Cand viata trece pe langa tine...
Raspunsuri - Pagina 26
szivarvany spune:
mie personal mi-ar fi teribil de teama sa ma car in chirie, sincer iti spun.
mai bine rabzi 4 ani cum zici, cu speranta inainte.
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_
Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum
carmencat spune:
Imi pare rau de situatia asta.
Dar, hai ca tot gasim solutii.
Bun, la rata de la banca, asa e, se duce pe prima care e la rand plus penalitati. Dar, la intretinere nu e asa. La intretinere poti alege tu ce luna sa platesti, si nu vad de ce iti trag penalitatile din suma pe care o platesti.
Daca, sa zicem ca ai intretinerea neplatita de acum 1 an, plus penalitatile aferente, ar trebui sa ai in primul rand un desfasurator cu fiecare luna cat a fost si penalitati, da? Ei bine sa zicem ca in ianuarie 2012 aveai de plata 680 de ron. Atat dai luna asta si specifici sa iti taie chitanta 680ron cv. cheltuieli restante luna ianuarie 2012. Ca penalitatile se calculeaza la sumele neplatite, nu penalitati la penalitati. Astfel incat platesti sumele alea, corpul datoriei ca sa zic asa si penalitatile... cand oi avea bani. Prin urmare cei 680 de lei se duc la plata lunii ianuarie 2012 si nu 500 de lei plata partiala ianuarie 2012 si 180 de lei penalitati incerte.
Si uite asa mai salvezi niste bani.
Eu as zice sa iti dai o pauza de gandire si de redresare, mai ales ca ai spus ca si sotul tau lucreaza acum si se pot rezolva cat de cat problemele financiare.
Daca ar fi sa ma intrebi pe mine, eu as face asa, as discuta cu copiii si le-as spune ca trecem printr-o perioada mai grea si as dori sa participam cu totii, caci suntem o familie, as discuta cu parinti, orice, daca ma pot ajuta, ei bine, acum e momentul, as imprumuta daca as putea de la prieteni cu termen de 1 an (am spus prieteni adica oameni care vor sincer sa ma ajute si nu imi pretind dobanda)niste bani ca sa ajung la zi cu intretinerea si penalitatile la intretinere, odata scapata de cosmarul cu intretinerea, as da in fiecare luna si 2 lei in plus daca ii am la rata de la casa ca sa ajung la zi.
Eu nu stiu de ce te sperii tu asa si ai impresia ca nu vei iesi din asta 20 de ani de acum in colo. Eu zic ca intr-un an, doi, daca trageti tare si strangeti din dinti ajungeti la zi cu datoriile si ramai cu rata la casa care e de 450 de euro, deci net inferioara chiriei de 600. Si va va fi foarte bine la voi acasa.
Hai, fii putin optimista. De unde stii ca peste un an nu o sa iti mareasca salariul tie sau la sot si mai iesiti la lumina? Sunt perioade mai bune si perioade mai grele in viata, o s atreci peste, o sa vezi.
carmencat spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Eleni Carmen, asa e... sunt doar cu un copil. Dar aici e vorba de ce face pe tine sa vibrezi, sa simti ca traiesti. Tu esti fericita asa, cu casa ta... te bucura ca vin prietenii la un gratar la voi... este fericirea ta. Eu stii cum vad venitul prietenilor pe la mine la un gratar (in ideea ca as sta la casa? Pfoaaaa, iar pune-te masa, scoala-te masa... nu mai bine mergem toti impreuna la un camping? unde stiu ca facem toti acelasi lucru si toti muncim/strangem/whatever? Daca vii la mine acasa, sunt sanse mari sa te las sa te descurci. Adica nah, iti iei singur pahar, iti pui de mancare, eventual iti speli farfuria daca ai chef. Eu abia am chef sa imi fac pentru mine... iti dau si camasa de pe mine daca iti place, dar nu am chef sa stea oamenii pe capul meu si eu sa ii servesc. Asa sunt eu. daca vii la mine (si chiar vin oamenii la mine), se descurca. E si casa lor. Cum zice rabinul, draga Carmen, e bine si ca mine si ca tine, atata vreme cat este ceea ce imi doresc/iti doresti. Binele tau nu e si binele meu. Si Mickyyy se zbate in nemultumirea asta demult, a mai amagit-o, a mai plimbat-o, de frica unei decizii radicale. Multi dintre cei care castiga in viata (nu doar averi, ci si alte satisfactii), castiga pentru ca risca uneori ceva. Chiar si riscatul rutinei pentru unii pare mai mult decat pot duce. Si mai bine nu o fac, dar daca tot nu o fac, macar sa nu se mai planga ca ei nu au avut noroc in viata. DUmnezeu iti da, dar nu-ti pune-n in traista. Si daca gresesti, ce daca? nu e sfarsitul lumii, poti gresi, te ridici si mergi mai departe. Desigur daca gresesti, nu vii sa scrii aici ca ai facut o greseala, ca te umpli de 10 pagini de "ti-am zis eu" si ceri inchiderea subiectului, a contului, si dupa aia te amarasti singur... Asta a fost o ironie deloc fina, recunosc Elena & Maria Bucuria |
Pai am zis ca facem gratar si vin prieteni.
