. Multa lume nu simte asta fara exercitiu, eu am testat inainte de examenul de doctorat (ca si faptul daca pe folii scrisul e suficient de mare incit sa fie citit si din ultima banca). Poti sa ii spui ca asa isi arata respectul fata de colegi vorbind pt toti si nu numai incet pt profesor.
Tilia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Mi-a placut ce a zis Marius si asta m-a facut sa ma gandesc la emotii. Cred ca ar fi bine sa incercam sa nu ne aratam emotiile. S-ar putea ca reactiile noastre (indiferent ca se manifesta doar prin mimica) aparute in urma unor emotii sa-i bulverseze si sa le stirbeasca si din incredere. Nu au capacitatea de a descifra astfel de limbaje. Si de cele mai multe ori le interpreteaza negativ. Fii-mea (13) facuse doar 8 ore de chitara cand m-a anuntat ca va canta la serbarea de Craciun, pe scena, in sala de festivitati cu toti parintii si profesorii de fata. Mi s-a rupt sufletul numai la gandul ca se va face de rusine. Probabil ca a simtit ea ceva pentru ca mi-a interzis sa fiu prezenta si mi-a zis sa am incredere in ea ca o sa se descurce. Aparitia ei a fost un fiasco, s-a incurcat, ma rog, a ajutat-o un coleg. A fost aplaudata si directorul scolii a felicitat-o. Ea a plans in culise. A doua zi au felicitat-o si alti profesori si a fost ok. Acu, daca eram acolo... as fi inrautatit situatia, m-ar fi simtit,i-as fi stirbit increderea in ea, poate as fi facut greseala sa-i spun: "of ti-am zis io". Chitara ar fi zburat pe geam. Si poate ce este mai important ea ar fi inteles ca nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele. Si asta doboara. Asa ea e mandra de ea ca a incercat. Nu stiti cat. |
Tipul asta de mentalitate e destul de raspandit pe aici. Personal, nu-mi place. Mi se pare un fel de ,,merge si asa", hai sa laudam copilul pentru fiecare chestie normala/usoara pe care-o face si sa nu-l criticam niciodata. Naste mediocritati.
viviana spune:
Critici atunci cand e necesar si lauzi atunci cand trebuie.
Dar de fapt nu critici, educi. Indrumi. Ii arati copilului unde a gresit si ceea ce e mai important ii arati cum trebuia facut.
Daca te rezumi numai la a critica, fara sa-l sustii, abia atunci se naste mediocritatea. Abia atunci nasti "monstri" in mintea copilului si rezultatul va fi cel asteptat: o stima de sine scazuta, un copil care se crede capabil de nimic.
Sunt momente cand copiii trebuie lasati sa greseasca pe propria mana, sa traga propria lor morala, sa invete din asta. Si atunci il lauzi pentru ca integrarea in societatea sa-i fie usoara, preintampinand bataia de joc a altora.
Alizee spune:
Anja, raspund doar primului tau mesaj : si fetita mea este timida si ii lipseste increderea in ea, oricat de mult as incuraja-o eu. Am discutat cu invatatoarea ei si aceasta a inceput sa o laude, atunci cand ii reuseste ceva si sa o incurajeze cand este nesigura.
Este f important sa ai spijinul profesorilor, fiindca parerea lor conteaza, pt copil. Degeaba il lauzi si incurajezi acasa, daca la scoala este descurajat sau ignorat. Mai ales in cazul copiilor timizi. Asta, din ce am observat eu.
Edit : e f bine cum ai procedat, inscriind copiii in clase diferite.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.