Despre integrarea in scoli si societate(2)
Raspunsuri - Pagina 17
mihaela77O spune:
,multa sanatate,bird!
MIHAELA 
DE 
ANDREEA(03.04.1997) SI 
MIHAITA(25.09.2003)
Prietenii lui Mos Craciun
TOMBOLA-Spiritul Craciunului
A&M
Viata...
principe spune:
Am citit acest topic cap coada inca de cand a fost creat si a produs atata tristete in sufletul meu,atata neputinta ca nu am fost capabila sa mi spun opinia ...desi as fi vrut sa o strig in gura mare....sa strig ca nu i just.
Cel mai indignant ptru mine a fost sa citesc mesajul unei mame preocupata ca prezenta unui copil cu nevoi speciale in clasa copilului ei sa nu i dea voie celuia din urma "sa-si atinga probabil adevaratul potential".si acest mesaj sa fie aprobat in mare masura de forumisti.Nu minimalizez preocuparea acestei mame,este valida,dar pe cat de valida pe atat de egoista .......eu vreau doar sa pun in lumina preocuparea mamei de copil special,preocupare majora,in opinia mea,care nu lupta ptru o pozitie de varf in societate,nu lupta ca al ei copil sa ajunga astronaut.Lupta ca al ei copil sa fie doar inclus si sa i se dea sansa sa poata sa ajunga sa se descurce in societatea in care s a nascut sa ajunga,poate doar,independent,sa si poarte de grija singur,sa-si friga doua oua,sa se urce in autobuz singur,sa,sa sa...Si ptru asta are nevoie de modele,de stimuli.Stim cu totii ca ai nostri copii fara probleme,care dispun de toate resursele(ma refer la cele legate de sanatate)ca sa se dezvolte normal au nevoie de familie,scoala,societate..de aici isi iau modelele si stimulii.atunci,cum ar putea un copil cu resurse limitate,care nu dispune de modele si stimuli in afara familie sa se adapteze la ceva cu care nu a avut sansa sa aibe contact,din care a fost exclus?
Daca scoala normala ar da o oportunitate acestor copii, sumata la lupta familiei si un minim de efort din partea societatii,viitorul acestor copii ar fi altul si viata acestor familii ar fi muuuult mai usoara.Aceste mame lupta cu timpul(in copilaria mica se pot face pasii cei mai mari spre normalitate),lupta cu nevoile(terapiile sunt costisitoare),cu prejudecatile semenilor,(aici chiar ca este o lupta care epuizeaza mai mult decat toate celelalate lupte).Au nevoie sa fie ajutate,acum.Experientele trecute cu copii speciali izolati au fost catastrofice.Nu ne a ramas decat sa invatam din greseli si sa avansam sau,sa ne complacem in egoismul nostru ....pana cand? Statisticile spun ca numarul copiilor speciali (sd si autism )este in crestere. acum poate suntem salvati,focul nu i pe noi,dar maine nu se stie..."de ce ti-e teama nu scapi"spune un proverb romanesc...poate vom mai avea copii,poate vom avea nepoti,nu doresc nici la dusmani....
Acum ma gandesc ca daca mamele cu copiii normali ar face jumatate din efortul pe care l face o mama cu copil special pentru fiecare pas inainte, siiiiigur multi copii normali si ar atinge adevaratul potential. Oare nu i mai uman ca mama cu copil normal sa dea un pas inapoi in exigente ca mama cu copil special sa avanseze si ea un pas catre normalitate ???
Din fericire ptru copiii cu nevoi speciale din venezuela,"tara bananiera", aici sunt acceptati in scoli,in societate,exista legi care i protejeaza,exista organizatii,fundatii care le da suport.companiile sunt obligate sa angajeze persoane cu diferite dizabilitati.Se pot vedea f des adolescenti cu Sd(scriu despre ei ca sunt usor de recunoscut) lucrand in farmacii,casieri,anfitrioni in restaurante.Exista o ferma de contact ptru copii in care toti ghizii sunt copii,adolescenti cu discapacitati,chiar si in banci lucreaza.cunosc multi copii cu SD ,nici unul nu este agresiv,ba dimpotriva cred ca sunt super SPECIALI de amorosi,atenti. merita sa va dati sansa sa i cunoasteti,avem multe de invatat de la ei si noi si copiii nostri.
