Cand viata trece pe langa tine...

CorinaDani spune:

pe vremea aceea se organizau ore de educatie rutiera. si eu am prins astfel de echipaje. nu cred ca mai exista astfel de ore in programa scolara actuala.

Laura25 spune:

Ba da, exista. Ore de educatie rutiera se fac inca din gradinita si continua si in clasele primare. Ai mei au avut in fiecare an de gradinita cel putin o vizita a unei echipe de polististi de la preventie care le-a impartit materiale informative, au stat de vorba cu ei, au organizat concursuri de cunostinte rutiere. Anul asta au fost un echipaj de 2 politisti (un politisti si o politista) in clasa, le-a prezentat un film educativ despre circulatie, au stat de vorba, le-a impartit "permise de pietoni isteti". In plus, exemplul personal si educatia parintilor este la fel de importanta.

CorinaDani spune:

fetita mea merge la gradi particulara si nu mi-a povestit pana acum sa fi facut astfel de activitati. bine, sunt multe chestii pe care nu mi le povesteste, sau isi aduce aminte peste nu stiu cate zile...dar prezenta unor politisti la gradi cred ca ar fi impresionat-o si mi-ar fi povestit cu siguranta despre asta.
chiar m-ai facut curioasa, o s-o intreb diseara. stiu ca educatoarea le-a explicat despre semafor (i-a invatat o poezioara), dar mai mult nu stiu nici eu...

Marcia03 spune:

Si noi am avut la scoala astfel de echipaje. Numai ca a noastra scoala era pe niste stradute laterale, asa ca nu aveam probleme cu circulatia. Dar ne duceau intr-o intersectie mai mare, in apropierea scolii. Parca asa imi amintesc.

Aici au in cl.a5a examen la mersul cu bicicleta. Invata intai cu politistul cum se merge cu bicicleta pe strada, ce tb sa faca, semnele de circulatie etc dupa care dau examen. Fiica-mea merge cu bicicleta la scoala, dar de acasa si pana acolo este un trotuar special pt pietoni si biciclisti. Daca nu ar fi asa, pt ca inca nu a dat examen, nu ar avea voie sa mearga la scoala cu bicicleta. Aici exista ft multi biciclisti. Sunt oameni care merg la servici cu bicicleta, chiar si iarna cand e frig sau chiar si atunci cand ploua. Daca tb sa ia si trenul, ori lasa bicicleta la gara, ori o iau cu ei si o pescuiesc cand vin de la munca (nu va ganditi la trenul din Romania, aici trenurile vin la secunda, daca intarzie un minut, deja e lumea nervoasa..de fapt, asa e cu toate mijloacele de transport in comun...au un orar pe care il respecta...de obicei, vin cu 1-2 min inainte...). Mai exista si ft multi care folosesc scuterul in oras; astia sunt in general obraznici, pt ca se baga printre masini sau merg pe linia de tramvai, desi nu au voie.

Pe mine in Romania era sa ma calce pe trecerea de pietoni, eram cu caruciorul cu fiica-mea. Norocul meu ca mi-am dat seama in ultimul moment ca nu va putea opri, asa ca m-am dat un pai inapoi. Ca altfel nu stiu ce se intampla. M-am speriat intr-un hal. Mi s-a mai intamplat, pe o strada cu 2 benzi pe sens, ca un sofer sa opreasca, iar altul sa il ocoleasca prin dreapta si sa accelereze, in loc sa franeze. Exista insa si soferi care civilizati, dar mai rar.

O zi buna va doresc !

Mihaela

Laura25 spune:

Ai mei au mers la gradinita de stat. Eu cred ca sunt in programa orele de educatie rutiera. Nu stiu daca prezenta politistilor este obligatorie (depinde de cei de la rutiera/preventie daca au prinse in program astfel de activitati), dar educatoarele sigur trebuie sa le vorbeasca celor mici despre circulatia pe drumurile publice, numarul 112 etc.

Mickyyy spune:

b.nica, chiar ma gandeam cu ceva timp in urma, eu n-am mai avut o iesire doar eu cu brbata-meu de vreo 10 ani . Dupa ce-au aparut copii, i-am plimbat peste tot cu noi.
De vreo 2 ani am inceput sa ii lasam in vacante la bunici, asa ca in ultimii ani am mai avut si noi momente de respiro. Doar ca nici atunci n-am profitat sa mergem undeva, in timpul saptamanii eram amandoi la munca, in week-enduri mergem pe rand in vizite la bunici.

Pe de o parte chiar simt nevoia unei asemenea iesiri, insa pe de alta stiu ca n-as putea sa ma bucur de ea mai deloc pentru ca ma voi simti cumva vinovata, eu ma plimb si ma distrez iar copii nu!

Pe vremuri cand nu aveam probleme financiare obisnuiam sa o luam pe buni cu noi in vacante, ea ramanea cu copii, si noi mai evadam serile singuri cateva ore. Dar sunt ani de-atunci.

