Cand viata trece pe langa tine...
Raspunsuri - Pagina 21
b.nica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy b.nica, chiar ma gandeam cu ceva timp in urma, eu n-am mai avut o iesire doar eu cu brbata-meu de vreo 10 ani  . Dupa ce-au aparut copii, i-am plimbat peste tot cu noi. |
Mickyyy, te rog sa ma crezi ca stiu ce spun, daca va raportati viata numai la copii va faceti rau si voua dar si lor!
Nu va neglijati tu si sotul tau pt. ca sunteti tineri si trebuie sa va bucurati de viata voastra ca sa le oferiti copiilor fericirea ca sunteti o familie echilibrata.
Cunosc sentimentul de vinovatie cand nu sunt copiii langa tine atunci cand te bucuri de ceva relaxare, te rog sa ma crezi ca este o aiureala, le faci lor mai mult bine daca voi parintii lor va incarcati bateriile!
b.nica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy Cred ca problema cea mai grava e ca nu vad deloc luminita aia de la capatul tunelului. In decembrie de exmplu am actionat impulsiv, satula de rate, rate si iar rate. Am zis ca vreau sa am parte si eu de sarbatori, nu sa stau sa numar fiecare ban, sa nu pot sa cumpar un brad sau sa pot pune ceva decent pe masa. Asa ca in decembrie nu am platit nicio rata, am platit doar chestiile urgente si importante si cu restul ne-am facut de cap. Am putut sa cumparam cadouri la copii, sa impodobim bradul, sa ne plimbam si la socrii si la parinti, sa pregatim o masa cu de toate. A fost frumos, dar evident, ca in ianuarie a fost crunt, oricum nu eram noi cu ratele la zi, inca o luna de intarziere ne-a distrus bugetul complet. Ieri de exemplu am plecat aproape plangand de-acasa, dimineata fiecare copil voia ceva si nu intelegea ca mami chiar nu are acum bani (una voia sa plateasca pentru un cadou special de 8 martie, venea un fotograf la scoala si voia sa-mi faca o surpriza cu un glob cu poza ei; alta voia sa construiasca ceva, un joc pe care l-a vazut la televizor si avea nevoie de acuarele guase - ii cumparasem cu cateva zile inainte acuarele obisnuite, dar nu erau bune, alta era satula de sandwich-uri cu salam si cascaval si voia sa-i las bani sa cumpere rosii si ardei, etc). Aparent toate erau mofturi, insa faptul ca nu pot sa le ofer decat strictul necesar ma deprima. Ma deprima sa le spun mereu nu avem bani acum. Si cel mai dureros e ca avem un venit decent, si cand vine ziua de salariu al meu se duce tot in cateva ore, iar la barbat mai ramane ceva maruntis insuficient pentru tot ce-am avea noi nevoie. Si-atunci imi vine sa vand tot, sa inchid creditele si mai ales datoriile acumulate (ca astea ne distrug acum, pana le vom aduce la zi), si sa ma mut in chirie. Ca am scapa de problemle financiare cu ocazia asta, dupa ce-am plati chiria am ramane cu suficient bani incat sa traim destul de bine. Apoi ma gandesc la toti anii in care m-am luptat sa nu pierd casa, si la faptul ca n-o sa mai pot sa imi iau o alta cu credit datorita istoricului prost de plata, si la faptul ca o chirie in Romania inseamna instabilitate, ca e greu sa gasesti pe cineva sa inchirieze pe termen lung si mai ales la o familie cu 3 copii, si ma-nvart intr-un cerc vicios. Barbatul a sustinut o vreme sa vindem tot si sa o luam de la capat, am fi mai relaxati, n-am mai fi mereu stresati de problema banilor si am putea sa ne vedem de viata. Dar parca nu m-as simti ok sa stiu ca de-acum inainte voi umbla cu boceluta dupa mine toata viata, sau cine stie cati ani de aici inainte pana ne vom putea permite sa ne luam o alta casa. |
De ce spui ca o chirie este acum o problema cand piata imobiliara a cazut?
Daca gasesti un contract de inchiriere beton pe mai multi ani, mai bine economisesti banii ca sa-ti cumperi o alta casa platind chirie decat sa-ti subventionezi banca! Cred ca esti constienta ca platesti rate bancii cat 2-3 case!
Ai 3 fete, sa-ti traiasca si ce vei face cand vor creste? Le vei tine cu familiile lor in casa ta?
Important este sa intelegi ca viata voastra, a ta si a sotului tau, este f. importanta pt. copiii vostri, daca se destrama vor suferi enorm.
