Despre integrarea in scoli si societate(2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Pag. 7 | Pag. 9

eumada spune:

Marius,daca ar fi fost sa lucrezi si/numai cu copii speciali ai fi procedat la fel?

columbiana spune:

Fetelor , haideti sa continuam discutia, pentru noi, pentru parintii din Romania, si daca macar o persoana are ceva bun de invatat/citit din ce scriem, tot am rezolvat ceva. Schimbam ce se poate schimba, si acceptam ce nu se poate azi, dar daca suntem convingatoare se va putea miine .

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

marius spune:

Perioada dedicata lor ar fi in mod sigur exclusiva lor. Asa cum perioada de la catedra a fost exclusiv dedicata celor din sala. Aici nu este vorba de bani. Aici este vorba de relatie. Pot sa-ti explic nu mi-e greu deloc. Nu are legatura cu banii. Dar atunci trecem inapoi la punctul 1.

sanziana27 spune:

Din perspectiva omului de la catedra eu imi mentin parerea ca a lucra cu elevii, care au nevoie si de altceva decat de cunostintele pe care tu i le transmiti, trebuie sa pui mult suflet, sa-ti pese.

Sunt convinsa ca eu stiu mai multe lucruri despre unii elevi (cei din clasa mea) decat stiu parintii lor. Si ma doare.Am dus un baiat la psiholog si mi-a zis ca nu mai vrea sa mearga pentru ca-l doare sufletul si ii e greu sa vorbeasca cu pshihologul. Am discutat din nou cu el si cu pshihologul scolii si a ajuns la concluzia ca totusi va mai merge.

Eu mai ridic o problema:cazul copiilor care ar avea nevoie de un diagnostic si familia nu face acest lucru (le este rusine ca, copilul lor sa aiba un diagnostic sau cazul celor care nu au bani). Cel putin cazurile acestea sunt mai grave:banui ca elevul are ceva si nu stii ce.
In cazul celor diagnosticati mi se pare ca e mai usor (primim si noi o fisa cu recomandarile respective:cum trebuie lucrat cu elevul, avand anumite nevoi particulare)

Daca sunt aspecte de ordin psihologic avem marele noroc ca totusi exista psihologi in scoli. In ultimii 2 ani am lucrat cu 2 fete minunate (fac minuni in privinta integrarii in grup)

columbiana spune:

Ce nu inteleg eu e legatura intre copilul special, cu handicap, si salariul profesorului/invatatoarului. Pai are acelasi salariu mic, indiferent daca are de integrat un copil special sau nu, sau numai cind da ochii cu cel special realizeaza ce prost e e el platit in invatatmintul romanesc???

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

eumada spune:

Ana,ti se tot explica..poate esti focusata pe durerea t a si nu observi...

A lucra cu copiii speciali necesita mult mai multe resurse.Psihic vorbind.Cand venitul e si asa mic,pur si simplu oamenii considera ca nu e cazul sa se complice.De aia prefera sa lucreze cu copii obisnuiti.

columbiana spune:

Sinziana, e o linie foarte fina acolo, cind afirmi ca copilul respectiv are sau nu o problema de handicap/deficienta/diagnostic, pe care multi profesori/invatatori calca cu picioarele, de unde reticenta parintilor. Un profesor nu e in masura sa afirme despre un copil ca-i bolnav/cu handicap sau ca are nevoie de diagnostic, in nici un caz, pentru ca nu are cunostintele medicale si nici pregatirea necesara pentru o astfel de afirmatie. Poate doar trezi reticenta si opozitia parintelui la o astfel de afirmatie. El doar poate face o recomandare psihologului scolii/comisiei scolare/directiunii, care poate apoi sa se adreseze parintelui semnalind o problema.
Numai ca in realitate uite ce se intimpla, cum e un copil mai iesit din norme, hop eticheta pusa ba de profesor, ba de restul parintilor, si de aici razboaie cu scoala si neintelegeri, sau sume de bani impinse invatatorului, sa-si tina gura inchisa :(

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

Mada, momentat durerea mea e legata de frigul de afara , nu am alta de care sunt costienta:))

Atit timp cit scoala in care preda respectivul profesor e publica, si e finantata din bugetul de stat al tuturor parintilor, profesorul respectiv nu are decit sa-si faca datoria, nu inteleg ce drept are sa decida asta, cui preda si cui nu. Altfel se resping mai intii copiii cu handicap, apoi cei mai nazdravani si/sau cei mai inceti, grei de cap, pentru ca e mai greu cu ei decit cu copilul perfect, silitor si cuminte, nu?

