Dezbatere: cenusa sau huma

coracora spune:

Lucialu, eu nu sunt suparata. Sunt doar intristata de instrainarea poporului roman de propriile sale repere spirituale. Dintr-o data totul a devenit greu, redundant, lipsit de "spirit practic", desuet, un babism perpetuat de gasca "clantanitorilor de proteze" (apropo, cati din parintii vostri au proteze... ai mei au amandoi!)...:(


Acel cineva isi risca sufletul singur, sa stii. Nu Biserica, netinandu-i slujba de ingropaciune... Alegerile noastre au consecinte; Nicolaescu a optat pentru incinerare, asadar consecinta a fost ca nu i s-a slujit. Eu nu am citit nicaieri justificarea "sa fie altora exemplu" data de Biserica... asa o fi, nu te contrazic. Insa nu vad nici un motiv pentru care Biserica si-ar schimba cutumele atat timp cat ele sunt cunoscute de catre toata lumea. Tu crezi ca Nicolaescu nu a anticipat asta cand s-a hotarat sa se incinereze?


Nu sunt la curent cu ce a reprosat Oreste Bisericii. Daca e vorba de inmormantarea celui care s-a sinucis in inchisoare, banuiesc ca preotul a citit doar niste rugaciuni la capataiul sau, asadar nu a tinut intreaga slujba de ingropaciune dupa tipicul bisericesc. Am mai auzit asta in cazul sinucigasilor.
Stii cum pui tu problema in cazul asta? O pui fara sa tii cont de faptul ca oamenii care au comis respectivul gest (ma refer aici doar la sinucigasi) au stiut dinainte care vor fi consecintele. Biserica poate "opera" doar intre limitele stabilite de Hristos; sinuciderea reprezinta pacat impotriva Duhului Sfant. Asadar cum pot ei jongla cu "regulile" astea ca sa dea bine pentru toti?


Intinarea cu derizoriu a traditiilor romanesti tot oamenilor li se datoreaza. Daca oamenii sunt bagaciosi, pizmuitori, rascolitori, impertinenti... asta nu inseamna sa anulam datinile pe care le-am mostenit de la strabuni.
In jurul bisericilor sunt multi cersetori care cer in mod explicit bani. Asta inseamna sa nu mai facem milostenie pentru ca ne simtim mana fortata de insistenta si uneori obraznicia acestora? Nu, pentru ca altora le e de folos si blidul de mancare pe care ai vrut tu initial sa-l dai de pomana.
Mitocania nu are ce cauta... nici in randul celor care merg cu colindul, nici in atmosfera cernita a unei inmormantari, nicaieri.


Cei pusi pe fapte in conformitate cu preceptele ortodoxe nu trebuie sa se lase intimidati de gura lumii, care inventeaza si de la sine multe "datini".
De fapt eu cred ca asta e o tara insemnata a romanilor: le pasa mult prea mult de ce spune lumea. De fapt isi traiesc vietile in ideea satisfacerii nevoilor lumii, nu ale lor insile.
Eu pledez pentru frumos, pentru traditie autentica, pentru masura, cumpatare si bun simt. Asta nu inseamna ca ne punem toti blugii pe foc si ne imbracam cu totii in itari. Insa o conservare a traditiilor prin macar neeliminarea lor subita din mentalul si manifestarea concreta a romanilor e totusi de dorit...

ina.click spune:

mda. deja se ajunge pe meleaguri straine mie si de teorie religioasa pline.
revenind la intrebarea initiala a topicului: eu mi-as dori sa se doneze ce bucati din mine or fi utile, din partea mea si pentru sapun, si restul ars. deci ma voi intrupa sub forma de clabuci, probabil. destul de oportun, pentru ca din cate am inteles m-as indrepta spre un loc cu lesie, cenusa si jar berechet. O pun de-o spalatorie.
e randul meu sa va urez discutie placuta in continuare. ma duc la cumparaturi, ca Andacos vad ca nu mai vine cu apa aia.

