Despre integrarea in scoli si societate(2)
Raspunsuri - Pagina 5
AgnesLuca spune:
Nelia 
Chiar ca am scris acelasi lucru (stiu cum e cind clocesti mesajul si apoi scrie altul exact ce ai vrut tu sa zici 
), da sa stii ca tu ai scris mai bine, mai clar si mai curat (nu prea sunt in forma azi si sunt si singura cu copilul, noroc ca acum doarme, a rezistat azi noapte pina aproape de 2).
Recomand o carte tare faina, din pacate cred ca e accesibila doar vorbitorilor de germana, nu cred sa se fi tradus in afara. Pun un link in care macar prezentarea cartii (titlul tradus in Ro ar fi Principiul omeniei sau umanitatii, depinde cum traduci Menschlichkeit)e in engleza:
http://www.hoffmann-und-campe.de/go/912af287-b191-1c30-5c36395aca17d0f3/frl=EN
nelia spune:
Suna foarte interesant titlul, mi-ar placea sa stiu ce spune. Il stiu pe autor, s-ar putea sa-l stiu tot de la tine dintr-o alta discutie, dar stiam despre Why I Feel What You Feel: Intuitive Communication and the Secret of Mirror Neurons, stiu ca am citit extrase si pareri despre aceasta carte pe net si mi-ar fi placut sa o citesc. Insa am uitat de ea apoi si nu am mai cautat-o. L-am mai regasit la bibliografia unui articol foarte interesant, despre retelele sociale, in care vorbeau despre memoria corpului si conceptul asta de neuroni oglinda... foarte interesant, multumesc ca mi-ai adus aminte de el.
sanziana27 spune:
De cate ori ajung sa citesc, sa ma confrunt cu lucruri care ies din comunul situatiilor imi aduc aminte de cum definea un medic un ginecolog bun "e acel medic care a rezolvat acele 10% din nasteriile cu plobleme si nu cel care a asistat la 100 nasteri naturale fara probleme, unde nasterea a mers de la sine"
Deceneus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia In primul rind, La multi ani! Ei eu merg cam tot pe ideea lui Bird, nu pentru ca te contrazic pe tine sau pe Rufus, insa nu vad o legatura intre cele doua aspecte. Adica legatura poate exista, dar e pe undeva falsa, e o constructie care e departe totusi de esenta fiintei umane, pentru ca intr-o lume bine construita inca de cind ne sint copiii mici, nu cred ca o competitie lasata libera poate distruge relatiile interumane, dimpotriva... Problema, si aici se poate sa aveti dreptate, apare atunci cind competitia intre fiintele umane, cea care si ca agresivitatea naturala, poate fi pozitiva, este pornita de la principii gresite de educatie. Pina la urma, tot la educatie ajungem. Nu e doar pentru Romania valabil, si aici se intimpla lucruri neplacute din acest punct de vedere, si cred ca peste tot in lume. Oameni si oameni sint peste tot, eu nu sint de acord sa lasi principiile educatiei solide si sanatoase la o parte, numai pentru ca in locul care traiesti exista o tendinta generala care nu-ti place. Pentru ca, in general, tot de la principii gresite de educatie pornesc astfel de comportamente. Si imi permit sa spun ca pleaca de la adulti, nu de la copii, eu am vazut copii la gradinita care impart tot ce duc sau deloc, insa nu sint ogligati... dar daca vad ca ramini singuri sa se joace cu jucaria adusa, o arunca si tot compania copiilor o aleg, chiar daca se joaca cu un nasture sau o cutie de carton. Aici sint multi copii care au de toate acasa, iau si la scoala ce au si totul poate fi si este in regula. Ce-mi place este ca relatiile dintre copii, ca si cele dintre parinti, nu pornesc de la ce au oamenii acasa sau prin buzunare sau de la firmele de la care isi iau hainele. Sigur ca exista si persoane pentru care acest lucru e foarte important, dar sint si multe altele pentru care sint importante alte lucruri. Intre timp a scris Agnes mai bine ce voiam sa spun... si sint de acord cu ea, mai ales in privinta a ceea ce crede fiecare ca poate face, vezi Oachi... felul in care ne respectam si credem in noi (multi dintre adultii generatiei mele au mari probleme cu acest lucru pentru ca dezvoltarea si educatia lor s-a facut pe principii total gresite, e multa munca acolo sa iesi la suprafata) ne conduce in felul in care ii ajutam pe copii sa creada in ei si sa se respecte. Cornelia Natura nu se dezminte. Chiar si pe drum drept, sarpele tot numai în serpentina merge. (L. Blaga) |
Voi porniti de la opinia ca educatia este un proces finalizat, si un copil educat nu tine seama de asemenea "prostii", si eu consider ca este un proces in plina desfasurare.
Al doilea aspect majoritatea traiti intr-o societate cu o educatie diferita de cea din Romania si incercati sa explicati cu exemple de acolo, ca opinia de aici este gresita.
Da, problema educatiei este a adultilor, prin exemplul pe care-l dau ei. In Romania, una din cele mai sarace tari din Europa cu cele mai proaste sosele, sunt cele mai scumpe masinii.
Daca copilul vede ca parintii isi iau masini scumpe ca sa "moara vecinii de ciuda", si ei fac acelasi lucru la scoala.
Si nu o fac cei care invata bine o fac tocmai cei care au rezultate slabe, ca sa compenseze si sa se afirme si ei prin ceva.
