Despre integrarea in scoli si societate(2)
Raspunsuri - Pagina 6
olympia spune:
| Citat: | ||
| citat din mesajul lui Ana Stroe Mamica11, cred ca tocmai aici e secretul, in ceea ce ai scris: doar intrind in contact cu persoanele cu nevoi speciale, iesind din propriul glob de sticla, plin de prejudecati, intelegem ca respectivii '' nu musca'', handicapul nu se molipseste, si ca putem convietui cu totii. Am vazut aici ceva ce in Romania inca pare de domeniul fantasticului: e plin de adolescenti de 14-18 ani ce lucreaza vara in centrele de copii speciali. bine ca aici toti tinerii lucreaza vara, dar sunt invatati de mici cu contactul cu acesti copii, pentru ca ii au in clasa, in parc, in vecini, la locul de joaca, etc. Si o fac cu entuziasmul tineretii, cu inima deschisa, asa cum doar ei stiu. Am avut copilul intr-un an la o tabara de vara pentru copii speciali; monitorii erau toti elevi de secundara5+colegii (16-18 ani), si erau atit de rabdatori, entuziasti, si cu un comportament admirabili cu copiii. Ajunsi adulti, vor avea alte orizonturi si alta intelegere pentru viata, dupa astfel de experiente. si nu era nimic fortat acolo, ar fi putut foarte bine sa lucreze la piscine publice, stranduri, magazine, etc...peste tot sunt locuri de munca pentru studenti vara.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759 |
Ana, e admirabil ce povestesti, cum niste adolescenti obisnuiti inteleg si stiu sa relationeze cu acesti copii iar la noi si invatatorii/profesorii au probleme. Acei tineri au o educatie speciala in sensul asta, dincolo de contactul permanent pe care l-au avut de mici? Le-a se explicat cineva ce presupune fiecare diagnostic, ce sa faca sau sa nu faca intr-o anume situatie?
AgnesLuca spune:
Deceneus tu excelezi in gasirea motivelor pentru care nu se poate, ce-ar fi daca ai regindi problema in sens pozitiv, adica de ce ar fi nevoie ca sa se poata ?
Referitor la educatie, noi nu sustinem nicidecum ca ea ar fi un proces incheiat, dimpotriva, ne educam toata viata. Noi plecam doar de la ideea ca, in stare genuina, copilul dispune de un instinct concurential pozitiv, pe care educatia il poate influenta in sens bun sau rau. Pina la urma, educatie se face si copiilor "needucati" pentru ca asa cum spuneai chiar tu, educatia nu se face cu vorbe, ci prin fapte.
Eumada, diferenta asta intre generatia tinara si restul societatii se simte si aici din plin. Cind mergem la bazin cu copilul, intilnim de multe ori un grup de adulti, majoritatea cu SD, restul cu alte probleme. De obicei sunt insotiti de tineri care cred ca fac voluntariat sau sunt poate studenti cu job. Atmosfera e relaxata si nu apar niciodata probleme. O data insa au venit insotiti de 2 persoane de 40-50 de ani care se purtau cu ei si li se adresau ca unor copii neajutorati. Cu cit li se faceau mai multe reprosuri, cu atit tensiunea si agitatia erau mai mari si grupul devenea problematic. Cu greu am putut sa ma abtin sa nu le zic ceva insotitorilor (sunt convinsa ca interventia mea ar fi pus paie pe foc in loc sa imbunatateasca situatia).
AgnesLuca spune:
La Zmeurica cea inchisa si-a scris un administrator opinia pe care probabil o considera de necontestat, altfel nu-mi inchipui de ce nu a redeschis topicul ca sa aiba tot omul dreptul la replica.
Cu tot riscul de a mi se inchide contul sau de a atrage asupra mea alte "pedepse", doresc sa-i spun acestui Administator (nu-s asa rutinata pe forum, asa ca nu stiu cine e)vorba din batrini "Daca taceai intelept ramineai !". Tocmai se relaxase din nou atmosfera pe forum si schimbarea de an ma facuse sa uit de moderarea mai mult decit discutabila de la subiectele despre drepturile copiilor speciali.
Pentru ca la topicul asta vorbim despre integrare, unii din noi chiar despre incluziune, consider ca opinia se potriveste aici si nu are rost sa deschid un alt subiect doar pentru a nu mi se reprosa ca sunt off.
Of!
Chuny spune:
I-am scris un mesaj Mirelei, sper ca-l va citi...
AgnesLuca spune:
Este dureros, pentru ca in loc sa recunoasca ca s-a gresit, ca TOTI copii au aceleasi drepturi si ca a spune ca un copil special nu are ce cauta in scolile normale este DISCRIMINARE, acuma se reproseaza tot mamelor de copii speciali ca nu stiu sa aprecieze bunavointa acestui forum fata de copiii lor.