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Deceneus spune:

Citat:

citat din mesajul lui Ana Stroe

Ce nu inteleg eu e legatura intre copilul special, cu handicap, si salariul profesorului/invatatoarului. Pai are acelasi salariu mic, indiferent daca are de integrat un copil special sau nu, sau numai cind da ochii cu cel special realizeaza ce prost e e el platit in invatatmintul romanesc???

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Cand ai salariu foarte mic si te gandest isa schimbi job-ul, iti permiti sa pui plasture pe gura unui copil mai vorbaret, pentru ca daca pierzi postul gasesti un alt post de vanzator sau taximetrist unde castigi cel putin la fel ca in invatamant.
Daca ar avea un salariu bunicel si veniturile ar fi suplimentate pentru copii cu probleme, atunci nu si-ar mai permite sa le puna plasture pe gura pentru ca ar risca sa poiarda bonusul si postul si miza ar fi mai mare.

Voi nu intelegeti ca doar maicile din manastiri fac acte de caritate, si nu o fac dezinteresat, o fac pentru ca se gandesc la recompensa din viata de apoi.

nelia spune:

Citat:

citat din mesajul lui Deceneus

Citat:

citat din mesajul lui nelia

In primul rind, La multi ani!

Ei eu merg cam tot pe ideea lui Bird, nu pentru ca te contrazic pe tine sau pe Rufus, insa nu vad o legatura intre cele doua aspecte. Adica legatura poate exista, dar e pe undeva falsa, e o constructie care e departe totusi de esenta fiintei umane, pentru ca intr-o lume bine construita inca de cind ne sint copiii mici, nu cred ca o competitie lasata libera poate distruge relatiile interumane, dimpotriva... Problema, si aici se poate sa aveti dreptate, apare atunci cind competitia intre fiintele umane, cea care si ca agresivitatea naturala, poate fi pozitiva, este pornita de la principii gresite de educatie. Pina la urma, tot la educatie ajungem.

Nu e doar pentru Romania valabil, si aici se intimpla lucruri neplacute din acest punct de vedere, si cred ca peste tot in lume. Oameni si oameni sint peste tot, eu nu sint de acord sa lasi principiile educatiei solide si sanatoase la o parte, numai pentru ca in locul care traiesti exista o tendinta generala care nu-ti place. Pentru ca, in general, tot de la principii gresite de educatie pornesc astfel de comportamente. Si imi permit sa spun ca pleaca de la adulti, nu de la copii, eu am vazut copii la gradinita care impart tot ce duc sau deloc, insa nu sint ogligati... dar daca vad ca ramini singuri sa se joace cu jucaria adusa, o arunca si tot compania copiilor o aleg, chiar daca se joaca cu un nasture sau o cutie de carton.

Aici sint multi copii care au de toate acasa, iau si la scoala ce au si totul poate fi si este in regula. Ce-mi place este ca relatiile dintre copii, ca si cele dintre parinti, nu pornesc de la ce au oamenii acasa sau prin buzunare sau de la firmele de la care isi iau hainele. Sigur ca exista si persoane pentru care acest lucru e foarte important, dar sint si multe altele pentru care sint importante alte lucruri.

Intre timp a scris Agnes mai bine ce voiam sa spun... si sint de acord cu ea, mai ales in privinta a ceea ce crede fiecare ca poate face, vezi Oachi... felul in care ne respectam si credem in noi (multi dintre adultii generatiei mele au mari probleme cu acest lucru pentru ca dezvoltarea si educatia lor s-a facut pe principii total gresite, e multa munca acolo sa iesi la suprafata) ne conduce in felul in care ii ajutam pe copii sa creada in ei si sa se respecte.

Voi porniti de la opinia ca educatia este un proces finalizat, si un copil educat nu tine seama de asemenea "prostii", si eu consider ca este un proces in plina desfasurare.

Al doilea aspect majoritatea traiti intr-o societate cu o educatie diferita de cea din Romania si incercati sa explicati cu exemple de acolo, ca opinia de aici este gresita.