De cate ori deschid fereastra...

mianna spune:

nu, eu am citit ce-ai scris tu ca nu esti de acord si am comparat cu ce scrie in mesaj.

nelia spune:

Da, din pacate ambele aveti dreptate. Insa si fetele care au scris mai sus au dreptate, scuzati ca am ris la un asemenea subiect. Cum am spus, eu sint foarte sensibila la traditii, am si scris cum percep eu bocetul, cel vechi si real, mi-a ramas in suflet. Insa si eu am dat afara pe cineva din casa la inmormintarea tatalui meu, din aceleasi motive. Si nu pentru ca bocea, nu asta ma deranjase, ci pentru ca bocetul ei era fals si exact pe dos fara de sentimentele avute fata de tatal meu in timpul vietii...

Katya spune:

Lucialu, mersi de info, nu stiam ca dl Oreste e student la Teologie dar daca e doar student si daca e doar anul 2, mai are de-nvatat si de citit(mult, mult de citit!), nu de aparut pe post si trufit cu ce cunostinte are el,abia in anul 2,incredibil! Dar vad ca asa e acum, toata lumea are diplome, la drept sau teologie.

Cit despre inmormintare ca taina, nu, nu este o taina, cele 7 taine sint altele(impartasania, spovedania, botezul, cununia,preotia, mirungerea si maslul).

coracora spune:

In completarea precizarii Katyiei, iata si cuvintele Parintelui Dumitru Staniloae, publicate acum cca 70 de ani in "Telegraful roman":

"Pe fata celui disparut raman imprimate caracterele sufletului si dupa ce a murit. Cand privesti la ea, nu poti sa nu ai impresia ca cel mort traieste, ca fata lui continui sa aiba un sens, sa exprime un caracter, un ansamblu de sentimente, aceleasi pe care le-a exprimat cat era viu. Cum sa arunc in foc aceste sensuri, cum sa ard o fata care continua sa-mi exprime ceea ce mi-a exprimat o viata intreaga? Cum sa dau focului o imagine scumpa, un vas in care a palpitat un suflet ce mi-a fost drag si respectat? Pretuiesti o haina veche, un obiect de care te-ai servit odata tu sau cei apropiati; cum sa nu pretuiesti trupul care a cuprins tot sufletul si toata viata celui scump?

Nu este mai bine apoi pentru sufletul meu sa ramana cu impresia ca cel mort a plecat numai, decat sa-mi produc pe cale silita senzatia distrugerii lui? Nu corespunde mai bine credintei crestine aceasta impresie de plecare a celui raposat, decat senzatia dura de distrugere?

Cand este ars in fata mea si mi se da la urma un pumn de cenusa, mi-am produs tocmai aceasta senzatie de definitiva distrugere, pe cand, daca i-am acoperit fata cu giulgiul pamantului, raman in adancurile sufletului cu un sentiment ca numai cel mort a plecat intr-o alta lume, in care continua sa traiasca, ca numai el doarme; doarme in relatie cu noi, caci cu o fata interioara este intors spre o alta viata mai frumoasa.

Porunca dumnezeiasca de a nu ucide are apoi referinta si fata de trup. Nimic din ce este omul n-avem voie sa ucidem, ci sa lasam sa sfarseasca prin aceeasi voie dumnezeiasca - pe cale naturala - prin care s-a si creat. Precum n-avem voie sa ucidem sufletul, asa n-avem voie sa distrugem trupul, ci sa lasam legea naturala sa-si urmeze cursul ei dupa plecarea sufletului.

Arderea este actul in care se manifesta cel mai mare dispret al omului pentru ceva. Tocmai de aceea el nu arde nimic, decat doar maracinii. Mai arde lemne ca sa se incalzeasca, potrivit tot unei legi a firii. Deci o ardere cu un folos pozitiv. Dar pentru ce sa arzi trupul omenesc? Trebuie sa-l dispretuim atat de grozav? Sau aduce aceasta un folos intretinerii noastre? Sau este aceasta potrivit cu legea fireasca a vietii?