Editez ca sa scriu un citat din agenda scolara a fiului meu..traduc din spaniola
"Cand ai un copil,esti parintele tuturor copiilor de pe pamant...toate rasetele te bucura si toate pansetele te misca profund,vina ele de oriunde.AMIN!
diuna spune:
principe,
!
La urma urmei, daca nu-i integram ii intretinem. Asta asa, sa fiu si eu egoista. Decat asistati social mai bine independenti. Multora dintre noi poate nu ne plac, de exemplu, tiganii. Daca nu-i integram, ne fura. Deci, ne "sacrificam" acum, sau mai tarziu? Mersul este, oricum, spre integrare, este dreptul persoanei cu dizabilitati, ca vrem noi sau nu vrem, deci facem compromisul noi? Sau generatiile urmatoare? Eu zic sa nu ne complicam noi, ii lasam pe altii, sa ramanem tot cu 50 de ani in urma altora. Mental, nu altfel.
columbiana spune:
Principe 
Vreau sa va mai spun ceva, legat de copiii cu handicap si familiile lor, si dupa aia ma retrag, pentru ca-i gata vacanta.
S-au folosit ici-colo termeni ca mila/problema, etc.
Copiii cu handicap au nevoie de orice, numai de mila nu. Au nevoie de respect si acceptare, de tratament uman si corect, si cam atit.
Familiile cu copii cu handicap nu sunt nefericite la modul continuu. Isi duc viata cam ca si restul familiilor, cu zile bune sau mai putin bune, cu dragoste, cu victorii si esecuri, etc.
Singura zi din viata cind am fost cu adevarat nefericita (cu exceptia celei cind l-am pierdut pe tata), a fost atunci cind am avut confirmarea diagnosticului. Dar doliul dupa copilul normal a durat cam o zi, pentru ca au fost acolo oameni extraordinari ce-au stiut sa intinda mina, sa ma ridice, si sa ma faca sa itneleg ca viata poate fi traita frumos si cu un copil special; si ca am o lupta in plus de dus; ghinionul nostru, norocul lui ca ne-a avut drept parinti....pentru ca din a doua zi ne-am adunat si am pornit lupta asta, pe care, vazind unde e acum copilul, consider c-am purtat-o corect, pina acum. si n-a depins de noi, nu suntem dumnezei, nu inseamna ca daca alti copii n-au progresat e pentru ca parintii n-au facut deajuns; e important si aluatul pe care-l modelezi, cum l-a compus soarta.
In rest am fost nefericita cind am pierdut restul sarcinilor; nu pentru ca fiu'meu e cu diagnostic, nu doream alt copil caruia sa-l pun in circa (nici nu e cazul, fiu'meu e autonom, daca nu-l pierd in adolescenta, cu razboiul hormonilor, isi va purta de grija singur); doar ca mi-as fi dorit o fata, chiar inainte sa-l am; dar n-a fost sa fie, nu e singurul copil unic; ma razbun zmotocind fetele prietenilor, cind le intilnesc:)
M-am ferit sa scriu despre modul in care traieste copilul meu din respect pentru restul familiilor care poate n-au reusit sa ofere propriilor copii aceleasi lucruri, si imi cer scuze lor pentru topicul asta. nu-mi place grandomania defel.
Fiu'meu e un copil cu diagnostic; la 12 ani calatoreste dintr-un continent in altul, isi face vacante unde unii ajung doar cu visul, intilneste alti copii de alta limba, culoare, natie, etc, cu care leaga dialoguri, stie sa fie politicos, sa intre in jocul celorlalti, sa reactioneze.
