Despre integrarea in scoli si societate(2)

nelia spune:

Da, cam asa vad si eu toleranta. E un subiect extrem de interesant acesta: sa discutam despre toleranta! Ce intelege fiecare ca este aceasta toleranta, cum o manifesta in viata de zi cu zi, fata de cine si in ce situatii. E permisa oricind sau exista si situatii in care e musai sa fii intolerant ca sa pastrezi un drum drept, sa nu-ti incalci principiile si valorile. Pentru ca eu cred ca toleranta este gresit inteleasa in zilele noastre si aplicata intr-un mod fals, care este departe de fiinta umana. Nu cu esenta conceptului am eu probleme, ci cu ceea ce intilnim in practica din el. De aceea am o aversiune fata de invitatiile la toleranta, mai ales dupa ce ai dat cu bita in balta, nu faci nimic sa indrepti situatia, astepti tot de la altii sa o faca, insa iti arogi dreptul de a invita la toleranta...

Tolerant inseamna sa te crezi in afara celor loviti de soarta, pe o pozitie buna, de pe care, tolerezi pe altii care nu sint ca tine. Prefer sa nu fiu tolerata, in nici un grup, ori ma accepti asa cum sint, ori ma respingi, e mai sanatos. Tolerant inseamna sa tratezi cu indiferenta problema, adica da, lor li se intimpla asta, mie nu, atunci sint tolerant si cu pozitiile pro si cu pozitiile contra (ma refer la lucruri serioase, de viata, nu la discutii prostesti), caci asa se frumos si civilizat, n-am o parere sau sint prea prins cu ale mele si nu am eu timp acum sa-mi formez una sau sa ma pun in papucii unuia... atunci spun ca sint tolerant.

Iar a indemna la toleranta, asezindu-te pe o pozitie in care indemni la toleranta si la dialog, fara sa rezolvi problemele de baza, cele care impiedica aparitia lor in mod natural, mi se pare praf in ochi. Daca nu au venit de la sine inseamna ca undeva exista o problema, deci lipsa lor nu e decit un efect, nu e cauza. Ataca aceasta cauza, rezolv-o, gaseste solutii bune si corecte, fii corect cu toata lumea nu te ascunde dupa legi si reguli... si apoi, cu treaba bine facuta vino si indeamna la toleranta si la dialog, pentru ca ai oferit spatiul neutru necesar acestuia. Nu ma refer numai la ultimele discutii, ci in general, la marile politici duse in lume, la toti le sta pe gura si scris in frunte toleranta si dialog, constructiv daca se poate, si in realitate nimeni nu ofera un spatiu adecvat acestora... insa au pretentii ca cei implicati, care s-au asezat pe pozitii diferite sa gaseasca solutii.

Mila este un sentiment profund uman, in timp ce toleranta este o constructie sociala, pronind de la un sentiment uman. Dar e musai sa vina de la fiinte umane catre fiinte umane, pe pozitii egale. Atunci cind aceasta vine altfel, nu e departe de toleranta fata de care am eu aversiune. Adica mi-e mila de tine ca esti asa, dar nu pentru ca ma pun in papucii tai si iti inteleg suferinta, lupta, durerea, viata... si ma doare ceea ce traiesti, ci pentru ca presupun ca ti-e greu daca esti asa si mi-e mila de tine, dar asta pentru ca eu nu sint ca tine, m-am nascut sub o stea norocoasa si merit tot pe acest pamint, fara nici o lupta de dus.

columbiana spune:

Nelia, o fi mila un sentiment uman, dar des se asociaza cu dispretul, respingerea, repulsia.
de aceea n-o vad demna decit atunci cind e insotita de empatie, de capacitatea sa te pui in papucii celuilalt.

De ce sunt de acord cu toleranta? pentru ca toleranta ca norma sociala impune acceptarea; impune sa-ti pastrezi impulsurile personale, respingerea in tine, si sa accepti ceea ce societatea considera ca norma general acceptabila.

Deci primul pas e ca te obliga sa tolerezi, apoi devine obisnuinta, si face parte din cotidianul generatiei urmatoare.

