Copilul meu destept, frumos, bun si competitiv

vilma spune:

Da, asa este. Cand eram copil, pentru mine a contat foarte mult ca vedeam ca tata ma place neconditionat, iar mama avea amendamente de ajustare, dar per total stiam ca se mandrea cu mine (mama era cu biciul ).

anja spune:

maria-alexia, eu am incercat tot felul de lucruri practice, citit cu voce tare, dar cu intonatie si incredere in asa fel incat toti copiii din clasa sa auda. Citit/repetat compunerile/eseurile de scoala, acasa, cu voce tare.
Chiar am incercat sa ii inscriu la un curs de teatru pentru copii-nu mi-a reusit pentru ca nu au fost prea entuziasmati si, cum facem atatea alte lucruri extrascolare, am renuntat.
Insa cred ca imi trebuie si colabararea profesorilor care trebuie sa il motiveze/stimuleze/interactioneze mai mult in timpul orelor.

Eu chiar cred ca este un copil extraordinar si tocmai de aceea vreau sa il ajut sa se simta apreciat, pentru ca merita asta.
Tocmai de aceea sunt putin indoita de strategia asta cu lasa-l, accepta pentru ca asa este el, nu simte nevoia sa fie in centru.
Eu insa nu pot uita bucuria din ochii lui cand a luat premiul - ca a fost mai bun si decat fratele B.
Si cum viata e complicata, intrebati-ma cum m-am descurcat cu fratele:)

Cred ca fost, poate, cea mai importanta experienta/lectie pentru el.

Si da, il/ii iubesc si il/ii plac absolut neconditionat si pentru asta caut raspunsuri, scriu si aici pe forum (neglijand si serviciul).

vilma spune:

Uneori aprecierile vin cand te astepti mai putin. La fiica-mea au venit uneori direct, alteori subtil. Prima data cand s-a votat in clasa pentru cine sa fie seful clasei, ea mi-a povestit ca a primit cele mai multe voturi. S-a mirat si ea: "nu stiam ca sunt asa de populara"
Apoi, la o ora de sport, a venit o doamna profesoara in vestiar si a intrebat: cine e fetita care face dans sportiv de performanta? Si a mea a ridicat mana. Doamna profesoara i-a spus: vreau sa organizezi echipa de majorete a scolii.
Wow!! Stii cum i-a crescut nivelul stimei de sine?? Si culmea e ca se intreba si ea: de unde o fi stiind doamna de mine, ca eu nu am spus!

vilma spune:

Citeam din nou titlul subiectului si ma gandeam, oare s-ar potrivi sa adaugi "si modest"?

oanaib spune:

Anja, din tot sufletul iti recomand sa citesti Happy children (varianta romaneasca"Cum sa cresti copii fericiti") de Dr. Rudolf Dreikurs.
O sa gasesti multe raspunsuri in aceasta carte si vei si invata cum sa tratezi anumite probleme.
Citind capitolul despre constelatia familiei m-am gandit direct la tine.
Cu drag

szivarvany spune:

Eu azi dimineata n am mai avut nicio farama de simt al umorului, cand invatatoarea mi a spus ca vorbeste tot mai putin si mai incet.
Ma gadesc sa o duc la un psiholog, iar sa o intrebe ala dice nu vrea sa vorbeasca si copilu` asta.
Culmea, la scoala merge brici, are cate o stralucire de uimeste invatatoarea, dar ... degeaba.
Azi nu sunt tare happy :(


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

Chuny spune:

Sa alegi bine de tot psihologul ! Poate merita sa povesteasca cuiva diverse si sa ai o opinie din exterior.

szivarvany spune:

Efectiv nu vad alta solutie, Chuny.
M-a pocnit azi disperarea aia fara raspuns.


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

ladyJ spune:

Anja, pana aici am ajuns cu cititul.
Eu tot nu am inteles de ce crezi tu ca A nu are incredere in el? Ce te face sa spui asta, doar faptul ca nu e mai activ?

Si profesorii aia, scuza-ma, dar daca vor sa stie ce si cat stie A, e suficient sa il intrebe. Direct.
Mi se pare aiurea sa fie copilul depunctat pentru ca e rusinos. Pai daca e rusinos, ce treaba are asta cu cunostintele, nu inteleg?
Mi se pare aiurea abordarea asta.
Unde scrie ca toti copiii foarte buni trebuie sa dea din gura non stop?
Ok, vorbesc fara sa cunosc sistemul, iertare daca suna tamp ce spun.


Cunosc un domn trecut de 60 de ani, lucreaza in domeniul constructiilor. La scara mare, chiar foarte mare. Are mult succes, e harnic si inteligent.
Omul asta nu vorbeste niciodata neintrebat. Daca-s doi oameni la masa si al treielea intreaba ceva,a cest domn nu va raspunde decat daca i te adresezi direct.
Cand intreaba el ceva, pune intrebari scurte si la obiect, asteapta de asemenea raspuns scurt si clar, nu bla blauri si talente lingvistice.
Vorbeste foarte putin, chiar foarte putin. Si asta ii da asa o aura speciala, pur si simplu impune respect prin tacerea lui.
Este o raritate sa intalnesti oameni care vorbesc putin dar asculta mult! Tacerea nu este un semn de nestiinta, nicidecum.
Asa e el.
Si asta e doar un exemplu. Mai am unul in familie si..e femeie
Nu are povesti multe, nu se repeta, nu sare cu initiative. Daca vrei sa participe la ceva, vorbesti direct cu ea si evaluati impreuna implicarea.Clar si la subiect. E super ok.

Sincer, nu stiu de cand agitatia a devenit asa un punct de reper pentru noi. Cu cat il vedem pre un om ca se agita mai si transpira mai mult cu atat avem impresia ca face mai mult. De ce ? A te agita a devenit sinonim cu a face ceva. A nu te agita e inteles ca a nu face nimic. Cred ca e gresit.

Pe mine ma obosesc cei care se agita Si eu ma agit uneori si obosesc ingrozitor. E asa, ca omul care a cazut in apa si da din maini haotic risipindu-si energia, sa ajunga el la barca de salvare primul.
Si ma obosesc oamenii care tin neaparat sa iti arate ce stiu ei, chiar daca pe tine, poate nu te intereseaza!

Poiate ar fi de bun augur sa incerci TU sa iti schimbi atitudinea in fata tacerii baiatului. Nu punandu-i frane lui B ci acceptand ca A este mai tacut, nu e genul acela care scoate ochii profesoarei cand ridica mana, agitat, sa zica el musai ca stie.(si care se bosumfla cand raspunde altul)

Daca tu tot ii zici copilului sa fie mai vorbaret, mai nu situ cum, va dezvolta un complex. Incearca sa ii respecti temperamentul, felul lui domol, si pe asta claditi mai departe.

ladyJ spune:

Hei, poate e invatatoarea tare de urechi!

Nu inteelg, o intreaba ceva si Giulia raspunde incet?
Ok, si invatatoarea ce zice? ca e important ce zice.