Vreau sa-mi fie mila!
Raspunsuri - Pagina 3
Chuny spune:
Nelia, eu sunt mai pesimista si cred ca avem un timp limitat in viata pâna la care putem integra notiunea de compasiune. De la un punct T în colo nu mai e posibil.
Pentru mine mila si compasiunea pot avea aceeasi definitie, însa se vor diferentia la nivel de atitudine. Asa cum s-a mai zis deja aici: din mila dai o bucata de carne unui câine pe strada, un banut unui copil necajit sau o haina iarna unei persone în strada. Mila se opreste aici. Din compasiune vei actiona (macar la nivel micro) pt a oferi celor pt care simti compasiune o cheie pt a iesi din situatia in care sunt sau un gest pt a se simti acceptati.
Si merg si mai departe: care e opusul compasiunii? Sa simti ura pt o categorie defavorizata? Sa încerci sa o excluzi? sa-i faci viata grea? Pt mine opusul compasiunii este exact lipsa ei. Si in cazul asta nu simt compasiune, deci nu actionez nici cum, dar nici nu depun efort pt a exclude persoana defavorizata sau pt a-i face rau.
Si sunt de acord cu Ana, nu "vrei" sa-ti fie mila sau sa simti compasiune, asta nu se poate auto-impune. Simti sau nu, actionezi sau nu, lasi omul sa traiasca fara sa-l împingi la excludere sau sa-i îngreunezi viata.
Viviana, mi se pare foarte interesant faptul ca subiectul lui Dan ti-a inspirat acest topic. As zice ca persoanele cu handicap nu au nevoie de mila, ci de conditii pt a trai cu demnitate. Iar acele conditii nu trebuie oferite din mila, ci din respect pt cetateni. Nu mila permite accesul unei persoane in fotoliu pe un stadion sau la ea acasa, nu din mila copiii cu handicap ar trebui sa aibe acces la scoala si apoi la o meserie adaptata, nu de mila antrenam caini speciali pt persoanele nevazatoare, nu de mila trebuie sanctionata discriminarea in toate formele ei, ci din respect pt demnitatea umana. Si pt ca nimeni nu poate garanta pt ceea ce se va întâmpla maine si toti avem nevoie de protectie.
rrox3 spune:
Formidabil titlul topicului, daca ma uit mai bine. 
Defapt e si in perfecta armonie cu citatul:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana “In urma cu doi ani, Universitatea din Wisconsin a demarat un studiu pe doua grupuri, unul de calugari tibetani, celalalt, de practicanti ai meditatiei. Specialistii au realizat scanari ale creierului pentru toti subiectii rugati sa mediteze pe tema compasiunii si au remarcat schimbari in modul de functionare al mintii lor. De studiul acestor modificari se ocupa neurobiologia relatiilor personale, fondata de medicul Daniel J. Siegel, la sfarsitul secolului trecut. Cu ajutorul lui s-a dovedit negru pe alb ceea ce vechile religii stiu din negura timpului si ii tot indeamna, cu mai mult sau mai putin succes, pe propriii adepti sa faca. Anume ca avand si manifestand sentimentul de mila/compasiune nu numai ca ni se schimba modul de a gandi, dar ni se intareste si sistemul imunitar, crescandu-ne totodata rezistenta la stres.” |
Parca ai cauta o oportunitate sa-ti exersezi mila asta si sa-ti creasca imunitatea
Am zis "parca", da?
andacos spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Laura B
Am aprobat si dau quote pentru ca asta e exact cum vad si eu lucrurile. Doare si zau ca nu inteleg: daca din punctul tau de vedere "compasiunea" si "mila" chiar sunt sinonime, de ce continui sa lovesti sensibilitatile mele (si nu numai), chiar daca ele iti apar exagerate, folosind al doilea cuvant? Intrebarea nu e doar pentru tine, si nu se vrea rauvoitoare. Incerc sa inteleg. |
Pentru mine am spus clar ca mila si compansiunea ,nu sunt sinonime.