Mila in sine nu te obliga, nici nu te face sa accepti;

edit, tu ai discutat in general, eu ma refeream strict la subiectul pe care suntem; o sa recitesc postare ta pornind de la premisa generalizarii.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

mianna spune:

chiar mi-ati dat de gandit cu diferenta intre toleranta si acceptare - eu cred ca-i foloseam pana acum ca termeni echivalenti (nu ma refer la subiectul de fata, ci la situatii in general, de cand am invatat ca altii gandesc diferit si asta nu inseamna ca-s mai buni sau mai rai decat mine).

nelia spune:

Ana, am spus ca mila e un sentiment uman atunci cind exista intre fiinte umane care sint pe pozitii egale. Cind nu e asa, nu mai e nimic, e doar un sentiment pe care il ai fata de unul pe o pozitie inferioara tine. Si deci e jignitor. Adica poti sa-mi permit sa spun ca mi-e mila de tine, ca te-ai lovit si te doare, e un sentiment uman. Dar nu poti sa spui ca mi-e mila de cei cu handicap, dar sa stea acolo la ei, sa nu-mi deranjeze clasa copilului meu si sa-i impiedice drumul lui catre si mai multa perfectiune. Asta trebuia sanctionat de la inceput la discutia respectiva, nu s-a facut, si apoi se vine cu steag alb in virf de bat si se indeamna la toleranta, noi sintem si cu unii si cu altii. Fals!

Toleranta vine din latinescul tolerare care inseamna a suporta. Adica inseamna capacitatea cuiva de a suporta ceva pe care in mod normal, fara aceasta toleranta impusa, nu ar fi de acord, ar respinge... dar normele sociale (impuse) il fac sa accepte. Fals si asta. De acord cu tolerarea, insa dupa ce faci un minim de efort sa cunosti, sa intelegi, sa accepti si, mai ales, sa fii de acord ca exista drepturi pentru toti, ca sint egali cu tine. Si atunci, cind tolerezi ceva ce ai cunoscut, inteles, ai acceptat ca exista, chiar daca nu esti de acord e una (vezi religiile, obiceiurile)... iar cind tolerezi ceva ce trebuia sa respingi, sa te lupti sa nu existe pentru ca nu ai ce suporta, nu e un port, nu e o religie, nu e un fel de mincare... e o realitate, e o lipsa de drepturi si trebuie actionat, impreuna, la nivel de societate, pentru a fi de la sine inteles si acceptate ca ceva normal, nu tolerat... e alta.

Deci, in a doua parte, nu are ce cauta toleranta, nu poti sa fii si tolerant cu cei care vor drepturi pentru copii cu nevoi speciale si tolerant cu cei care nu vor, carora le e mila de ei, nu au nimic cu ei, dar sa nu fie in clasa copilului lor.

Nu exista cale de mijloc, esti corect daca asculti pina la un punct si pe unul si pe altul, dar nu esti daca dai dreptate si unuia si altuia. Caci numai unul are dreptate, cel care crede ca un copil cu nevoi speciale are aceleasi drepturi cu copilul fara nevoi speciale de a fi acolo unde poate fi fiecare (acelasi lucru e valabil si pentru adulti).

Rufus spune:

Da, ca si mianna, sunt putin in ceata cu explicatiile astea; nu sunt de acord cu ducerea la extrem a explicatiilor in cele mai colorate nuante. Sunt termeni folositi uzual si nu stiu de ce trebuie sa-mi cenzurez mila pentru ceva/cineva. Nu stiu pe ce pozitie superioara ma situez fata de cladirea vecina casei mele, monument istoric de o frumusete deosebita care se degradeaza, fata de rechinii ucisi pentru aripioare (am vazut dimineata la Tv) sau fata de copiii refugiatilor sirieni, care stau cu piciorele goale la 0 grade in taberele cu corturi. Da, mi-e mila de acetea/acestia, habar n-am care-i pozitia mea superioara si cati metri are acum imaginea mea in oglinda. Si nici nu simt repulsie, dispret sau respingere. Pentru ca nu la asta mi-e capul.
Acceptare sau tolerare? M-am uitat in Dex...sunt atatea explicatii acolo care au acelasi sens la cele doua notiuni...da, daca sapi gasesti diferente, insa tine de interpretare si zau ca nu vad rostul.
Intotdeauna vei avea nevoie de acceptarea celor din jurul tau si de tolerarea extremelor firii tale, omenesti.