Cred ca problema cea mai grava e ca nu vad deloc luminita aia de la capatul tunelului.
In decembrie de exmplu am actionat impulsiv, satula de rate, rate si iar rate. Am zis ca vreau sa am parte si eu de sarbatori, nu sa stau sa numar fiecare ban, sa nu pot sa cumpar un brad sau sa pot pune ceva decent pe masa. Asa ca in decembrie nu am platit nicio rata, am platit doar chestiile urgente si importante si cu restul ne-am facut de cap. Am putut sa cumparam cadouri la copii, sa impodobim bradul, sa ne plimbam si la socrii si la parinti, sa pregatim o masa cu de toate. A fost frumos, dar evident, ca in ianuarie a fost crunt, oricum nu eram noi cu ratele la zi, inca o luna de intarziere ne-a distrus bugetul complet. Ieri de exemplu am plecat aproape plangand de-acasa, dimineata fiecare copil voia ceva si nu intelegea ca mami chiar nu are acum bani (una voia sa plateasca pentru un cadou special de 8 martie, venea un fotograf la scoala si voia sa-mi faca o surpriza cu un glob cu poza ei; alta voia sa construiasca ceva, un joc pe care l-a vazut la televizor si avea nevoie de acuarele guase - ii cumparasem cu cateva zile inainte acuarele obisnuite, dar nu erau bune, alta era satula de sandwich-uri cu salam si cascaval si voia sa-i las bani sa cumpere rosii si ardei, etc). Aparent toate erau mofturi, insa faptul ca nu pot sa le ofer decat strictul necesar ma deprima. Ma deprima sa le spun mereu nu avem bani acum. Si cel mai dureros e ca avem un venit decent, si cand vine ziua de salariu al meu se duce tot in cateva ore, iar la barbat mai ramane ceva maruntis insuficient pentru tot ce-am avea noi nevoie.
Si-atunci imi vine sa vand tot, sa inchid creditele si mai ales datoriile acumulate (ca astea ne distrug acum, pana le vom aduce la zi), si sa ma mut in chirie. Ca am scapa de problemle financiare cu ocazia asta, dupa ce-am plati chiria am ramane cu suficient bani incat sa traim destul de bine. Apoi ma gandesc la toti anii in care m-am luptat sa nu pierd casa, si la faptul ca n-o sa mai pot sa imi iau o alta cu credit datorita istoricului prost de plata, si la faptul ca o chirie in Romania inseamna instabilitate, ca e greu sa gasesti pe cineva sa inchirieze pe termen lung si mai ales la o familie cu 3 copii, si ma-nvart intr-un cerc vicios.

Barbatul a sustinut o vreme sa vindem tot si sa o luam de la capat, am fi mai relaxati, n-am mai fi mereu stresati de problema banilor si am putea sa ne vedem de viata. Dar parca nu m-as simti ok sa stiu ca de-acum inainte voi umbla cu boceluta dupa mine toata viata, sau cine stie cati ani de aici inainte pana ne vom putea permite sa ne luam o alta casa.

caress spune:

Sa renuntati la casa si sa va mutati cu chirie cu 3 copii nu mi se pare deloc o idee buna...Dar poate exista varianta unei vanzari si eventual sa cumparati ceva mai ieftin.Nu stiu ce casa aveti,in ce zona e,cat ati platit din ea dar asta ar putea fi o varianta.Eu cred ca pana rezolvati problemele financiare va fi foarte dificil sa te echilibrezi psihic,oricata vointa si dorinta ai avea,orice schimbari marunte ai incerca sa faci,oricat ai vrea sa te bucuri pentru orice nimic.

Alizee spune:

Mickyyy, v-ar conveni o casuta la cateva zeci de kilometri de Bucuresti ?
Daca tu si sotul ati pleca intr-o mini vacanta de 2 zile, fara copii, chiar nu ai avea de ce sa te simti vinovata. Ei, la bunici, voi la mare sau la munte sau pur si simplu acasa, singuri.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mickyyy spune:

Casuta e exclus, din 2 motive: 1 nu mai avem masina (si sotul nu are permis, asa ca si daca am lua, tot dificil ar fi), 2 copii deja merg la scoala, nu vreau sa-i bulversez acum cu alti colegi.

Cat despre vandut si inchiriat, stiu pare stupid, pentru ca asa am fost noi crescuti, asta e mentalitatea, trebuie sa ai un loc al tau, fie el cat de mic, da' sa fie proprietatea ta.

Pai daca eu vand si inchid creditele si datoriile, atunci cu ce castigam noi putem plati lejer chiria la un apartament f bun cu 3 camere, si scapam de stres si de problemele financiare. Singurul stres va fi ca nu e casa noastra, dar nici aia in care stam acum nu e tocmai a noastra, ca daca cumva nu platim ratele la banca, ne executa si ne-o iau!
Am de ales, platesc credite peste credite, rabd de la o luna la alta, sau ma relaxez intr-un apartament cu chirie?!

Marcia03 spune:

In Elvetia majoritatea sunt chiriasi. De ce ? Tocmai pt a nu avea stresul creditelor. Aici insa e invers : daca esti chirias platesti mai mult decat un proprietar care a facut credit. Dar pt a nu-i dezavantaja pe chiriasi exista o lege (care mie mi se pare aiurea) : proprietarul tb sa plateasca anual un impozit pe suma care ar putea-o el lua ca si chirie, daca si-ar inchiria locuinta. Si va spun ca suma nu e deloc mica. Asa ca pana la urma cam tot acolo se ajunge, ca esti chirias sau proprietar. Chiriasul are insa avantajul ca nu-l doare capul daca va creste dobanda la creditul ipotecar sau daca va ramane fara servici. In momentul de fata dobanzile sunt ft mici, asa ca multa lume isi cumpara locuinte, insa fara a se gandi ca poate dobanzile vor creste pe termen lung.

numai bine !

Mihaela