Facebook...necesar?

andacos spune:

Pe mine nu m-a cucerit absolut deloc FB-ul asta.

Si sunt sigura ca n-are de-a face cu virsta mea ca nici fii mio nu e activ si nici foarte incintat!Si am mai vazut tineri din aceasta categorie.

Rezonez cu ce spune Julia,din multe puncte de vedere,nu intzeleg cum potzi avea sute daca nu mii de prieteni...pe FB!Cum citesti Buflea ce spun miile de prieteni?pura curiozitate!!!!))

Nu-l contest,dar nici nu pot spune ca e necesar!Nu ma simt cu nimic mai en vogue daca sunt pe FB.

Dana

Burtocika spune:

FB-ul este necesar la un moment dat ... Daca majoritatea prietenilor tai au cont si se "desfasoara" pe FB, tu ramai pe dinafara si te trezesti ca nu mai esti la curent cu ce au facut unii si altii.

E frumos sa vorbesti la telefon sau sa te intalnesti cu prietenii, dar ce te faci cand ai un grup de 50 de mamici, fiecare cu strumfii din dotare, raspandite prin toata lumea, cu care vrei sa impartasesti primul zambet al strumfului tau ? Sau sa afli de ce nu doarme noaptea ? Te apuci sa dai 50 de telefoane ? Sau trimiti e-mailuri cu pozele de la botez ?

Listele cu 1000 de prieteni nu le inteleg nici eu ... De fapt, aia nu sunt prieteni, ci contacte pe care le folosesti in diverse scopuri, comerciale sau publicitare sau ca sa le trimiti invitatii la jocuri.
Am mai primit si eu "cereri de prietenie" (ce nostalgic suna, ca in scoala generala) de la persoane pe care nu le cunosc, dar le-am respins.

Partea mai nasoala e ca iti creeaza dependenta, cam ca forumul

buflea spune:

Ei mii de prieteni ... Nu sunt conectata cu mii, nici macar cu sute, cateva zeci acolo ...
Cum adica cum citesc, pai tot ce spun prietenii tai iti apare intr-un singur ecran, derulez ecranul in jos si citesc ce mi se pare interesant. Daca sunt unii care pun multe bullshits, linkuri la diverse, poze si imi aglomereaza cititul, ii sterg din lista. In general ma opresc daca vad poze si comentarii personale.

Dar inca o data, castigul meu nu cred ca sta in ce citesc zilnil pe FB, ci in faptul ca stiu sa ma descurc in el si ca sa inveti asta trebuie sa il folosesti.

andacos spune:

aaa...pai nu asa facem totzi?Eu ma gindeamca te referi la ceva ce...n-am descoperit pina acum.

Am si eu in lista de prieteni(insa din anumite motive nu-i pot scoate)care posteaza zilic,zeci d echetsii de ma scot din mintzi,sau referiri la glume proaste...cihhh!!!

Insa repet.nu-mi da nicio satisfactzie nici ca am descurc sau ca nu ma descurc ca un maestro cu el.

Dana

mianna spune:

simplu. te bagi intr-un joc (de-ala de copii mici, cum zicea cineva ).

contul de fb il am, cred, de vreo 5 ani. imi fusese calduros recomandat de o prietena din alta tara, ca o retea de socializare neeemaipoomenita, si hai sa tinem si noi legatura asa. ok, mi-am tras un cont (cu nume si prenume total diferite de ale mele proprii si personale, ca nu concepeam sa-mi apara numele pe net - de fapt nu concep nici acum, am facut o concesie doar prenumelui) si-am ignorat cu gratie reteaua potentiala. de tinut legatura cu prietena mea o tineam ca si pana atunci, prin ym.

in urma cu vreo doi ani si ceva treceam printr-o perioada de dolce far niente la birou, cand stateam 9 ore cu laptopu-n fata si n-aveam prea mare lucru de facut. colega mea, cunoscandu-mi pasiunea pentru feline mici domesticite mi-a aratat un joc numit pet society, care se juca intr-o retea numita facebook. imi suna relativ cunoscut numele, si mi-am amintit ca am acel cont si m-am mai bagat intr-un joc in care cresteam floricele - cred ca treasure island ii zicea.

no, in joculetele astea tre' sa ai cat mai multi friendsi care sa te ajute cu una-alta (si reciproc). asa ca acceptam automat orice request, si la randul meu trimiteam si eu cateva in fiecare zi.

intre timp dolce far nientele e doar o indepartata amintire, pisica din pet society presupun ca mi-a decedat iar wall-ul meu era plin de notificari in diverse limbi pe care nu le intelegeam.

abia in toamna asta am facut curat in lista, injurand printre dinti ca nu-i pot deleta pe toti odata, a trebuit sa-i iau pe rand. erau cateva sute

szivarvany spune:

Andacos, daca nu vrei sa iti apara chestii aiurea de la cei din lista si nici nu i poti scoate, trece i frumos la cunostinte si gata. Ei nu si dau seama, tu nu vezi chestiile lor.
Eu la cunostinte am pus copiii mai mari ai prietenelor, iar la scrierea mesajelor proprii am selectat sa fie citite doar de prieteni, cu exceptia cunostintelor.