Da, problema educatiei este a adultilor, prin exemplul pe care-l dau ei. In Romania, una din cele mai sarace tari din Europa cu cele mai proaste sosele, sunt cele mai scumpe masinii.
Daca copilul vede ca parintii isi iau masini scumpe ca sa "moara vecinii de ciuda", si ei fac acelasi lucru la scoala.
Si nu o fac cei care invata bine o fac tocmai cei care au rezultate slabe, ca sa compenseze si sa se afirme si ei prin ceva.
Tot Romania avea( nu stiu daca mai are) una din cele mai mari rate de crestere la telefonia mobila, nu doar pentru ca suntem mai "guralivi", dar si in ce priveste schimbarea aparatelor.
Din cauza asta afirm ca modelul din Germania, Canada, Australia sau alta tara civilizata, nu se poate aplica in Romania unde educatia-i precara.
Si un profesor cu salariu de mizerie daca-i bun paraseste invatamantul, iar daca rame in invatamant considera ca la cati bani primeste misiunea lui este sa transmita copiilor niste cunostinte, si educatia sa o faca parintii.

Dupa parerea mea, dar nu si al autoritatiilor, procesul educativ din scoala, este mai important decat cel de asimilare de cunostinte, si in Romania tocmai acest proces este ignorat.
Nu este apreciat, nu este platit si nu este practicat.
Educatia functioneaza ca economia, in virtutea inertiei, haotic, si se aplica legea junglei.
Functioneaza principiul dambovitean al "descurcaretului". Sunt elogiate persoanele care au reusit in viata indiferent de metode. Se aplica principiul "scopul scuza mijloacele".

Nu am citit ce ti-au scris fetele, pornesc de la mesajul tau. Discutia cu tine a pornit de la faptul ca ai spus ca adultii trebuie sa intervina, pentru ca nu are copilul maturitatea necesara. Sigur ca nu are, dar si adultii intervin gresit. Si in mesajul de mai sus spui cam acelasi lucru pe care il spunem si noi, nu stiu de ce nu e clar. Nu copiii nu au maturitate si de aceea lucrurile sint cum sint, ci adultii care ii educa nu au. Si, in consecinta, nu realitatile descrise de tine le contrazicem, ci tocmai faptul ca acestea exista, dar in loc sa fie modificate, sint justificate prin lucruri care nu sint reale. Deci, da, opiniile sint gresite.

Uite, cel mai tare ma enerveaza salariul. Da, aici un profesor are un salariu bun, nu extraordinar, dar bun. Insa cei care abia au inceput sau tinerii despre care spunea Ana, sint pe contracte, de multe ori platiti cu minimul pe economie. Sau si mai mult, lucreaza voluntar.

Opinia e gresita nu pentru ca realitatea Veronicii Bereanda nu exista, ba exista si inca al dracului de bine, si printre dascali si printre parinti, caci daca parintii ar interzice-o si nu ar justifica-o, nu ar exista, ar zbura cit colo. Ci e gresita pentru ca incercati sa justificati aducind niste argumente care pica din start. A mai scris cineva ca un dascal nepregatit isi va face meseria la fel, si cu salariu mare si cu unul mic. Si unul bun la fel. Aici e diferenta noastra de opinii.

Nici aici nu e totul roz, nici aici nu e toata lumea bogata si nu are nici macar un trai decent. Sint multi care traiesc asa cum traiesc si romanii, sint multi care incalca principiile educatiei corecte si dezvoltarea lui in picioare, pentru ca nu sint capabili sa faca altfel si nici nu doresc sa devina. Dar sint si multi care nu o fac, desi poate au fost educati gresit (nici aici generatia de 40-50 de ani nu e educata pe roze) si au inteles ca schimbarea trebuie sa vina de la ei, de unde si multele miscari sociale, de masa, care au schimbat drepturi si le schimba inca.

Ar trebui sa intru prea mult in viata mea personala, care cunosc exact procesul transformarii de la ce am fost si la ce sint si care fac o meserie grea pe un salariu un pic mai mare decit salariul minim pe economie (e alegerea mea pe moment) si mi-o fac bine si mi-o voi face la fel de bine si cind voi ajunge pe un alt salariu. Nu vad cum poate sa se justifice distrugerea unui copil sau dezumanizarea unui om prin faptul ca ai greutati, salarii mici, neintelegeri familiale. Adica pot sa inteleg, dar eu personal, prefer sa nu accept astfel de justificari si sa spun ca schimbarea vine in primul rind de la noi, adultii care au adus pe lume copii si ii cresc sau de la cei care sint sanatosi fizic si psihic si pot lua masuri ca realitatea, acolo unde e gresit inteleasa, sa fie schimbata in asa fel incit toate fiintele umane sa aiba drepturi (si obligatii sigur ca da).

Pag. 7 | Pag. 9

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici