Cand viata trece pe langa tine...

hannen spune:

Scuze,nu de ro.era vorba.Nu sunt in ro.

lalala13 spune:

pt mine e SF ce scriai acolo :(( din pacate la noi nici intr-o 100 de ani nu va fi asa.

Marcia03 spune:

Si aici e la fel in oraselele micute. Daca tb copiii sa traverseze strada, se face un plan al parintilor (bunicilor etc) pe zile. In general sunt cate 2 persoane la trecerea de pietoni, dimineata si cand pleaca copiii de la scoala. Si "dirijeaza" circulatia. Dar oricum soferii sunt civilizati si opresc la trecere, indiferent ca e copil sau adult. Iar copiii invata deja de la gradi cum sa traverseze strada (vine politistul de la circulatie si le explica asta in fiecare an). Un copil nu pune piciorul in strada pana nu se opreste masina, asa invata. OK, in Bucuresti poti imbatrani la trecerea de pietoni, pana are de gand vreun sofer sa opreasca

szivarvany spune:

Nu ne preocupam ,peste vreo 10000000000000000000000000000000 ce ani asa va fi si in Ro , yuhuuu ...


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

Androix spune:

Acum sa nu fim chiar atat de pesimiste! Acum 25 de ani era asa si in bucuresti! Erau elevi de scoala cu echipament special si cu paleta d-aia de scria STOP pe ea care dirijau chirculatia la trecerile de pietoni din apropierea scolilor si care nu aveau semafor. Eu am fost unul dintre ei. Dar era o initiativa a scolii, nu m-a pus nici mama in intersectie nici guvernu' nici nimeni. Pur si simplu conducerea scolii s-a gandit ca trecerea de pietoni din fata scolii are nevoie de un "dirijor".

szivarvany spune:

Acu` 25 de ani se riscau sa te lase in strada, acum cine s ar risca sa lase un copil asa ? Daca vine vreunul cu vreo masina bengoasa si nu "poate" opri pen`ca de la 120 e mai greu sa franezi ...


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

b.nica spune:

" Cand viata trece pe langa tine...", Mickyyy nu ai idee cat adevar si cata nostalgie este in subiectul tau!
Ai dreptate, esti la o varsta asa de frumoasa si ai responsabilitati pe care poate numai cineva ca tine cu forta varstei acesteia le poate face fata!
Din pacate forumistele noastre inimoase mai mult te-au afundat in grijile tale zilnice.

Eu iti dau un alt sfat, nu stiu daca nu ti-a mai fost dat pt. ca am citit la repezeala.
Pornind de la faptul ca poti in vacanta sa duci fetele la bunici, indiferent cat de greu va este d.p.v. financiar, aranjati un concediu numai tu si sotul tau.
O sa vezi ce minune se va intampla, veti uita de toate necazurile si veti putea sa reveniti cu mintea clara si cu solutii noi pt. viitor.
Important este sa va regasiti, sa intelegeti de ce sunteti impreuna si ca TOTUL VA MERGE MAI USOR DACA SUNTETI UNITI in jurul puilor vostri!

b.nica spune:

Daca ne rezumam viata numai la cresterea copiilor riscam sa gandim ca Mickyyy si sa constientizam intr-un moment de luciditate ca viata nu ne mai apartine.
Desigur fiecare trebuie sa fie constient ca are un anumit rol in aceasta viata. Daca esti constient de rolul tau si iti urmezi "programul" totul merge OK.
Dar daca te revolti , asa cum face Mickyyy?
Dar daca te intrebi ca rolul tau pe acest pamant nu este numai de a procreea si a creste pui si poate si acela de a te initia in domeniul cunoasterii?

Intrebaile inerente care vin la anumite varste sunt perfect justificabile unei creaturi in dezvoltare care doreste mai multe informatii legate de statutul ei! Este caracteristica rasei umane!

Androix spune:

Nu asta era ideea ci faptul ca cineva a avut o initiativa in sensul asta si nu eram chiar asa involuati.
Bineinteles ca acum in intersectia aia e mult mai aglomerat, s-a si semaforizat intre timp. Dar cate din noi care ne lamentam ca n-au copiii pe unde traversa s-ar implica in dirijarea circulatiei in zona scolilor? Aud? Eu nu, chit ca stau acasa, chiar ma gandeam ieri ca nici nu as avea unde, ca toate trecerile din jurul scolii noastre sunt cu semafor, mai putin una, la care sa stii ca soferii sunt foarte disciplinati si precauti, nu goneste nimeni pe-acolo.
In alta ordine de idei, pe nepoata-mea a lovit-o masina in clasa a V-a, cu tot semaforul, ca dupa mintea ei de copil a fost mai important sa prinda autobuzul decat sa traverseze pe verde.

anda141 spune:

Sfaturi, sfaturi...dar daca tu nu ai chef de nimic, nu le poti pune in aplicare. Eu zic ca ai ceva depresie.Degeaba ti s-a spus ce sa faci, pas cu pas, daca tu nu poti, nu ai chef sa te implici. Eu zic ca in primul rand trebuie sa te pui tu cu tine in ordine.Trebuie sa iesi cumva din starea asta depresiva. Cum ? Pai sunt cateva idei : ori un psiholog , ori autosugestia, ori rugaciunea, care pe mine ma ajuta foarte mult in momente din astea . Si dupa ce iti revii tu cat de cat, te poti implica in organizarea casei, sa faci putina ordine in comportamentul fetelor . Se poate, trebuie sa se poata, trebuie sa poti si sa fii tare pentru familia ta. Sotul tau are un rol f important in starea ta de spirit, parerea mea. Nu conteaza ca vina tarziu acasa, atunci cand vine puteti gasi 15 minute pentru a sta impreuna de vorba, pentru a face ceva impreuna, asta daca relatia e ok. Daca relatia ta cu el e ok si esti multumita/fericita cu el , e mult mai usor sa treci peste probleme.
Ia-o incet, incearca s agandesti pozitiv si s a te bucuri din orice lucru mic.