Vorbeste trei limbi, la 12 ani, merge cu tabara de vara fara acompaniator, cu clasa in excursii, nu are comportamente nepotrivite, nu am reprosuri in urma lui, nimic.
Nu are prieteni buni, dar am compensat lipsa lor prin iesiri in fiecare weekend, prin multe alte ocupatii ce l-au facut sa-si umple timpul si sa se bucure de momentele respective.
Am avut momente cind am renuntat la visele noastre de adulti (eu mi-am oprit studiile aici inainte de finalizare, sotul a muncit orice pina i-a venit lui rindul sa avanseze profesional), dar viata, ce ne-a luat c-o mina, ne-a returnat inzecit cu alta; nu putem fi decit recunoscatori pentru ce avem, si in nici un caz nu ne plingem in pumni cum se sugereaza ici-colo.
Si sunt absolut sigura ca nici restul familiilor nu o fac!
nu le plingeti de mila, doar acceptati-i si respectati-i, pentru ca ajunge atita
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
My_Lady0091 spune:
Ce mesaj frumos, Ana!
nicavica spune:
Ana,!
bird70 spune:
Mihaela, multumesc
Principe si Ana, foarte frumoase mesaje
principe spune:
Ce ti e si cu coincidenta asta,azi deschid tv ul si exact o emisiune despre tineri cu dizabilitati.Un baiat in carut,cu pareze multiple, nu am prins sa vad ce diagnostic avea,era manager la o companie.Nu am inteles absolut nimic ce spunea deoarece avea o pareza faciala.
Mama lui spunea exact ce a spus si Ana,baiatul ei nu trebuie sa starneasca mila,el este un luptator si un invingator.Si nici ptru familie el nu este o povara ci o binecuvantare.
Anul trecut(parca)un lant de magazine de copii din ve.la lansarea unei noi colectii,au folosit ptru pasarela copii cu sd.filmarile au fost date pe monitoarele magazinului o intreaga temporada ...EPK,se numeste magazinul,adica marca,ca au multe magazine....a fost o surpriza tare placuta bravo lor!
Si nu numai atat adolescentele cu SD au avut un concurs de frumusete....punctul forte al ve...frumusetea
.
olympia spune:
Eu cred ca nici copiii speciali si nici parintii lor nu au nevoie de compasiune ci de intelegere, respect si admiratie, pentru ca orice pas inainte al lor presupune eforturi incomparabile cu ale noastre.
Eu am luat toata discutia ca pe una de principiu si nu ca pe un meci intre useri, pentru cine e curios, am aprobat dintr-o eroare mesajul de-acolo de la meci.
columbiana spune:
Recunosc ca mi-a fost greu sa inteleg aversiunea Neliei fata de toleranta/a tolera, dar acum am aceeasi sentiment de respingere pentru 'mila';
in dex se spune mila = stare jalnica de compatinit cineva care se afla in mizerie;
ti-e mila si de vinatul pe care-l impusti, dar tot o faci si-l pui pe masa si-l maninci, si de catelul din lat, dar tot nu-i dai drumul; aceeasi mila te automotiveaza sa-l respingi pe copilul cu handicap din clasa, sa-l inchizi in scoala speciala, pentru ca te autoconsideri superior si indrptatit sa-i decizi soarta, ca a catelului din lat. iar daca-i arunci o coaja de piine, aka un cuvint bun, mai cresti un metru in propria imagine din oglinda.
spunind ca ti-e mila deja te situezi pe un nivel de superioritate, punindu-l pe celalalt intr-o situatie de neputinta, de recurs la gratiosul tau ajutor, ce vine din propria bunavointa, ceea ce e o falsa premisa din start;
De aceea e jignitor sentimentul respectiv si copiii speciali n-au nevoie de el; pentru ca nu ai cum, doar pentru ca natura ti-a dat sanatate, sa te autosituezi la nivel superior, pentru ca dreptul la servicii publice, sanatate, respect uman, si ne-umilire e valabil pentru orice persoana umana;
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759