Cu viata de la 30-40 de ani nu va veti mai intalni si veti tanji dupa ea pana veti muri!
Mi se pare cea mai mare nemernicie indatorarea pe care o propaga bancile acelor tineri responsabili care se arunca in rate oneroase doar pt. ca doresc o familie stabila!
Nici Statul nu este constient ca aceasta categorie sociala ar trebui incurajata!
b.nica spune:
Sa-ti dau un exemplu concret. 2 tineri casatoriti si-au cumparat in rate un apartament. La salariile lor ratele erau enorme. A fost o discutie initiala ce sa cumpere din banii pe care ii aveau dupa nunta.
Masina sau casa. Au preferat casa.
Au platit cu greu lunar ratele si copiii au venit si situatia materiala a fost din ce in ce mai grea.
Ani grei cu privatiuni, cu certuri, cu vacante obositoare cu copiii. O masina le-ar fi facut mult mai odihnitoare si mai fericite vacantele.
Asa s-a dus varsta lor de 30-40 de ani.
La 50 de ani soarta s-a intors si veniturile lor s-au marit, mosteniri care au facut sa se vanda apartamentul atat de greu obtinut.
A fost vandut cam pe nimic la oferta de atunci.
Copiii mari acum si-au luat zborul cu reprosuri cat casa ca pleaca pt. ca sunt satui de lipsurile care le-au marcat copilaria!
Au ramas parintii singuri si tristi neintelegand unde au gresit.
Din pacate nu mai aveau 30-40 de ani!
Trecuse viata pe langa ei!
P.S.Poate alegerea initiala a marcat destinul familiei pt. ca bunul cel mai de pret al acesteia este ca cei doi soti sunt impreuna, se iubesc si se ajuta reciproc! Daca n-a fost sa fie la tinerete...
Rufus spune:
Micky, am citit ultimele tale mesaje.
Dupa parerea mea comiti niste erori de rationament si asta face, intr-adevar, imposibil sa vezi vreo lumina sau macar vreun tunel.
Am sa-ti spun la ce ma refer si mai precizez o data: este strict parerea si experienta mea de viata. Deci...
"b.nica, chiar ma gandeam cu ceva timp in urma, eu n-am mai avut o iesire doar eu cu brbata-meu de vreo 10 ani . Dupa ce-au aparut copii, i-am plimbat peste tot cu noi."
Inadmisibil. Faptul ca inca reprezentati un cuplu, este o mare realizare. Nu sunteti singurii care faceti asa, desigur...insa eu judec strict in conditiile voastre de viata. Si daca ar disparea brusc problemele voastre, cred si eu (ca si tine) ca nici nu stiti ce sa mai faceti unul cu celalalt. Ar trebui s-o luati de la capat. Deci eu zic sa puneti final imediat la acest obicei (prioritate maxima).
"Doar ca nici atunci n-am profitat sa mergem undeva, in timpul saptamanii eram amandoi la munca, in week-enduri mergem pe rand in vizite la bunici."
De ce n-ati profitat? E aiurea! Nu se poate sa nu gasiti seara dupa servici un program, chiar daca stati pe o banca in parc. Si de ce era musai sa va duceti in toate we la bunici?
"Pe de o parte chiar simt nevoia unei asemenea iesiri, insa pe de alta stiu ca n-as putea sa ma bucur de ea mai deloc pentru ca ma voi simti cumva vinovata, eu ma plimb si ma distrez iar copii nu!"
Gresit. Stiu ca esti mama si doresti sa imparti orice bucurie cu copiii tai, dar trebuie sa intelegi ca ei nu gusta ce-ti place tie, indiferent cat le indesi tu pe gat si, mai ales, nu-i bucura o mama stresata, indiferent ce le da sau le face.
"A fost frumos, dar evident, ca in ianuarie a fost crunt, oricum nu eram noi cu ratele la zi, inca o luna de intarziere ne-a distrus bugetul complet."
O decizie inteleapta. Macar pentru faptul ca ai facut-o si pe asta, data viitoare o mai faci sau nu in cunostiinta de cauza. A rupt o monotonie si, chiar daca acum e greu, sarbatorile au fost frumoase. O evadare, cu consecinte, dar evadare inseamna libertate.
"Ieri de exemplu am plecat aproape plangand de-acasa, dimineata fiecare copil voia ceva si nu intelegea ca mami chiar nu are acum bani (una voia sa plateasca pentru un cadou special de 8 martie, venea un fotograf la scoala si voia sa-mi faca o surpriza cu un glob cu poza ei; alta voia sa construiasca ceva, un joc pe care l-a vazut la televizor si avea nevoie de acuarele guase - ii cumparasem cu cateva zile inainte acuarele obisnuite, dar nu erau bune, alta era satula de sandwich-uri cu salam si cascaval si voia sa-i las bani sa cumpere rosii si ardei, etc). Aparent toate erau mofturi, insa faptul ca nu pot sa le ofer decat strictul necesar ma deprima. Ma deprima sa le spun mereu nu avem bani acum."