Sinonime sunt mila si empatia8tot pentru mine)insa deocamdata stau pe tusa cu empatia,repet as dori ca momentan sa fie scos din vocabular ,pina-si recapa adevarata valoare!
Doar parerea mea.
Dana
ralcat spune:
Sincer, pentru mine conteaza mai mult ce reusesc sa fac pentru a ajuta pe cineva in nevoie decat din ce semtiment o fac. Si de asemenea mai conteaza si cum o fac.
Ca o fac din mila sau din compasiune, ca sunt inundata de empatie sau nu ... conteaza sa ajut din suflet, sincer si mai ales fara ... a-mi exprima o superioritate jignitoare sau judecati asupra motivelor care l-au pus pe omul din fata mea sa aiba nevoie de ajutor.
Pentru ca de fapt cred ca asta doare si jigneste pe cel care dupa ce ca e cazut si are nevoie de o mana sau doar un deget de ajutor ... mai vin si eu si ma uit din inaltimea pozitiei mele cu o spranceana ridicata si cu nasul pe sus si-i zic ... "hai sa-mi fac pomana sa te ajut", "da' cine te-a pus sa .... de ai ajuns in situatia asta?".
Dar recunosc ca-s mai ... "injinera" asa in structura, mai degraba im fac liste si scheme decat sa ma gandesc la sensurile cuvintelor si daca simt ceva se potriveste mai bine cu cuvantul x sau y, ceea ce de multe ori imi aduce handicapuri in comunicare cand par ca le zic prea dur, fara nici o intentie insa.
viviana spune:
Chuny, imi pare rau ca ai inteles asa. Nu Dan mi-a inspirat subiectul. Nici pe de parte. Acolo a fost o discutie in care s-a sarit de la una la alta.
Mai mult chiar ma mir ca cineva, oricine ar fi el ar putea gandi despre mine (neprimind niciun indiciu in acest sens) ca am ajuns sa confund mila cu drepturile si demnitatea umana.
Mi-ar placea foarte mult ca atunci cand discutam, fie si in contradictoriu, sa ne privim unii pe altii cu inima deschisa si nu ca pe niste potentiali dusmani.
Rrox, nestiind incotro se va indrepta subiectul,(putea foarte bine sa devina de factura religioasa, stiintifica sau pur umana sau toate 3 la un loc) am dat diverse citate negandind ceva anume in momentul acela si nefacand nicio legatura cu titlul, dorind pur si simplu sa ofer mai multe cai de discutie.
Acestea fiind zise eu sper ca putem continua discutia in conditii oneste.
Chuny spune:
Viviana, eu nu am spus ca Dan ti-a inspirat subiectul, ci topicul lui pt ca ai scris si acolo si aici despre mila. Observatia mea este foarte pertinenta. Sper ca putem discuta civilizat si cu argumente pt ca eu înca nu am înteles de ce cineva ar vrea sa simta mila pt altcineva.
viviana spune:
Chuny, am mai explicat o data. Dar mai zic.
Nu e vorba de a simti. E vorba de cuvinte.
De ce cuvantul (nu sentimentul) mila e depreciativ si compasiunea nu?
Observatia ta e pertinenta si nu e. Ceea ce ai scris tu despre mila si demnitate este mai mult decat pertinent, insa m-a deranjat alaturarea propozitiilor cu numele meu. Asta-i tot.
nelia spune:
Chuny, cu timpul iti dau dreptate. Am inteles ce ai vrut sa spui.
ocebine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Nu e vorba de a simti. E vorba de cuvinte. De ce cuvantul (nu sentimentul) mila e depreciativ si compasiunea nu? |
Cuvintele nu traiesc intr-un vid. Traiesc in noi. Noi cei care simtim sau nu. Sau care ne impunem sa simtim sau nu. Noi dam valoare cuvintelor prin prisma propriilor sentimente/convingeri/experiente/educatie.
Chuny spune:
Ca sa întelegi de ce, trebuie sa te uiti dincolo de cuvinte. Raspunsul e simplu si l-ai avut deja: intre mila si compasiune e o diferenta de atitudine si de actiune.