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Iulia Copiii Monicai Alex Luca Lorena

mihaelk1978 spune:

Am cont de facebook dar nu prea scriu despre mine. Din cand in cand, postez poze sau urari.
Facebook ma ajuta foarte mult sa aflu de evenimentele din orasul meu.
Si, da, ca si informatii, noi alegem ce si cat expunem.

carmencat spune:

Am avut si eu cont de facebook, am experimentat un timp si niste joculete, mai butonam de plictis intre doua domnuri ale bebelinei cand era ea mica mica. Am renuntat la joculete. Dau dependenta si pana la urma pierzi un timp pe care il poti folosi mai cu folos.
Am ras-tus-frezat lista de prieteni, cunostinte, etc.
Mai puneam din cand in cand poze cu bebelina, ca mi se parea mai simplu sa le vada toti din lista de prieteni (mica de altfel) decat sa trimit eu individual. Eram si foarte satisfacuta pentru ca stiam cat de cat de noutatile din viata fiecaruia.
Pana cand intr-o buna zi am avut o surpriza neplacuta. Tocmai incarcasem niste poze cu bebelina si constat ca una din prietenele mele a dat share la poze la liber asa, in spatiu, sa le vada toti.
Evident, am apelat-o imediat si am rugat-o sa nu mai dea share, eu am restrictii la vizionat profilul meu, pozele, etc, pricepeti voi, sa nu ma mai lungesc, si m-as fi asteptat sa imi respecte intimitatea.
Surpriza a fost ca tot ea s-a simtit jignita si lezata si mi-a replicat ca nu intelege ce am, bebelina este frumusica, de ce sa nu o vada toata lumea??? Mi-e rusine cu ea?? Nu, dar e dreptul meu sa aleg ce fac cu informatiile si cu cine vreau sa imi impartasesc viata mea privata. Dupa un oarecare schimb de replici a inteles pana la urma ideea, sters share-ul de la pozele respective si gata.
Eh, in momentul ala, logic, a venit urmatoarea intrebare de la mine pentru mine: daca nu pot avea incredere nici in prietenii apropiati, de ce sa risc? Nu o fac cu rea intentie, dar uite ca o fac.
Nu mai bine imi vad eu de treaba? Si mi-am sters frumusel contul de facebook.
A fost greut la inceput, ca ma obisnuisem si imi lipsea cumva, dar, am descoperit ca timpul meu liber s-a inmultit. Am citit mai mult, am iesit mai mult pe afara. Seara dupa ce culc copilul in loc sa stau in casa cu facebook-ul in brate, stau in curte la o limonada/bere rece cu sotul, mai vin prieteni, socializam real (asta se intinde pe primavara-vara-toamna), sau stau afara si citesc in sezlong, sau ma joc cu cainii, sau chem bona sa stea cu a mica si noi plecam la un film la ultima ora de difuzare. Iarna alte activitati.
Oricum, vreau nu vreau trebuie sa recunosc ca fara facebook viata mea e mai plina si mai bogata. Nu sufar de informatiile pe care as putea sa le gasesc acolo. Le pot gasi in nenumarate alte locuri daca ma intereseaza.
Si ce e mai important, relationez la modul real cu cei din jurul meu. Pentru ca imi lipsesc. Pentru ca nu stiu nimic despre ei, pentru ca imi e dor de ei fizic si real, pentru ca nu mai am nici un surogat care sa ma satisfaca temporar.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

andacos spune:

Si eu sunt sigura ca n-as "varsa o lacrima",n-as simtzi absolut deloc lipsa FB-ului!


edit:n-am mii de prieteni,nu joc absolut niciun joc si ma irita uneori invitaziile(ramase fara rapsuns intotdeauna)de a participa la diverse jocuri.

Dana

ina.click spune:

Folosesc FB in scopuri mult mai practice.
Ma folosesc mai mult de grupuri, micro comunitati de nisa pe diverse "felii". Un anumit tip de alimentatie, un anumit tip de "parenting", etc. Astfel pot sa discut cu oameni care sunt more or less pe felia mea si chiar daca avem contra argumente, avem o baza destul de mare comuna de conceptii si idei. In general o sterg din grupurile in care observ ciorovaieli sterile si raman in cele in care pot sa imi imbogatesc cu ceva cunostintele.
Am vandut destule chestii de-ale lui fi-meu pe un grup pt mamici care vand si cumpara diverse chestiute de-ale copiilor. Am si cumparat chestii excelente la pret mititel, putand sa stiu direct si sursa, etc. Am putut afla de evenimente care ma interesau, mi s-au trimis invitatii la teatru d ex sau am aflat de cand se organizeaza un anumit eveniment legat de baby wearing fara sa scotocesc eu pe incaieri. Mai exista si un grup culinar foarte activ cu gospodine de toate marimile si gradele de experienta; mi-am preluat meniul zilnic de acolo de sute de ori, cred.
Am aflat ce mai fac fostii colegi de liceu si mi-am reamintit si cum ii cheama pe unii dintre ei
Imi reaminteste ce onomastici si aniversari mai sunt, nu de alta dar le uit mereu.
Pana si in cazul invatatoarei de la Iorga FB a fost de un real ajutor pentru ca am stat cu totii conectati intre noi, sustinatori, oamenii de media, psihologul, avocata, parintele, etc, avand insa in acelasi timp trasate clar limitele de discretie pe care ni le doream. S-au adunat vreo 600 de oameni in cateva zile si au imprastiat si mai departe vestea, etc. In total cazul a fost mediatizat pe FB la cateva sute de mii de persoane, ceea ce pe mine una m-a impresionat. FB e un instrument foarte util de promovare si poate ajuta.
Dar acuma na, depinde la ce il folosesti. Unii promoveaza o cauza sau extind o afacere, altii spameaza cu poze cu matze in photoshop si citate lacrimogene. Dar asa e peste tot in viata.

De cate ori deschid fereastra...