Tot Romania avea( nu stiu daca mai are) una din cele mai mari rate de crestere la telefonia mobila, nu doar pentru ca suntem mai "guralivi", dar si in ce priveste schimbarea aparatelor.
Din cauza asta afirm ca modelul din Germania, Canada, Australia sau alta tara civilizata, nu se poate aplica in Romania unde educatia-i precara.
Si un profesor cu salariu de mizerie daca-i bun paraseste invatamantul, iar daca rame in invatamant considera ca la cati bani primeste misiunea lui este sa transmita copiilor niste cunostinte, si educatia sa o faca parintii.
Dupa parerea mea, dar nu si al autoritatiilor, procesul educativ din scoala, este mai important decat cel de asimilare de cunostinte, si in Romania tocmai acest proces este ignorat.
Nu este apreciat, nu este platit si nu este practicat.
Educatia functioneaza ca economia, in virtutea inertiei, haotic, si se aplica legea junglei.
Functioneaza principiul dambovitean al "descurcaretului". Sunt elogiate persoanele care au reusit in viata indiferent de metode. Se aplica principiul "scopul scuza mijloacele".
eumada spune:
Plus ca sunt ridicate la rangul de "asa da" persoane,de fapt pseudopersonalitati...alde fotbalisti,Tonci,Sensuale.....sau alte genuri similare.
Oamenii adevarati,valorile,stau in umbra,nesinchisindu-se de reclama.
Chuny spune:
Am dat un like mesajului celalalt al lui Deceneus in euforia noului an. As vrea sa înteleg ce legatura are salariul profesorilor cu integrarea copiiilor cu nevoi speciale in scolile normale pt ca am impresia ca nu am inteles exact unde bate 
.
eumada spune:
Iti spun eu unde bate...nefiind remunerati suficient,de fapt fiind remunerati in batjocura,profesorii nu se implica.
marius spune:
Da-mi voie sa nu fiu de acord. Cei care sunt profesori/invatatori/educatori si doresc sa isi faca meseria o vor face pentru ca asa simt ei si doresc.
Cei care fac socoteli de genul expus de tine eu atata fac pentru ca atata sunt platit nu doar ca din punctul meu de vedere nu sunt profesori/invatatori/educatori ci mai mult ar trebui sa aiba onestitatea(pe care probabil nu o au) de a parasi aceasta profesie si de a lucra ca si agent de vanzari de exemplu unde s-ar potrivi aceasta mentalitate bani/eficacitate.
Chuny spune:
Probabil ca cei de care vorbim nu se implica nici macar in ceea ce presupune jobul lor de zi cu zi. Pretextul pt a nu face nimic sau a izola acesti copii e fara nicio valoare. Nu putem sa ne folosim de asta pt a bloca schimbarea. iar contextul oricum se construieste in fiecare zi. Azi e legea, mâine începe sa fie aplicata, procesul dureaza ani de zile, insa ar putea merge spre directia buna. Insa pt asta e nevoie de creearea unui context care sa dirijeze lucrurile in directia cea buna. Nu de pretexte.
In Franta legea care obliga scolile sa primeasca copii cu handicap a aparut abea in 2005. Pana atunci efectiv erai la mila directorului de scoala, a pilelor etc. Insa asta nu inseamna ca din 2005 totul merge struna, ci doar ca exista acea lege pe care te poti baza pt a putea apara drepturile copilului tau.
Eu personal am gasit pt copilul meu o scoala mica, privata care l-a primit de la 3 ani, acum e in al patrulea an, in clasa I ( gradinita era de 3 ani) si nu au fost niciodata probleme. Copilul a fost primii 2 ani fara insotitor si n-a facut decat sa se plimbe prin clasa la început, era incapabil sa se aseze la masa sa lucreze. In grupa mare a devenit practic elev, prin imitatie. In clasa I e la acelasi nivel cu colegii lui. Iar acest lucru ar fi fost cu siguranta imposibil daca nu ar fi mers la o scoala normala.
In acelasi timp am prieteni in oras cu mine care au intâlnit probleme foarte mari in scolile pe care le-au ales. copil tras de urechi de invatator, scoli care nu colaboreaza deloc cu specialistii care urmaresc copilul. parintii protesteaza, au cum, insa e drept ca pierd foarte mult timp, timp pretios copilului. Deci si in Franta inca tine de sansa pe care o ai si cred ca abea peste 20 de ani va fi mai usor pt copiii speciali sa mearga la scoala. Eu, pt fiul meu, ma pregatesc deja pt o scoala privata, infiintata de parinti de copii speciali, pt ca nu cred sa am norocul de a gasi un colegiu ok peste cativa ani. Sunt realista. Insa ma simt extrem de norocoasa ca am oferit copilului meu toate sansele atunci cand era atat de important sa invete prin imitatie comportamentele necesare pt a deveni elev.
eumada spune:
Iti dau voie....
Opinia mea este ca mentalitatea este de asa natura la noi,pentru ca totul merge din ce in ce mai greu.Da,stiu personal exemple de tineri,deci tineri repet,care lucreaza cu copii speciali si care fac asta cu placere,in ciuda faptului ca sunt remunerati prost,iar consumul psihic este extrem de mare.Dar sunt putini,Marius,putini si tind sa plece....
Sa plece spre alte meleaguri...doamne,tu stii ce este in asa zisele scoli speciale?
Am fost in vizita pe la unele de genul....pai un copil special risca sa ajunga cu probleme mai mari.....la mediul de acolo.
Teoria e frumoasadar practica ne omoara.