Despre integrarea in scoli si societate(2)

columbiana spune:

Incerc sa inteleg legatura intre perdele, parchet si integrarea copilului cu dizabilitati.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Madanic spune:

Unul din motivele principale pentru care copii cu nevoi speciale TREBUIE sa fie in scolile obisnuite (acolo unde este posibil clinic vorbind) este tocmai faptul ca indivizii "normali" nu pot constientiza si intelege fara sa vada.
Imi amintesc de socul pe care l-am avut cand o fosta colega de liceu, acum medic de profesie mi-a spus "Esti nebuna, de ce ai vrea sa nasti un copil handicapat? Sa te chinui cu el toata viata?". Am refuzat sa-mi fac testele de anomalii genetice, in parte tocmai pentru ca sunt incerte. Poate ca atitudinea mea a fost gresita, dar mesajul ei a fost clar.
Am vazut ce poate un adult cu SD, si nu cunosc autisti sau Asperger dar am citit ca au un IQ ridicat, mult peste medie. Nu e pacat ca societatea le neaga integrarea pe baza unor "ciudatenii"?
Parintii sunt cei care vor face schimbarea asta, dar pentru asta trebuie sa-si accepte ei insasi pruncii. Nicavica este exemplul perfect, si garantat copii care sunt cu M in grupa nu vor stramba din nas la vederea unui copil cu SD, pentru ca deja stiu ca nu este decat un copil ca si ei.
Fetita mea avea in grupa o alta fetita care avea retard, nanism si nu stiu exact ce afectiune dar ii deformase trasaturile faciale. Se jucau foarte frumos, si doar imi zicea ca vorbeste "funny". M-a intrebat de ce e diferita, a acceptat explicatia ca uneori oamenii se nasc bolnavi sau se imbolnavesc si nu a cautat sa stea departe de ea.
Unele din papusile cu care se joaca au si handicap, sunt de toate culorile la piele, iar educatoarele sunt pregatite sa raspunda de ce ii lipseste o mana la papausa sau e in scaun cu rotile.

bird70 spune:

Nicavica,
vreau sa-mi scot palaria in fata ta . Nu stiu daca iti dai seama dar tu nu schimbi lumea doar pentru copilul tau dar si pentru alti copii care vor veni dupa el.

Coracora,
eu cred ca incerci sa aduci justificari la comportamentul degradant al unor profesori si nu exista justificari. A trecut vremea cand oamenii erau 'legati de pamant' sau legati de un job. Nimic nu impiedica profesorii sa-si gaseasca alte joburi, sa faca alte activitati daca predatul nu le convine financiar. Nu ma intereseaza cat ii este de greu unui profesor de geografie sa se converteasca, daca nu vrea sa predea sa spele pe jos, daca tot e acelasi salar. Macar daca spala pe jos face mult mai putin rau daca face o treaba de mantuiala. Ce vina are Gigel sau Ionel ca profesorul nu e platit cum trebuie? Te simti nedreptatit si lovesti pe altul mai slab care nu are nici o vina doar ca este in puterea ta? Si asta le face ziua profesorilor? Cum se simt mai bine?

Probleme exista peste tot. Si eu am colegi cu probleme financiare (din diverse motive), cu probleme de sanatate, cu probleme pur si simplu. NIMIC nu justifica atitudinea neprofesionista la lucru. Crezi ca eu nu am probleme? Am niste probleme foarte serioase de sanatate, sunt 6 luni de la a 2-a operatie pe creier si o programam pe a 3-a, care va trebui sa fie mai drastica (si mult mai riscanta). Asta in incercarea de-a incetini cat se poate pierderea vederii, care se va intampla oricum. In functie de noroc, de evolutia tumorii, de mana chirurgului sau de fazele lunii , perspectiva mea este sa-mi pierd vederea undeva intre 2 si 10 ani. Dupa evolutia de acum, se pare ca va fi mai aproape de 2 decat de 10 . Fiica-mea intra clasa a 12-a, cea mica are probleme si eu sunt ingrijorata pentru toata lumea. Ca cea mare nu va putea sa se focuseze asa cum trebuie pe scoala anul asta, cea mica are suficiente probleme in mod normal fara sa fie nevoie sa se streseze si cu mine. Cum pot problemele mele sa justifice comportamentul neprofesionist? Ce vina are un pacient sau altul ca eu am probleme personale? Cum ma face pe mine sa ma simt mai bine daca ma port urat si neprofesionist cu ei? Din contra, faptul ca ACUM in momentul asta fac o diferenta in viata oamenilor, acum sunt apreciata si ma simt mandra de ceea ce fac, face mult mai usoara acceptarea.

capcaunul spune:

Doua piste posibile de discutie:
- una pesimista: in Romania se integreaza mai usor o perdea decat un copil cu dizabilitati;
- una optimista: unde-i loc de parchet se gaseste-o banca si pentru un copil special;
[Chuny , nu iau peste picior copiii, ironia este strict adresata sistemului obtuz de invatamant]

