Cand viata trece pe langa tine...
Raspunsuri - Pagina 25
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy nelia, carmen, buli, cred ca am scris asta, daca nu in primul mesaj cu siguranta in urmatoarele. Am o famile frumoasa, am o casa, un job, am copii sanatosi, aparent n-am motive sa ma plang, sunt multi altii care au trecut sau inca trec prin situatii cu mult mai dificile in viata decat mine si sunt cu moralul mult mai sus. Stiu ca poate parea un moft, depinde din ce punct de vedere privesti problema. Eu am recunoscut, sunt slaba, am ajuns in punctul in care lucrurile marunte nu ma mai pot bucura. Sau e o bucurie de moment, insuficienta ca sa ies din starea in care am picat. Suntem diferiti si noi ca adulti, unii putem, altii nu, sa functionam dupa aceleasi reguli, sunt momente si momente in viata, uneori cand orice nimic iti poate insenina ziua, si alteori cand nici daca ai castigat la loto n-ai fi fericit. Toti avem asteptari, vise, dorinte neimplinite. Depinde ce importanta dam noi fiecarui aspect al vietii, uni pot sa dea mai putina importanta si sa se simta fericiti, multumiti, impliniti doar privind o floare sau un copil zambind, pe cand altii au nevoie de mai mult. Eu poate am nevoie doar de o farfurie de supa sa ma ridic satula de la masa, altul poate are nevoie de 3 feluri de mancare plus desert. Nu spun ca el n-ar putea trai cu farfuria aia de supa zi de zi, dar ar fi permanent frustrat si flamand. O vreme s-ar putea autosugestiona ca farfuria ii este suficienta, dar asta nu va tine la nesfarsit. |
Eu nu consider un moft ceea ce ai scris, ci am luat la modul serios. Insa problema nu e in lipsa banilor, ci in interiorul tau. Ceva acolo, o rotita in mecanismul care te tine in viata si te motiveaza sa faci ceea ce faci pentru tine si familia ta, s-a uzat si trebuie ori unsa, ori schimbata.
Mickyyy spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carmencat Eu... nu as vinde sa fiu sincera si spun si de ce. In romania chiriile nu sunt cum sunt in alta parte, adica sa aiba cineva o cladire sau o locuinta numai pentru inchiriat, sa te muti acolo si daca iti platesti toate alea poti sa stai si toata viata. Aici te trezesti ca stai 1 an, doi, trei si apare proprietarul si iti spune ca i s-au facut copiii mari si are nevoie de casa sau ca vrea sa vanda sau, nu conteaza motivul pentru care trebuie sa pleci. Numai sa ma gandesc ca ma mut cu tot calabalacul, cu 3 copii dupa mine, unde? Gasesc peste noapte? Gasesc tot in zona? Ce fac? Cu scoala copiilor, cu prietenii copiilor de la scoala, cu prietenii copiilor de la bloc? Cu mobila, cu toate investiile mele? Ca nu poti sa stai intr-o casa, mai ales cu 3 copii, sa dormi pe jos si sa ai cate 2 tricouri, o pereche de pantaloni si o geaca de caciula. Si cu chiriile astea... judecam acum la momentul asta ca au scazut un pic si peste 3 ani cum or sa fie? Dar peste 5? Si cu chiria mai e o problema, nu ai sa platesti luna asta chiria, poate te asteapta pana luna urmatoare, dar daca nu o platesti nici luna urmatoare... nu ai decat sa te muti in drum. Cand ai casa ta, totusi ai mai multa stabilitate, nu platesti intretinerea, o luna, doua, trei, sase, discuti, reesalonezi si ai timp sa iti revi. La fel si cu ratele la banca. Pana la urma o scoti la capat. Dar fiecare stie cum e mai bine pentru el si familia lui. Doar ca sunt pasi care odata facuti... s-ar putea sa nu mai poti da vreodata undo. Cand viata iti ofera un vis care iti intrece de departe orice asteptari, nu e de bun-simt sa jelesti atunci cand se sfarseste. |
ma citez un pic singura, cand m-am gandit la chirie m-am gandit la ceva de genul asta:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy Am pus ochii pe un www.imobiliare.ro/vanzare-apartamente/bucuresti/dristor/apartament-de-vanzare-sau-de-inchiriat-3-camere-X5FA00003?lista=9417475" target="_blank">apartament de-al unui dezvoltator din zona, complexul new town, care arata f ok, si are chirie suportabila (ma rog, sunt apartamente de inchiriat cu 3 camere intre 400-600 eur, partea proasta e ca se adauga TVA la chirie). Are deja bucataria complet echipata, are 2 dormitoare faine sus, unde le pot parca pe fete, iar eu cu barbatul gasim o modalitate de a folosi livingul in loc de dormitor. Sau exista la 500 eur si mai faine, ca sa nu zic de apartamente cu 4 sau chiar 5 camere. Avantajul e ca e firma, contractul se face la notar, nu te dau afara cand ai chef, in timp il poti cumpara daca negociezi cum trebuie cu ei de la inceput, si e oarecum tot in zona, si nu e obligatoriu sa schimb scoala la fete (sunt 2 statii de tramvai distanta, sau 30 de min de mers lejer pe jos). Ar mai fi evident si varianta particulari, cu chirii intre 300-400 euro la 3 camere in zona, ar fi o economie de bani, dar un stres mai mare Contrar asteptarilor, barbatului i-a suras ideea, ma rog, cu unele amendamente. |
Eleni spune:
Eu sunt Carpe Diem type.
