Despre integrarea in scoli si societate(2)

columbiana spune:

Olimpia, monitorii nu au nici o pregatire speciala in plus de cursurile de monitori pe care le fac toti inainte sa poata lucra ca monitor (stiu ca si fiu'meu doreste sa faca asta la 16 ani, dar pentru taberele de vara normale), ei nu fac nici o educatie cu copiii. sarcina lor e sa le faca ziua placuta, sa le asigure integritatea si siguranta.
Centrul e insa coordonat de persoane cu pregatire in domeniu ( sunt absolventi universitari de asistenta sociala sau de educatie specializata)



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

La capitolul dascali/daruire sunt oarecum de acord cu Marius. Am vazut, si revazut din experienta ca omul sfinteste locul sau face rau, in functie de daruirea si profesionalismul propriu.

si-i raspund si lui Deceneus

In scolile publice exista asa: un psiholog, o asistenta sociala coordonatoare, TES (acompaniatorii persoanelor cu deficiente) in fiecare clasa, de obicei unul pentru doi copii, un ergoterapeut in colaborare cu scoala (are citeva ore/luna cu fiecare copil, le coordoneaza programele de integrare), un acompaniator la serviciul de garda de dupa scoala+pauza de prinz (tot ratia unul la doi copii, de obicei)

Si totusi, exista enorm de multe probleme de agresiuni, discriminare, de adaptare, acolo unde una din rotitele astea nu functioneaza cum trebuie, pentru ca ori face meseria respectiva doar pentru bani si nu-i place ce face dar e un job caldut, la stat, sigur si cu beneficii si nu-l lasa din mina, ori e efectiv mai incapabil sau slabut in domeniul lui.

Asa a fost in cazul lui fiu'meu, pentru ca a fost efectiv o incomptatibilitate intre el si acompaniatoare, in clasa a cincea. a fost un an in care probleme s-au succedat zilnic, un razboi intreg cu scoala care n-a acceptat un moment ca problema e la personalul lor si nu la copil.

In colegiul unde e nu sunt nici acompaniatori, nici psihologi, nici ergo, de fapt e doar personalul didactic (profesorii+directorul), un fel de diriginta/clasa, care nu preda, se ocupa de intermedierea scoala/parinte, rezolva probleme legate de conflicte, adaptare, semnaleaza rezultate slabe sau altele si un pedoeducator/asistent social pentru toata scoala. Si sunt 1600 de copii, iar sistemul functioneaza perfect.
Cauzele sunt altele; fiind scoala privata toata lumea isi pazeste jobul si e cointeresat in profesionalism, parinii nu-s dispusi sa dea banii daca copiilor nu li se asigura siguranta psihica, un mediu integru, etc.

A nu se intelege ca scolile publice sunt toate proaste si ne-functionale si cele private perfecte, in nici un caz. Sunt scoli publice excelente, si scoli private slabe destule in Québec. Eu scriu din experienta personala, extrem de subiectiva.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

eumada spune:

Marius,o sa te contrazic putin...poate cand"predai tu"erau alte timpuri.
Acum s-au devalorizat asa de mult banii incat omul/profesorul,pur si simplu nu mai poate trai cu salariul respectiv si ori nu se agita,nu-si ia bataie de cap.Stiu de la amicul meu cat e de greu sa lucrezi cu copii speciali...in cel mai bun caz,sunt platiti la plata cu ora de catre scoala sau primaria respectiva.

Fara sa fiu malitioasa,ia-o pur si simplu ca pe o intrebare:de ce nu mai esti in invatamant?Pentru ca nu se putea trai,asa e?

marius spune:

@eumada
Discutam de aspecte diferite.
Punctez inca o data:
Atata timp cat am fost la catedra (sunt ceva ani nu 5) nu am conditionat niciodata munca mea de bani sau altceva.
Cat despre cum poate sau nu trai din salariu este o alta discutie.
Deci discutam de
1. actul profesoral?
sau
2. banii obtinuti?

eumada spune:

Marius,discutam de banii obtinuti ca urmare a actului profesoral(particularizand cu lucrul cu copii speciali).

Te-am rugat sa o iei ca pe o intrebare,tu te-ai enervat.