Revenind la discutia serioasa, problema numarului de copii in clasa este discutata si rasdiscutata pe toate fetele in fiecare tara a lumii. Pareri cat cuprinde, nemultumiti si de-o parte si de alta, multi critici vehementi atat ai numarului prea mare, cat si ai unui numar prea mic. De exemplu, in timp ce un studiu american semnala beneficiile reducerii constante a mediei nationale de elevi per clasa in US, un studiu britanic arata ca, din contra, clasele cu putini elevi au avut rezultate mai slabe in medie decat clasele cu mai multi elevi. Eu unul am convingerea ca beneficiile educationale ale unei clase mai mici sunt mai mari decat intr-o clasa numeroasa.
Sunt prea multe variabile in joc, sistemul oriental (japonezii au in medie 33 elevi in clasa - aproape ca la noi sub Ceausescu sic) versus occidental, prezenta tutorilor pe langa profesori, grupe de lucru, raportul predare/activitate practica, materialul didactic, ca sa judecam strict numeric. Ideea este ca in Romania numarul de elevi este prea mare per clasa.
Cu atat mai mult, o integrare reusita pe scara larga a copiilor cu probleme, ce necesita ceva mai multa atentie indreptata asupra acestora din partea cadrelor didactice, impune reducerea numarului mediu de elevi per clasa. Undeva in zona lui 20, poate chiar mai putin in clasele primare. De castigat din asta au toti copiii, mai cu seama cei cu probleme de adaptare, indiferent daca ele sunt catalogate medical (dizabilitati fizice sau psihice, copii speciali etc) sau nu (copiii orfani, din familii cu probleme, care-si vad rar parintii, timizi, distrati samd).

nelia spune:

Da, unii profita si sint invatati sa profite intr-un mod incorect si nesanatos de handicapul lor (dar profita la fel ca si oamenii fara handicap, gasesc o slabiciune, o baga in fata si o scot la iveala cind simt ca astfel reusesc mai usor, e si o nota pozitiva aici, trebuie sa inveti cum sa profiti de forte si sa minuiesti slabiciunile in asa fel incit sa-ti fie bine, fara sa deranjezi pe altii), insa cei mai multi sint foarte sensibili la acest aspect. Si se simt umiliti, exact asta e cuvintul, umilit. Adica, in momentul in care o achizitie e facuta si intra in normal, nu e nici o diferenta ca e facuta de un copil cu SD sau un copil fara aceasta dizabilitate. Am o intreaga teorie, trecuta prin practica, cu copiii mei in primul rind, despre lauda. Critica face rau, dar si lauda fara rost face la fel de rau.

Ideea este ca respecti nevoile esentiale ale unei fiinte umane, ca sint de baza, ca sint speciale... dar respecti in primul rind fiinta umana. Adica esti empatic daca simti o nevoie si vii in intimpinarea ei, dar daca incerci sa satisfaci nevoi pe care persoana nu le are, insa tu presupui ca le are numai pentru ca are un handicap, atunci poti pica de partea cealalta.

Ceea ce spun este valabil pentru copii in general, dar atunci cind ai un copil cu nevoi speciale, este nevoie de si mai mult spirit de observatie, de analiza si de a deprinde un comportament adecvat. De fapt, totul este un proces continuu de invatare...

bird70 spune:

La fiica-mea la scoala sunt 25 de copii in clasa. In anul de pre-school (copiii incep la 4,5-5 ani) au avut o profesoara si o asistenta a profesoarei. Din clasa 1 au avut doar profesoara la clasa dar aproape tot timpul sunt studenti care isi fac practica, parinti voluntari, etc la clasa.


Copiii cu dizabilitati care au fost evaluati ca apti pentru scoala obisnuita au numai de castigat oricat de dezastru este invatamantul. Pentru ca alternativa pentru ei este scoala speciala in regim de internat (daca nu locuiesti in oras mare)

Chuny spune:

Mie imi place directia pe care a luat-o discutia (cu mici exceptii).

Cred ca noi, parintii, trebuie sa facem eforturi pt a face loc copiiilor nostri in societate. Si asta si facem.

Apropo de ce povestea Nelia, si eu am fost socata sa vad atatea persoane cu handicap in jur. Imi amintesc ca si eu gandeam ca la noi, în Ro, nu sunt atatia ca-n Franta ... Apoi, in 2003 am facut Revelionul intr-o sala, peste 2000 de persoane si un grup mare de persoane cu dizabilitati diverse. Asa am invatat, timpul m-a invatat.

Si mai sunt de acord cu ideea ca scoala e, in orice conditii, mai buna decat excluderea.

Am inteles ca in Romania sistemul ofera deja profesori de sprijin. E minunat asta si deja dispare grija ca profesorii s-ar ocupa prea mult de elevul in dificultate. Atunci ar trebui sa se lucreze pt a sterge ideea ca a avea un profesor de sprijin e rusinos. Incurajat parintii sa accepte problema copilului si sa lupte pt drepturile lui. Eu inteleg si de ce e rusinos, daca majoritatea gandeste asa cum am vazut aici pe forum, clar ca iti vine sa te ascunzi in padure. Insa atunci cand oamenii vor observa ca nu sunt singuri, atunci cand tot mai multe povesti de integrare cu succes vor fi facute cunoscute, atunci si imaginea acestor copii diferiti nu va mai fi stigmatizata, iar parintii vor prinde din ce in ce mai mult curaj.

mihaela77O spune:

iertare,de off topic!

MIHAELA DE ANDREEA(03.04.1997) SI MIHAITA(25.09.2003)
Prietenii lui Mos Craciun
TOMBOLA-Spiritul Craciunului
A&M


Viata...

nelia spune:

Bird, mi-a rupt sufletul cind am citit prin ce treci. Sanatate multa!

bird70 spune:

Nu e chiar asa de tragic. Nu imi voi pierde vederea in totalitate dar voi fi legally blind. Asta inseamna ca nu voi putea lucra si nu voi putea conduce . Dar am planuri pentru cand se va intampla asta , nu cedez eu asa usor.