Nu neaparat inconstienta, dar aleg cumva sa ma incred in soarta mea.
Cand eram copil mi-era mereu teama de ce o sa fac in viata, cum o sa ma descurc. Uite ca asa cum e, mie imi place in mare. Si am grija ca, oricat de stransa in buget as fi (si nah, mai sunt luni cu neprevazute), sa imi satisfac un moft al meu. Ca e teatru, film, un parfum, o haina, orice... am nevoie de asta.
Nu am casa mea, e drept. Stau cu bunica, in casa ei, care nu-mi revine mie, sau nu doar mie... dar nici nu conteaza.
Pur si simplu eu, si subliniez EU - pentru ca vorbesc prin prisma mea personala - am nevoie de bucurii mai mult decat de siguranta unei perne sub cap in patul meu. Am nevoie de amintiri cu care ma hranesc si care imi dau energie sa continui.
Plata inca a unei rate sau inchiderea unui leasing nu-mi lasa o amintire. Da, am o satisfactie de moment... dar amintire nu.
In schimb mi-e foarte drag sa imi amintesc cum am fugit o zi la Roma cu Maria, care a apreciat Roma mai putin decat un film la mall... dar nu conteaza, am niste super amintiri.
Cu banii aia as fi putut sa inchid un pic din cardul de credit la care platesc dobanda de 3 ani degeaba...
Da, e un sambure de inconstienta... dar am seri in care dupa ce imi zic rugaciunea, imi spun: si daca as muri acum, nu mi-ar parea rau de cate am trait. Da, mai am lucruri de facut, dar in egala masura am facut deja atatea... Si nu o spun sa ma laud sau sa fiu teribilista, eu asa gandesc. Egoist poate, dar asta ma face sa merg mai departe.
cge spune:
Mickyyy, si eu zic tot asa sa nu vindeti.
Noi am stat cu chirie si in Romania, Franta, Canada.
Si nu se compara protectia chiriasului din Ro cu cea din alte tari.
Nu vrei sa stii cum e sa te anunte proprietarul ca in 2 sapt. trebuie sa te muti, ca fiu-sau vrea sa stea in garsoniera respectiva.
Sunteti cu 3 copii, daca e sa va mutati, ar trebui sa schimba scoala.
Plus cum a zis si Ramonika, la sfarsit cand o sa tragi la linie, banii s-au dus pe chirie si nu v-a ramas nimic.
Eu zic tot asa o reesalonare a creditului, du-te pe la mai multe banci si compara ofertele.
Si sincer sa fiu nu stiu cata lume isi permite concedii in diferite variante intr-un an. E vorba si de bani, si de vacantele copiilor si cate zile ai concediu.
O zi buna,
luisa1983 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Eleni ... dar am seri in care dupa ce imi zic rugaciunea, imi spun: si daca as muri acum, nu mi-ar parea rau de cate am trait. Da, mai am lucruri de facut, dar in egala masura am facut deja atatea... Si nu o spun sa ma laud sau sa fiu teribilista, eu asa gandesc. Egoist poate, dar asta ma face sa merg mai departe. Elena & Maria Bucuria |
Eleni , ,,miscarea" , ,,mersul inainte" , inseamna progres, cum sa gandesti egoist?! ,
carmencat spune:
Mickyyy, uite un link (sper ca e ok ca il pun) unde poti sa iti faci diverse simulari de credite si refinantari, faci o selectie incipienta apoi te duci si faci simulari pe bune la bancile pe care le-ai sortat deja in prima faza.
Eu zic ca daca esti ok sa dai 600 de euro pe luna la chirie, poti gasi o varianta sa iti refinantezi creditul actual la suma asta. Si dupa niste ani, in loc sa iti iei bocceluta la spinare si adio de la bani, ramai cu casa.
http://ibancar.ro/
carmencat spune:
Eleni, e minunat daca tu asa te simti bine, dar situatia ta e usor mai relaxata acum, cel putin acum, pe moment, stai cu bunica, da, poti sa zici ca dupa aia vazand si facand.
In alta ordine de idei, tu ai doar un copil. Altfel te misti in doi, tu si cu copilul, pana la urma in caz de ceva, puteti sta si intr-o garsoniera pana gasiti alta solutie, si alta e sa fii o familie de 5 persoane, cu tot ce implica asta.