In arderea trupului se manifesta pur si simplu instinctul pacatos si absurd de a destrama credinta crestina. Ea arata o totala necredinta in Dumnezeu si in demnitatea omului, facut dupa chipul lui Dumnezeu. Ea descopera un suflet pustiu de orice credinta, gasind in cenusa si in praf simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Caci actele noastre au si functia de a simboliza credintele noastre. Cine respecta trupul, chiar mort, isi simbolizeaza prin aceasta credinta in vesnicia lui, iar cine lasa sa i se arda trupul arata ca nu crede in nimic." ("Incinerare", Telegraful Roman)

Katya spune:

Lucialu, deci slujba nu e o mina intinsa pt a prinde decedatul ultimul tren, taina la care cred ca te referi tu ca 'ajutor' pt decedat ar fi fost, pe patul de moarte(ca despre asta vb la sb, moartea si inmormintarea)o spovedanie in care omul s-ar cai de ce-ar fi facut si mai ales L-ar primi pe Domnul! Asta-i cel mai mare ajutor, sa te declari de-al Domnului si, impartasindu-te cu Singele si Trupul Sau(prin impartasanie), abia asa poti sa zici ca pleci la drum cu ajutor. Slujba de inmormintare bineinteles ca e o rugaciune a tuturor catre Domnul pt cel decedat dar, daca acesta L-a refuzat pe Dumnezeu...

Nu am tp sa mai citesc si sa raspund, o zi buna va doresc!

mianna spune:

updateaza un pic spiritul de observatie ca sa-l respectam intr-adevar (pe adevaru' istoric), fix postul ala nu-i deloc editat (chit ca imi editez destul de des posturile pentru cate o litera in plus sau in minus si chiar nu simt nevoia sa precizez asta, da' ala mi-a iesit din prima). dupa care m-au apucat mustrarile de constiinta si-am intrebat-o pe Ina daca e de acord sa-si revendice drepturile de autor (sincer, nu-mi imaginam ca nu-si va asuma postarea, dar na, daca zicea nu mi-as fi sters postul si-as fi rugat-o cu cerul si pamantul pe Lala_D sa faca acelasi lucru).

Lala_D spune:

Poate l-a vazut editat pe al meu .

Eu am scos link-ul catre blogul Inei dupa ce am citit ca nu il vrea postat.

lucialu spune:

Cora, Nu totul, dar mare parte da, pt ca asa este. Si obiceiurile acelea au avut temeiul lor, unul care reflecta traiul de atunci , fara radacini crestine, ori ca oamenii erau neaparat mai zelosi, mai aplecati spre fapte mari. Si pana la urma este de bun simt sa nu te vari in datorii de sa te asfixiezi, doar ca sa ...ce?
Le iei prea personal.
Revin la Oreste, caci el a zis- o mai bine. SN a intruchipat scene crestine fundamentale in Osanda( ca tot e el acuzat ca fiind comunist,acelasi cu tatal condamnat la ani grei! de inchisoare, de catre comunisti), in vremuri in care nimeni nu ar fi indraznit sa-i zica Mosului, altfel decat, Gerila! Ori ma indoiesc ca un astfel de om, despre care familia a spus ca era credincios, sa aleaga incinerarea in absoluta cunostinta de cauza, cand avea exemple de incinerati si slujiti naintea lui.
Stiu ce explici tu. Eu insa zic, de ce nu a fost la fel facut si pt el, familia lui , ca in cazul sinucigasului?Macar "atatul"ala? De s-au simtit prelatii sa raspunda pe unde media, exprimandu- si refuzul?
Eu una aici nu am ras de traditie, ci de ce au ajuns sa faca oamenii din ea, la umbra ei. Si la multe iti sta mintea in loc...
Si legat de cersatori si milostenii, exact! le faci, discernand si fiind lasat ca sa discerni si sa numesti ce este urat, rau, asa nu, si ce este bine, frmos, crestineste. Insa se face un ghiveci, intre traditii, credinta...de nu mai avem obraji.
ps: merci pt citat!