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Deceneus tu excelezi in gasirea motivelor pentru care nu se poate, ce-ar fi daca ai regindi problema in sens pozitiv, adica de ce ar fi nevoie ca sa se poata ? Referitor la educatie, noi nu sustinem nicidecum ca ea ar fi un proces incheiat, dimpotriva, ne educam toata viata. Noi plecam doar de la ideea ca, in stare genuina, copilul dispune de un instinct concurential pozitiv, pe care educatia il poate influenta in sens bun sau rau. Pina la urma, educatie se face si copiilor "needucati" pentru ca asa cum spuneai chiar tu, educatia nu se face cu vorbe, ci prin fapte. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Nu eu trebuie sa regandesc problema in sens pozitiv, trebuie sa o regandim impreuna.
Voi ati pornit discutia despre ce este bine sau nu pentru un copil, in actualul sistem de invatamant romanesc.
Ca sa o gandim pozitiv trebuie sa gandim la ce reforme are nevoie sistemul ca sa rezolve problema copiilor cu probleme, pentru ca, dupa parerea mea, asa cum este el acum NU este un sistem care sa le ofere egalitate de sanse.
Un sistem nu-si schimba evolutia/comportamentul daca nu intervin reglementari noi care sa-i modifice comportamentul.
Dupa cum stiti o firma daca angajeaza persoane cu disabilitati, beneficiaza de niste avantaje. Un invatator sau profesor care are in clasa persone cu disabilitati, nu are nici o stimulare si nici o compensare si atunci este firesc ca evite sa-si ia "belea pe cap".
Cineva imi spunea cat de greu i-a fost sa inscrie copilul la gradinita, pentru ca nu avea trei ani impliniti. A fost refuzat fie ca nu apartine de gradinita cea mai apropiata de casa, fie ca mai are copilul cateva saptamani sa implineasca varsta minima, dar adevaratul motiv era numarul mare de copii ce-i revenea educatoarei, peste 30.
Daca educatoarele ar primii bani in functie de numarul de copii, de dificultatea copiilor, de progresul pe care-l fac copii, atunci si-ar da interesul sa aiba rezultate, dar cu un venit mic, fix - nemotivant, interesul educatorilor este sa faca efort minim.
Voi ati dat sfaturi avand in vedere sistemele educationale din vest, dar experienta de acolo nu-i compatibila cu sistemul romanesc.
Ca sa aveti o atitudine pozitiva si constructiva ar trebui sa prezentati cum este evaluat si motivat personalul din sistemul de invatamnt si ce sume suplimentara aloca statul pentru copii cu nevoi speciale, ca sa stie si parintii din Romania ce sa pretinda de la ministerul educatiei.
Un medic de familie are punctaj si salariu functie de numarul de pacienti si pentru pacientii cu boli cronice au un punctaj suplimentar.
De ce nu s-ar adopta si la educatori, invatatori sau profesori acel sistem?
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Am dat un like mesajului celalalt al lui Deceneus in euforia noului an. As vrea sa înteleg ce legatura are salariul profesorilor cu integrarea copiiilor cu nevoi speciale in scolile normale pt ca am impresia ca nu am inteles exact unde bate  . |
Ca sa intelegi urmareste vide-ul urmator
http://www.ted.com/talks/lang/ro/barry_schwartz_using_our_practical_wisdom.html
din care citez un scurt fragment
| Citat: |
| Daca lucrurile nu merg bine, primul raspuns este: hai sa facem mai multe reguli, sa elaboram un set de proceduri detaliate pentru a ne asigura ca oamenii vor face lucrul corect. Sa le dam profesorilor scenarii de urmat in sala de clasa, astfel chiar daca ei nu stiu ce fac si nu le pasa de binele copiilor nostrii, cat timp urmeaza scenariul, copii nostrii vor fi educati. |
Aqai spune:
Deceneus, te rog, fa un exercitiu: ia-ti valiza in avion si incearca sa traiesti si in alta tara o vreme, inainte de a ne spune cum e altundeva vs. ro. Nu, masinile nu sunt mai scumpe in ro doar pt ca e ro. nu se vine la scoala in mercedes doar in ro cand altii vin in dacie. diferenta e de mentalitate, si asta e personala. TU ai puterea sa o schimbi. aici unde locuiesc e e firesc ca unii copii sa vina la scoala in masini ultimul racnet si cu haine de firma in aceeasi masura ca intr-o masina veche de 15 ani, ruginita si imbracat la wallmart.
si crede-ma ca nimeni nu sta sa numere cine in ce a venit. Intelegi diferenta?
iat in procesul de invatamant nu merge sa remunezerzi profesorul nici dupa nr de copii, nici dupa performanta. orice schema de remuneratie are la baza niste principii, printre care: sa fie simpla, inteligibila, aplicabila si rezultatele sa poata fi cuantificate obiectiv.
nr de elevi crescut e in impediemnt dupa o anume limita, dintr-un considerent de neontestant: TIMPUL
Performanta scolara: e foarte usor de manipulat si ajungi la consursuri scolare aberante, supraincarcare etc.
ma rog, nu e locul sa fac apologia remuneratiei in sistemul de invatamant.