Mickyyy spune:
Nu am cum refinanta creditele, apar in CRB si biroul de credite cu restante, nicio banca nu ma refinanteaza, stiu ce vorbesc, ca doar in banca lucrez si eu, daca puteam refinanta era rezolvata pe jumatate problema, adunam totul la un loc, mai puneam ceva in plus pentru datorii si ramaneam cu o singura rata care as fi achitat-o ok, dar nu se poate.
Credeti-ma ca am intors problema pe toate partile financiar vorbind, nu exista o varianta care sa functioneze. Nu rata la creditul pentru casa ma distruge, aia e cat chiria, si o pot plati lejer.
Ma distrug restul creditelor si datoriile acumulate, la care nu am solutii.
Iar cand zic datorii, de exemplu rata la casa e 450 eur. Eu in acest moment am o rata si jumatate intarziere (ca ne-am facut de cap in decembrie), cand vine luna urmatoare eu achit sa zicem 450 eur dar merg spre cea mai veche rata. Ca orice banca, percepe penalitati, si in realitate rata mea aduna intr-o luna jumate inca vreo 50 eur, adica daca eu nu-mi aduc rata la zi, lunar dau 50 eur in plus doar pe penalitati. La fel si la intretinere, cand platesc se iau o parte rata o parte penalitati (aici am noroc a nu iau doar penalitati, ca altfel n-as mai inchide niciodata). Si iarasi alte penalitati peste penalitati. Numai din penalitati de care nu am cum scapa fara sa aduc datoriile la zi eu adun in jur de 100 eur pe luna. Adica sanse sa mai aduc datoriile din urma la zi....ff mici.
Acum pun in balanta:
1. pastrez casa, fac sacrificii, ma dau peste cap sa achit ratele, strang din dinti, ma stresez, ma enervez, ma privez si pe mine dar mai ales pe copii de foarte multe lucruri, si ajung peste 20 de ani sa am in sfarsit o hartie pe care scrie proprietate neipotecata
sau
2. renunt la casa, inchid creditele, ma mut frumos cu chirie, ma mai calmez, ma mai relaxez, pot sa le ofer copiilor mult mai multe lucruri de care acum ii privez, pot petrece mai mult timp de calitate cu ei (nu doar timp, cum fac acum, cand nu-mi arde de nimic), etc.
Fiecare are plusuri si minusuri. Totul e sa fiu sigura ca le-am luat in calcul inainte de-a decide. Ca de exemplu spunea cineva de varsta pensionarii, daca acum imi e ok financiar vorbind, atunci poate n-o sa mai pot face fata. Dar la varsta aia ma pot multumi cu o garsoniera cu barbatul, copii oricum vor fi la casele lor, sau de ce nu un azil?!
Marcia03 spune:
La faza cu garsoniera m-am gandit si eu. Sigur nu mai ai nevoie ca pensionar de 3 camere. Si mai sunt si copiii, care de obicei isi ajuta parintii la batranete.
Eleni spune:
Carmen, asa e... sunt doar cu un copil.
Dar aici e vorba de ce face pe tine sa vibrezi, sa simti ca traiesti.
Tu esti fericita asa, cu casa ta... te bucura ca vin prietenii la un gratar la voi... este fericirea ta.
Eu stii cum vad venitul prietenilor pe la mine la un gratar (in ideea ca as sta la casa? Pfoaaaa, iar pune-te masa, scoala-te masa... nu mai bine mergem toti impreuna la un camping? unde stiu ca facem toti acelasi lucru si toti muncim/strangem/whatever?
Daca vii la mine acasa, sunt sanse mari sa te las sa te descurci. Adica nah, iti iei singur pahar, iti pui de mancare, eventual iti speli farfuria daca ai chef. Eu abia am chef sa imi fac pentru mine... iti dau si camasa de pe mine daca iti place, dar nu am chef sa stea oamenii pe capul meu si eu sa ii servesc. Asa sunt eu. daca vii la mine (si chiar vin oamenii la mine), se descurca. E si casa lor.
Cum zice rabinul, draga Carmen, e bine si ca mine si ca tine, atata vreme cat este ceea ce imi doresc/iti doresti. Binele tau nu e si binele meu.
Si Mickyyy se zbate in nemultumirea asta demult, a mai amagit-o, a mai plimbat-o, de frica unei decizii radicale.
Multi dintre cei care castiga in viata (nu doar averi, ci si alte satisfactii), castiga pentru ca risca uneori ceva. Chiar si riscatul rutinei pentru unii pare mai mult decat pot duce. Si mai bine nu o fac, dar daca tot nu o fac, macar sa nu se mai planga ca ei nu au avut noroc in viata.
DUmnezeu iti da, dar nu-ti pune-n in traista.
Si daca gresesti, ce daca? nu e sfarsitul lumii, poti gresi, te ridici si mergi mai departe.
Desigur daca gresesti, nu vii sa scrii aici ca ai facut o greseala, ca te umpli de 10 pagini de "ti-am zis eu" si ceri inchiderea subiectului, a contului, si dupa aia te amarasti singur... Asta a fost o ironie deloc fina, recunosc 