Adica exact asa, baietii pregatesc, fac gratarul, fetele la comun se descurca in bucatarie. Una face salata, una spala vase, una sta cu copiii, etc.
Fiecare isi ia pahare, ca toti stiu unde sunt, frigiderul se vede cu ochiul liber, iar berea din frigider la fel.
Scutim benzina pana la camping si chinuitul in 4 labe la un gratar improvizat.
La strans masa e identic. Toata lumea face cate ceva. Nu la impuse, ci ca ne stim.
Oricum, am un stoc impresionant de strachini de plastic si pahare de plastic. Stii ce frumos aterizeaza in sac de plastic si la tomberon? Exaaaaact ca la camping.
Mese din alea super aranjate nu fac. Tocmai ca nu imi face nici o placere sa fiu pun-te masa - scoal-te masa si eu sa frec la strachini si sa stau in picioare.
Eleni spune:
Dar o matura de plecare si de scos gunoiul tot trebuie.
Sau in mod cert eu am veleitati de musafir .
Nah, cum spuneam, e vorba de resorturile care produc fericirea fiecaruia. Si eu merg la Vama Veche an de an, nu as da pentru nici un paradis acvatic fericirea de acolo. Dar nici cand imi iau o geanta de banii pe care ii dau pe concediul la Vama nu ma simt mai rau .
Gata off topicul!
carmencat spune:
Nu trebuie matura de plecare ca stam in curte.
Gunoiul se pricepe oricine sa il puna in tomberon, care e tot in curte.
Stii cat de simplu e??
Unde mai pui ca am avut un musafir de a cerut si masina de tuns iarba, ca el vrea sa faca miscare. Cum crezi ca am putut sa ma opun la asa ceva. Daca lui ii facea placere...
Gata si eu cu off-topicul
Marcia03 spune:
Si noi facem gratar cand e vremea frumoasa, dar nu-mi pun prietenii la spalat vase, pt ca avem masina Chiar imi place sa-mi invit prietenii la masa. Ei aduc in general desertul si bauturile Si la pune-te si scoala-te masa ma ajuta copila, asa ca nu ma plang Aici nu sunt prea multe locuri unde poti merge sa faci gratar. Cand eram copil ieseam cu ai mei si prietenii lor in fiecare duminica la gratar, asta spre disperarea mea .
Mickyyy spune:
Le sucesc si le invartesc pe toate partile, si tot dau cu minus la final de luna. Si singurul loc unde sar calul sunt copii, adica cumpar chestii nebugetate (in general dulciuri, rechizite care nu le trebuie neaparat la scoala, etc). In rest, haine nici nu stiu de cand mi-am mai cumparat, de incaltat de iarna de exemplu nu mi-am mai luat nimic de vreo 3 ani, cosmetica, coaforul nici nu stiu cum mai arata, totul se face acasa in limita timpului si chefului disponibil, etc. Pentru casa n-am luat nimic de ani de zile, adica nu ne aruncam sa cheltuim banii pe inutilitati.
Salariul meu nu creste nici gand, cand m-am angajat eu erau 1100 de oameni in banca, acum mai sunt vreo 600. Deci au restructurat la greu, si cresterile salariale au fost exceptionale.
La barbat nu cred ca mai creste, ca deja a crescut, s-a angajat in noiembrie 2011 cu un salariu relativ mic, de proba, si intr-un an i s-a dublat salariul (el inca se plange ca nue platit suficient, si chiar il cred, la ce program infernal are, cu trezit la 6 si intors acasa la 9 seara, iar eu stau 9 ore la munca si tot castig o idee mai bine ca el)
Singura varianta de crestere a veniturilor e sa imi gasesc eu (sau el) alt job mai bine platit.