Un sentiment normal, de parinte. Cred ca sunt multi in situatia de a simti asta. Totusi, obisnuieste-te cu ideea ca, pentru o bucata de vreme din pacate lunga, asta e situatia voastra curenta. Ca doar n-o sa te spanzuri ca n-ai bani. Si cu cat o sa te obisnuiesti mai repede tu, cu atat vor intelege si copiii ca asta-i situatia, chiar daca la ei e normal sa fie mai greu cu intelegerea. Adica te asigur ca in multe familii copiii nu se satura de salam si cascaval niciodata, dar absolut niciodata, iar rosiile si ardeii se mananca vara, atunci cand au romanii in batatura. Deci lasa deprimatul, ca deprimi si pe altii.
Depre rata/chirie: s-a discutat pe aici mult despre avantaje/dezavantaje, nu cred ca exista o parere unanima, cred ca este dupa cum il coafeaza pe fiecare. Dar pot sa-ti spun un scenariu cu care, ipotetic, n-as fi de acord (dar aici intervine faptul ca eu nu sunt nevoit sa aleg...inca): cand aud de rate pe 25-30 de ani mi se ridica parul in cap; sa fiu in situatia ta si sa ma chinui 30 de ani, fie si 20, sa ies cu parul alb si nervii tinuti ci xanax, numai ca sa scrie numele meu pe casa, ei bine, eu zic ca n-as accepta. Dar nu stiu altuia ce sfat sa-i dau...
In concluzie (dar cred ca am mai zis-o): daca nu traiti si voi parintii ca oamenii, se duce naiba toata povestea, copiii cad din lac in put si vei ajunge sa blestemi sacrificiile neintrerupte de zeci de ani, facute doar pentru copii. Care nu vor beneficia de ele, oricum.
Rufus, Tora si iadele
b.nica spune:
Btw Rufus, tu ce vei face cu fetele dupa ce se vor marita?
Le vei tine in casa ta sau le vei construi alte case?
Rufus spune:
Exclud cu indignare varianta de a sta impreuna dupa ce se marita. Imi doresc sa stau in casuta mea cat de mica cu nevasta mea (undeva langa un oras), iar ele in apartamentele (garsonierele) lor la bloc, ca lor nu le place langa oras, iar mie nu-mi place la bloc.
Desigur, pentru varianta asta voi lua in calcul orice combinare, permutare, vandut tot ce am si redistribuit sumele...si ma voi ruga Domnului sa-mi si iasa socotelile.
De altfel nici n-am cum sa le tin in casa cu noi, din lisa de spatiu, confort, intimitate...
Deci nu.
Rufus, Tora si iadele
Rufus spune:
Micky, nu mai editez, ca s-a citit deja ce am scris. Am uitat sa spun ce mi-a spus un prieten muuuult mai destept ca mine (care n-are nici un fel de problema financiara). Citez aproximativ:
"eu copiilor mei (are 2) nu le las nimic fizic (eu: cum mai, nimic? ca ai "n" imobile"). Bine, ok, poate un apartament modest, mobilat, utilat. Toti banii pe care-i am ii bag in educatia lor (fata a inceput scoala, e la o scoala engleza parca 11000 pe an) sau in activitati pentru formarea lor (sport, calatorii, etc). Educatie, adica inclusiv faculate in Anglia, unde traieste mama lui. Dupa ce va iesi un copil extrem de bine pregatit, va avea orice isi va dori.
Daca le las averile lui peste si daca le dau bani sa se sparga in figuri, vor cheltui tot si vor muri saraci.
Raportat la situatia ta (adica a mea, care sunt in incurcaturi interminabile financiare, imobiliare, etc) degeaba le lasi fetelor case, daca toata copilaria au stat in nevoi, nu-si permit nimic, nu pleaca intr-o excursie, nu-si permit studii de calitate. Se p--- pe casele tale, ca le vor vinde si pe alea sau le vor pierde din prostie si te vor condamna ca le-ai tinut in nevoi. Vinde, lasa-le daca ai ceva de lasat, iar grosul baga in c--- lor, in educatie, in formare. Si vei avea copii care reusesc in viata".