Deceneus spune:

Dar exodul de profesionisiti din invatamant in alte domenii este ca exodul de medici din Romania spre occident, adica este orientat spre zona cu venituri mai mari.
Daca invatamentul ramane cu profesori suplinitori de unde performanta si cum sa pretinzi educatie.
In concluzie veniturile au efect asupra calitatii profesorilor, prin selectie dar nu numai.

columbiana spune:

Problemele legate de integrarea persoanelor cu deficiente in sistemul romanesc de invatamint fac oarecum parte din sistem, din problemele lui genereale. nu are cum functiona partea asta bine (integrarea) intr-un sistem ce prezinta atitea deficiente, putreziciuni si bube prin toate colturile lui.

Citesc pe de o parte despre copii cu probleme serioase dar impusi in clase normale pentru ca parintii au impins bani in stinga-dreapta, si pe de alta parte de copii discriminati, expulzati, badjocoriti de profesori, restul parintilor si copii, doar pentru ca sunt diferiti, desi nivelul lor intelectual si social le-ar permite integrarea intr-un sistem normal.
Aici asa ceva e imposibil; daca un profesional (psiholog, pediatru specializat, etc) nu se pronunta pentru, tu ca parinte n=ai cum impune clasei normale, directiunii si invatatorului sa accepte copilul neintegrabili, incercind pe usa din dos.

Dupa clasa prescolara ( la sase ani) am avut prima 'batalie' cu scoala, pentru ca am primit recomandare pentru clasa speciala. Asta pentru ca copilul meu a inceput sa vorbeasca la patru ani si jumatate, si pina la 5-6 a trebuit sa recupereze toata dezvoltarea parcursa de un copil normal intre trei si sase ani; pina atunci erau doar crize de frustrare pentru ca nu se facea inteles, greselile noastre ce nu-i intelegeam nevoile, neputinta comunicarii intre noi si el, etc.
Apoi copilul a evoluat in salturi si a recuperat enorm de mult.
Cind am primit recomandarea respectiva, am apelat la o evaluare privata, psihologul i-a facut toate testele posibile (sunt trei aici, nu mai stiu exact denumirea dar unele sunt pentru in Québec, altele pentru Canada, si exista pentru America de Nord alt test).
Doar dupa ce am avut opinia lui: ca copilul e in grafice normale si e integrabil, fara deficiente intelectuale, am inceput batalia cu scoala.
Aici exista Oficiul pentru protectia persoanei cu handicap, ei ne-au acompaniat de fiecare data am ajuns in contradictie cu scoala si ne-au sustinut enorm. DAR toate astea pe baze obiective, si nu pentru ca asa ne-a casunat noua sa tinem copilul in clasa normala.

In Romania in schimb, vad ca merge ca peste tot: cine are pile, bani, si se infinge,rezista, pe restul ii darima sistemul si socienatea, si mentalitatile locale, din pacate. Acolo e nevoie de schimbare, in ansamblu, dar uite ca brucan a fost tare optimist.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

XIO spune:

O sa fiu oleaca offtopic, dar chiar ma mir ca tot somati atat administratorul sa isi spuna pozitia fata de aceasta discutie. Cred ca e de la sine inteles ca nu exista discriminarea copiilor cu diverse probleme.

marius spune:

Daca discutam de bani deci de punctul 2 si nu despre cum anume lucreaza un profesor atunci pot sa-ti spun ca am fost atat la catedra cat si la firme simultan. E drept ca asta a insemnat 16-18 ore munca pe zi ceea ce nu este deloc usor. Dar a fost optiunea mea.

Deceneus spune:

Poate nu stati voi, parintii, dar copii se uita cu ce masina au venit colegii lui.

In orice sistem performata depinde de motivarea celor care-l gestioneaza. Invatamantul nu face exceptie.

A merge pe ideea ca omul face din placere ceea ce face insemna sa accepti ca ideea "omului nou" cu "constiinta socialista" era o idee fezabila.
Sigur sunt oameni cu talent de educatori, la care le place sa fie pedagogi si sunt oameni fara chemare, dar si cei cu talent trebuie sa simta ca talentul lor este recunoscut si recompensat, sa simta ca au valoare.
Cand sti ca faci o munca importanta si nu esti apreciat iti dispare cheful de munca, oricata pasiune si constiinta ai avea.