Universitatea Bucuresti

Am citit asta:
http://capitalismpepaine.wordpress.com/2012/11/12/universitatea-analfabetilor/

si mi s-a facut rau. Sunt greseli pe care nu le face nici fi-mea la 10 ani, acolo e vorba de oameni de 20 de ani care fac parte din cei 40% care au trecut bacul!!!!
Oare peste 10 ani tot asa va fi? Este obligatoriu pentru un adolescent care scrie corect sa isi faca studiile in alta tara (ca sa nu se sinucida)?

rall spune:

Horror
Mi-e groaza, greseli de clase primare peste tot. In subtitrarile TV sau burtierele emisiunilor, in ziare (de editiile online ce sa mai zic), in carti...

Si aici pe forum, sunt foarte multi care spun ca sunt profesori, avocati, specialisti etc dar fac greseli de scriere multe si grave
Mi-e rusine mie.

[PS: am insirat cateva profesii fara sa ma gandesc la persoane anume, vorbeam in general.]

marius spune:

Sa inteleg ca intru in aceasta categorie?

karula spune:

Marius, uneori faci greseli gramaticale (adica nu de graba, taste imbarligate sau intepenite), dar din ce-am observat eu, greselile astea ale tale sunt cele mai multe (din relativ putine cate sunt) "de-acasa", adica din zona ta. Asa ca parca imi sunt dragi din start :D
Pe alea care-s mai "flagrante" ti le vaneaza Mianna oricum :)

Adde2510 spune:

Pe mine ma deranjeaza de cate ori vad Universitatea Bucuresti in loc de Universitatea din Bucuresti... mai ales de la un profesor.

marius spune:

Aha.
Greseli de-acasa?
Adica ceva de genul

No bine atuncea oi scrie mai putin ca sa nu vaza lumea de unde ma trag de loc, ca numa nu-i stii tu cum o sa te judece, doara sa vaza ce si cum scrii p'acilea si mintenas s'or slobozi la gura de nu t-i videa mintenas de rusine, no vezi numa, bine?

karula spune:

Nu, nu de-astea :D
Si nu, nu critic, si da, daca n-as cunoaste apucaturile lingvistice ale zonei m-as gandi ca ai putea fi nitel criticat :D (rar si agale insa).

marius spune:

No, asta e. Mai rau sa nu fie!

meb spune:

se numeste Universitatea din Bucuresti

viviana spune:

Mie imi este necaz (dar, un necaz visceral pe care nu-l pot descrie) ca dupa atata amar de ani niciun ministru nu a avut "coaie" sa reteze raul de la radacina si sa reporneasca invatamantul.

Am sentimente aproape de limita urii pentru unii politicieni/tv ce ne baga pe gat personaje fara scoala si fara pic de cultura. (Cand spun fara scoala nu ma refer neaparat la lipsa unei diplome ci mai degraba la un creier intzelenit)

Inca de acum 15 ani am inteles ca fara educatie, noi ca natie, nu o sa mai valoram nimic.


Intr-o conversatie (pe FB) cu o prietena, fii-mea ii atragea acesteia atentia ca defapt nu se scrie legat. A primit un raspuns uluitor: tu esti la uman de aia stii, io la mate fizica nu trebuie sa stiu.


====================
Ce ma bucur ca s-a zis cu OTV-ul!

ForemanElf spune:

In sase ani de predat la o universitate canadiana buna, am intilnit nenumarate greseli in eseurile studentilor. Greseli de spelling, propozitii construite aiurea, propozitii fara predicat, paragrafe care incep si se termina nicaieri..., you name it. Intr-o grupa de 30 de studenti, cam 3-4 scriu corect gramatical.

Am avut si multi studenti buni care faceau greseli de spelling.
Explicatia, foarte plauzibila, e ca in Canada copiii nu studiaza gramatica in scoala, si cumva invata limba dupa ureche.

Am intilnit profesori geniali care faceau greseli de spelling (despre unul din ei am aflat mai tirziu ca e dislexic).


Pe mine ma deranjeaza altceva in toata povestea.
Treaba domnului profesor e sa-si corecteze studentii, nu sa dea ochii peste cap pe bloguri. Mi se pare cel putin neelegant, chiar daca n-a dat numele studentilor (asta mai lipsea!).

Ai intilnit o greseala intr-un eseu sau intr-un examen scris? OK, o corectezi, ii scazi studentului nota, ii scrii o mica explicatie... solutii discrete (si poate mai eficiente decit misto-ul pe bloguri) exista.

Cum ar fi fost sa fac o lista cu greselile studentilor mei, sa o aduc aici pe blog, sa 'ne ridem'? Dar cum m-as fi simtit eu, studenta, sa-mi vad greselile pe toate gardurile?
Corectatul eseurilor si examenelor e parte din job description-ul domnului profesor si al meu. Nu-i faci studentului nici o favoare daca-i explici unde a gresit; pur si simplu, iti faci treaba.

Am avut studenti care nu stiau unde e Cehia, care nu auzisera ever de Renastere, care au scris Le Corbusier in noua feluri intr-un singur eseu. Am primit eseuri pe care le-am citit de cinci ori si tot n-am inteles ce vroia studentul sa spuna. Am pus mina pe pixul mov si am corectat, am explicat in "office hours", cind studentii veneau la consultatie. Cu rabdare si fara bascalie.

Ma gindesc asa: da, e ciudat ca nu stie unde e Cehia, dar poate n-a avut de unde sa afle. Poate n-a avut nimeni rabdare sa-i arate o harta intr-un atlas, poate n-a fost in viata lui in Europa. Nu-i nimic, ii arat eu, ca de-aia sint aici.
Cei mai multi studenti sint interesati sa afle lucruri noi. Iar eu ma bucur sa-i vad interesati :)

La fel de tare m-a deranjat un coleg de-ai mei cind a spus despre studenti ca sint muste pe parbrizul progresului.

Cumva atitudinea domnului profesor mi-aduce aminte de invatatoarea mea din scoala, o semi-docta cu apucaturi de caprar. Nu stiu pe cine am auzit spunind "da, dar trebuie s-o respecti, ca ti-a pus creionu-n mina." Chiar si atunci mi s-a parut absurd: pai, stai asa, eu am pus-o sa se faca invatatoare? Nu e treaba ei sa-mi puna creionul in mina?

Sa nu uit: am terminat Universitatea din Bucuresti. Stiu foarte multi absolventi de UB care scriu corect si respecta limba romana.