Marius: de acord. un dascal cu experienta si dorinta, va sti sau se va instrui ai sa stie cum sa lucreze cu copiii din clasa. Si tot un astfel de dascal ma gandesc ca stie sa si traga un semnal de alarma atunci cand e depasit.
AgnesLuca spune:
Deceneus, 
imi place cum pui problema acum.
Sincera sa fiu, tema asta nu-i rezolvata nici in Germania pe deplin. Landurile din nord stau mai bine cu integrarea, dar au probleme in ceea ce priveste calitatea ei, in sud (landurile conservatoare)se taraganeaza situatia. Totul depinde desigur si de politica, daca vin verzii la putere de exemplu, procesul se accelereaza.
Daca se aplica sistemul cu "umbra", atunci fondurile se aloca direct copilului, numai ca acest sistem nu este unul incluziv. Mai multe stiu despre Elvetia, acolo intentioneaza sa repartizeze banii direct scolii, care foloseste fondurile la comun. Desigur, sunt avantaje si dezavantaje.
Un prim pas clar ce ar trebui facut este schimbarea modului de predare, imbunatatirea competentei profesorilor in ceea ce priveste lucrul cu copii special, team-teachingul, lucrul diferentiat cu elevii.
Exista in sensul asta un program EU, la care din cite stiu eu participa si Romania. Daca am timp, caut si pun un link.
coracora spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Da-mi voie sa nu fiu de acord. Cei care sunt profesori/invatatori/educatori si doresc sa isi faca meseria o vor face pentru ca asa simt ei si doresc. Cei care fac socoteli de genul expus de tine eu atata fac pentru ca atata sunt platit nu doar ca din punctul meu de vedere nu sunt profesori/invatatori/educatori ci mai mult ar trebui sa aiba onestitatea(pe care probabil nu o au) de a parasi aceasta profesie si de a lucra ca si agent de vanzari de exemplu unde s-ar potrivi aceasta mentalitate bani/eficacitate. |
Iar mie da-mi voie sa nu fiu de acord cu tine. :)
Vocatia nu tine de foame; traim intr-o societate in care ai nevoie de bani ca sa supravietuiesti. De trait decent nici nu mai spun.
Drept pentru care profesorii care nu s-au putut reorienta spre alte domenii, au inceput sa dea meditatii. La inceput pentru cei care doreau, mai apoi in mod obligatoriu, pentru toata clasa, ca altfel se lasa cu note proaste (eu am patit asta, in toti cei 4 ani de liceu).
Profesorii care cu adevarat si-au imbratisat meseria cu tot ceea ce presupune ea (inclusiv "muritul de foame" de pe urma salariului mizer) sunt rarisimi. Restul sunt cei care "se descurca": ba se casatoresc cu cineva care nu lucreaza in invatamant (de ce-ai uni doua saracii??), ba dau meditatii (cu sau fara amenintari).
In orice meserie exista compromisuri.
Situatia nu e niciodata in alb / negru.
Si nu consider ca trebuie etichetati in nici un fel profesorii care indraznesc sa se uite in portofel si sa cugete ca muncesc pe degeaba. Abia daca ajung sa ia spaga sau sa le stranga degetele elevilor cu usa pentru a le da meditati, abia atunci merita blamati, reclamati si, daca e sa ma intrebati pe mine, judecati si condamnati.
Scuze pentru offtopic.
marius spune:
Atunci eu am fost intre cei rarisimi ca sa te parafrazez. Mama mea la fel si tatal meu la fel.
Tot e bine.
Dar mai cunosc direct ... rarisimi din astia.
Insa as dori sa precizez ca nu am pus problema ca nu ar conta banii, poate m-am exprimat gresit, ci ca atunci cand sunt la catedra nu m-am gandit niciodata dar absolut niciodata ca (virgula) calitatea actului meu sa fie conditionata de bani sau altceva. Nici acum nu mi-am schimbat pozitia si nici nu vad vreodata sa mi-o schimb. Asta e!