Rufus, Tora si iadele

Adela99 spune:

io cred ca mila si toleranta nu sunt negative, ci doar li s-a dat in ultimu' timp o nuanta negativa. inteleg cand spuneti ca toleranta poate fi superioara. da' aia dpmdv nu mai e toleranta. mila e un pic mai negativa (da' doar pentru cei ce se joaca cu cuvintele :) ), io prefer compasiune (vad ca nici cuvantu' asta nu mai e ok). compasiunea include si intelegere. si io cred ca in ambele cazuri intelegerea e cheia. si avem empatia. io, de buna credinta :) cred ca cei ce folosesc uneori cuvantu' mila sau compasiune se gandesc la empatie. nu cred ca mila, cea adevarata, poate fi asociata cu dispretu'. stiu, se folosesc expresii ca "mi-e mila de tine" sau "imi pare rau de tine" in situatii in care cel ce le rosteste nu vrea decat sa transmita ca-l dispretuieste pe cel caruia i le adreseaza. nici vorba de mila acolo. toleranta e o acceptare prin intelegere, nicidecum suitu' pe soclu si privind in jos. si apoi avem respectu'. iti respect parerea da' nu sunt de acord. si asta am auzit-o de multe ori. ma indoiesc ca parerea contrarie e respectata intotdeauna. e persoana respectiva toleranta? de la caz la caz :) daca a inteles si acceptat ca pot fi si alte pareri, da. si atunci porneste dialogu'. da' respecta ea parerile contrarii ?
io cu respectu' am o problema :)
pot sa inteleg, accept o parere contrarie, da' o respect?

musai sa fug la munca, da' m-a prins subiectu' :)
mai e nevoie sa spun ca vorbeam la modu' general?

ina.click spune:

De acord cu Nelia. Mila este un sentiment spontan de compasiune si empatizare. Sa exemplific ce inteleg eu prin acest concept:

Mi-e mila de tine ca ai proteze in loc de picioare, de exemplu. Nu mi-e mila ca sa ma falesc eu cu picioarele mele. Mi-e mila adica am un sentiment sincer de parere de rau ca nu ai si tu picioare ca si mine. Simt afectiune pentru tine si mi-as dori cumva sa te ocrotesc. regret ca nu ai picioare. Ma intristez gandindu-ma la consecintele handicapului tau si la impactul negativ pe care il are asupra vietii tale.

Asta inseamna pentru mine sa imi fie mila de tine. Si nimic mai mult.



De cate ori deschid fereastra...

Laura B spune:

Mila eu ti-o percep diferit, in functie de atitudinea ta fara de cazurile din citat si de modul in care reactionezi la ele. Ti-e mila si:

A.(Pornesc de la un caz ipotetic in care cladirea nu ar avea un proprietar, ci ar fi a statului/nimanui)- semnezi imediat petitia vecinilor prin care cladirea degradata sa fie daramata pentru ca strica valoarea imobilelor noi din cartier
B.- initiezi actiunea "un leu pentru (nu Ateneu, ci) imobilul vecin"
c.- nu faci nimic

A. - comanzi supa din aripioare de rechin cand o vezi in meniu la restaurant
B. - o refuzi daca ti se recomanda si le povestesti si vecinilor de masa din ce cauza, despre cum ai vazut ca sunt obtinute aripioarele
C. - refuzi supa si iti tii comentariile pentru tine

A - ignori un anunt pe care il vezi la TV prin care ti se cere sa donezi o pereche de sosete pentru copiii refugiatilor sirieni
B.- initiezi la tine la serviciu actiunea " o pereche de sosete pentru refugiati"
C.- nu faci nimic

Rufus spune:

Laura, pana la varsta asta nu m-am gandit sa-mi fie mila dupa cum ma percep oamenii.
Poate e o chestie de fire...

Rufus, Tora si iadele

capcaunul spune:

Se confunda toleranta cu condescendenta!
Condescendenta, si nu toleranta, este cea care situeaza subiectul pe o pozitie de superioritate fata de obiectul sentimentelor sale.