Sincer, eu am bagat foarte bine la cap chestia asta. Din pacate, Ioana e deja mare, iar problemele mele inca sunt. Trebuia sa ma gandesc mai demult.
Asta nu s-a vrut un nou argument pentru tine micky ca sa-ti vinzi casa si sa va traiti viata decent. Este doar o lectie predata de un om altui om.
Rufus, Tora si iadele
b.nica spune:
Asa gandesc si eu si de aceea i-am spus lui Mickyyy ce i-am spus!
Marcia03 spune:
Si aici exista familii cu 3 copii sau mai multi. Si in general doar unul din parinti munceste (mamele stau acasa pt a-si creste copiii). Stau cu chirie, dar copiii sunt inscrisi la cursuri, merg o data sau de 2 ori pe an in concediu, au tot ce le trebuie.
Nici eu nu m-as lega la cap sa platesc 30 de ani un credit pt o locuinta. Fiica-mea daca vrea sa faca ceva in viata, sa invete, asa cum am facut si eu. Eu o ajut cu ce pot, investesc in educatia ei, dar restul tb sa-l faca ea. Asa fac mai toti aici, isi ajuta copiii cu ce pot pana se pun pe picioare, dar nu le lasa case sau averi.
Noi iesem cam o data pe saptamana in 2, Marcia ramane cu ai mei. Petrecem si timp cu ea, dar avem nevoie si de timp in 2. Cateodata o intrebam daca vrea sa vina cu noi si raspunde ca nu, mai bine sta sa se joace. In general vara pleaca 3-4 saptamani in Romania cu ai mei (din pacate pt copii si fericire pt parinti, aici vacanta de vara e de doar 5 sapt). Ii simtim lipsa, dar nu avem de ce sa ne simtim vinovati. Avem nevoie de pauza asta, avem nevoie sa fim cateva saptamani doar in 2. Si ne prinde ft bine. Lucrul asta il facem de 10 ani. In concedii mergem toti 3, dar deja ma intreaba daca nu vrem sa mergem doar in 2, ca mai bine ar sta acasa. Iar anul asta vom merge 2 saptamani in vacanta doar noi 2 (vrem sa sarbatorim un eveniment mai special, asa ca "ne-a dat voie", dar la anul vom merge toti 3 in concediu).
Asa ca draga Mickyyy nu ai de ce sa te simti vinovata daca nu iei copiii peste tot cu tine. Sa-ti mai spun ceva : ai mei ma enervau cand ma carau dupa ei tot timpul; de ex. mergeau duminica la gratar cu prietenii si hop si eu dupa ei. Ma prefaceam ca am febra, ca mi-e rau, dar ei tot ma luat cu ei. Uram iesirile astea. E adevarat, eram ceva mai mare, deci puteam sta singura acasa. Dar uram sa ma care peste tot cu ei, imi placea asa de mult sa stau singura acasa, dar ei nu intelegeau lucrul asta. Cand ai mei pleaca in Romania, in decembrie si ramanen singuri cu copila, o las des singura acasa si merg sa-mi fac treaba. Si asta de pe la 7 ani. Nu-i place sa mearga cu mine, prefera sa stea sa se joace. Ce bine era daca si mama ar fi facut la fel.
O seara faina !
Mihaela
Victoria_mami spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui b.nica
Mickyyy, te rog sa ma crezi ca stiu ce spun, daca va raportati viata numai la copii va faceti rau si voua dar si lor! Nu va neglijati tu si sotul tau pt. ca sunteti tineri si trebuie sa va bucurati de viata voastra ca sa le oferiti copiilor fericirea ca sunteti o familie echilibrata. Cunosc sentimentul de vinovatie cand nu sunt copiii langa tine atunci cand te bucuri de ceva relaxare, te rog sa ma crezi ca este o aiureala, le faci lor mai mult bine daca voi parintii lor va incarcati bateriile! "Evenimentele care vin in vietile noastre nu le putem controla, dar atitudinea noastra fata de ele categoric o putem controla !" |
Eu nu stiu altii cum sunt, dar la noi vacantele sunt vacante de familie; nu mi s-ar parea corect sa plecam fara copil pe undeva. Asa cum noi avem nevoie sa ne incarcam bateriile, are si ea nevoie. Asa cum vrem sa ne bucuram unul de altul, la fel ne putem bucura (ba chiar mai bine) in trei. Merita si ea vacante si iesiri, la fel cum meritam noi. Si copilul e parte din familie, de ce la vacante sa fie exclus, ca sa se poata relaxa parintii??? Nu mi s-ar parea corect sa plece in vacanta unul dintre parinti cu copilul, la fel cum nu mi se pare corect sa plece parintii fara copii.