Cu copii am tot dicutat, stiu ca trecem printr-o perioada mai dificila. Uneori ne socheaza cu marinimia lor, de exemplu azi dimineata nu aveam nici un pic de cash in casa, doar bani pe un card care nu-l puteam imparti la amandoi asa ca tati i-a cerut 10 lei cu imprumut Dariei (ca ele au fiecare portofelul lor, unde strang banuti, 2-3 lei rest de la diverse chestii, le mai da mamaie un ban, mai "castiga" ajutandu-ne pe noi la diverse treburi, etc.). Lizuca, care nu le are cu finantele, fiind cea mai mica si cea mai des pacalita de surori, avea un portofel plin cu maruntis zornaitor, si cand l-a auzit pe tati ca are nevoie de banuti, a fugit prima sa-si aduca portofelul ei sa-i dea bani, chit ca avea doar monezi de 10 si 50 de bani in el. Alta data au venit cu toti banutii lor (nu cred ca aveau mai mult de 20 de lei fiecare) sa ni-i dea noua sa ne platim datoriile, sa nu mai fim saraci, nu stiu a careia din fete a fost ideea.
Alteori insa redevin copii si incep sa se planga ca voi n-aveti niciodata bani de nimic si ca ne-am saturat sa fim saraci.
Adica pe termen scurt pot intelege ca exista o problema, si sunt foarte cooperante, totul e sa nu dureze la nesfarsit.
Marox spune:
Mickyyy, daca ai vinde acuma apartamentul, ti-ai putea plati toate datoriile si ai mai ramine cu ceva bani? Pentru ca daca ai mai ramine, poate te-ai gindi la varianta cumpararii unei garsoniere/appart mic de inchiriat, iar voi sa stati cu chirie intr-un apartament mare. In felul asta ai avea, intr-un fel, si spatele asigurat, la mare nevoie, macar vei putea vinde garsoniera.
Problema este, daca-mi permiti, folosirea banilor. Degeaba vindeti apartamentul si dati de bani, daca-i cheltuiti rapid peste 2 ani reveniti in situatia de acuma.
Stiu ca e dureros sa se plinga copiii ca sinteti saraci si ai mei o fac des, mai ales atunci cind refuz sa le iau a n-spea jucarie din acelasi set. Dar cum zic francezii, "se pling cu gura plina". Le dau exemplul copiilor care n-au ce minca...dupa aceea isi dau seama ca nu sintem chiar atit de saraci.
Mickyyy spune:
Daca vand platesc tot dar nu mai raman cu nimic.
Solutie de back-up exista, apartamentul din provincie.
Imi dau seama ca vazut din afara pare nebunesc, cum sa vinzi si sa te muti in chirie cu 3 copii, dar eu simt ca asta ar fi solutia salvatoare. Inca nu am gasit un motiv suficient de puternic sa nu o fac, poate sunt inconstienta sau prea entuziasmata sa vad partea cea mai rea din asta.
N-as vrea sa actionez impulsiv, chit ca pana acum impulsivitatea mi-a folosit, dar nu la decizi atat de radicale.
carmencat spune:
Era un topic la un moment dat 300 de lei parca unde asta discutam, unde gasim cele mai ieftine chestii si cum facem sa supravietuim cu un buget mic.
Sunt niste sfaturi tare bune acolo de redus cheltuieli, de bugetat si rebugetat.
Primul pas ar fi sa elimini tot ce nu este neaparat necesar, sa faci liste de cumparaturi si sa te tii de ele.
Sa nu le mai iei dulciuri cumparate, ci sa faci mai multe in casa.
Hai sa invioram topicul ala, poate te ajuta.
Situatia ta nu va dura ani, trebuie numai sa ajungi la zi cu celelalte datorii, cacii rata pentru casa nu e mare.
Metode de discutat cu cele mici sunt multe, totul e sa fii tu bine, sa iti revii putin psihic si sa privesti viitorul cu optimism.
Sunt convinsa ca ar fi foarte incantate sa faceti dulciuri in casa, s-ar distra si ele cu tine la bucatarie si ati salva si bani.
Eu tot zic ca o sa reusesti sa iti revi