Despre integrarea in scoli si societate(2)

addinel spune:

eu zau ca nu pot intelege tipul acesta de argument. daca ai mintea cotropita de probleme de ordin financiar, cum spui tu, iti schimbi serviciul. cauti altceva. nu stabilesti de unul singur ca oferi mai putin, pentru ca primesti putin. in fond, oricat ai avea salariul, tot orele alea le petreci cu copiii, de ce sa nu fie de calitate? nu spune nimeni sa ai zambetul pe fata non-stop, probabil ca nimeni nu il are, oricat de bine ar fi platit. dar sincer nici nu cred ca profesorii se comporta asa cum se comporta pentru ca au mintea framantata non-stop de problema banilor. daca la modul ideal profesorii ar avea vocatie si ar face aceasta meserie din pasiune- dar ar fi framantati de lipsa banilor- orele petrecute alaturi de copii, satisfactia faptului ca au realizat ceva le-ar face bine, i-ar deconecta putin de la probleme, nu?

p.s. sunt de acord ca profesorii sunt prost platiti. cred ca ar merita mai mult. dar cred ca ar trebui si sa ofere mai mult.

nelia spune:

Scrisesem in mesajul ala nepostat despre acest aspect, ca acesti copii au nevoi speciale si acolo trebuie sa actionam la nivel de comunitate, sa gasim solutii... dar asta nu inseamna ca au numai nevoi speciale si ca nu pot fi tratati ca orice individ din societate. Este foarte delicat felul in care trebuie sa te comporti cu ei si trebuie sa inveti sa te comporti si sa raspundem exact nevoilor lor, reale, nu ceea ce credem noi ca sint nevoi. De fapt, acest lucru este valabil pentru nevoile copilului in general, insa cind copilul are o dizabilitate cu atit mai mult.

Faptul ca il vezi in scaun cu rotile sau ca are o anumita dizabilitate... sau ca stii ca parinte ce dificultati are sau ar putea sa aiba, te face sa sari imediat in ajutor si de multe ori poti da nastere la niste situatii de disconfort, atit pentru copilul respectiv cit si pentru tine, ca individ care reactioneaza cu el.

Si povesteam ce mi s-a intimplat la centrul de readaptare, care are si o scoala, unde merg o data pe saptamina. Sint copii cu multe dizabilitati, care chiar nu pot fi integrati intr-un program obisnuit (desi au fost unii care au ajuns, altii care au ajuns si s-au intors, depinde de copil si de problemele pe care le are, se tot incearca, mereu si mereu avind in centru interesul copilului).

Acolo spuneam ca exista si o integrare inversata, adica sint copii fara nevoi speciale care pentru o zi sau doua pe saptamina sau toata saptamina, pe anumite perioade de timp care studiaza in scoala respectiva, la alegerea parintilor lor (si supriza mare, pentru cei de clasa a sasea, caci e primara, chiar la alegerea copilului). Cei fara nevoi speciale au si ore in care lucreaza ca intr-o scoala obisnuita, am vazut la cei de clasa a sasea ca fac exact ceea ce face si a mea, dar au si ore impreuna cu copiii cu dizabilitati, de aceeasi virsta sau de acelasi nivel (mai mult nivelul conteaza decit virsta).

Ei bine, m-am dus acolo si m-am simtit atit de stingace inca din primul moment. Ne-am prezentat, eu stiam un pic despre ei, stiam ca este o fata care nu vorbeste deloc, are un aparat, ea scrie pe aparat, si aparatul ii converteste ceea ce a scris in voce... complicat, stiu. Mi-am spus numele, am spus in ce calitate sint acolo, ei si-au spus numele in ordine, fiecare cum a putut, plus formula de politete, incintat, imi pare bine etc. Cind am ajuns in dreptul fetitei respective, eu tocmai ma pregateam sa o scutesc de efort, stiind cit de bolnava este si sa spun ca stiu deja cum o cheama... fetita de linga mine, surdo-muta, ca si cum a intuit ce vreau sa fac, mi-a explicat prin semne ca trebuie sa am rabdare, fetita respectiva vrea sa-mi spuna ea insasi cum o cheama, doar ca va dura un pic pina cind va reusi. La fel mi s-a intimplat si cu ajutorul dat celoc in scaune... desi, la inceput m-am repezit sa ajut, cu bune intentii, unul din copii m-a pus politicos la punct si mi-a multumit, dar se descurca, va cere el nevoie de ajutor cind are nevoie. Asa ca, m-am dat la o parte si am inceput sa observ... e minunat ce se intimpla acolo! Eu un plins de duiosie, pentru ca ar trebui sa vedeti cu ochii vostri. Copii cu dizabilitati usoare ajuta pe cei cu dizabilitati mai multe si mai grele, copii fara nevoi speciale sint tot timpul atenti la nevoile celorlalti, profesorii si specialistii care lucreaza cu ei sint de o umanitate si cu un simt de observatie iesite din comun... e un loc frumos, desi in prima zi am plins doua ore (contactul e dur si neputinta la fel) si imi doresc sa existe cit mai multe dintre acestea sub soare.

Si aici voiam sa ajung, ca nimeni nu sare sa ajute acolo unde copilul se descurca si nici nu-i zice bravo daca reuseste singur. Adica o reduta, oricit de mica ar fi, odata cucerita, trece la achizitii normale si sint tratate ca atare. Si toti asteapta ca cel care e in dificultate, sa ceara el insusi ajutorul celui de linga el... nu stiu daca sint clara, dar e asa ceva, extrem de uman si cu respect fata de fiinta umana cum n-am intilnit in multe locuri. Si totul pleaca in primul rind de la copii, incadrati bineinteles de adulti deschisi la minte si la suflet, dar respecta comportamentul copiilor, ii lasa sa interactioneze, sa gaseasca solutii... sa faca erori si sa le repare, sa convietuiasca cu alte cuvinte, cu tot ce inseamna asta.

coracora spune:

Addinel si cam ce alta slujba crezi tu ca-si poate cauta un profesor de geografie, de exemplu? Sau unul de istorie? Sau unul de matematica?
Nu stiu de ce sunt percepute ca fiind usoare aceste reconversii profesionale... ele de fapt sunt departe de-a fi lesne de facut.
La un moment dat in viata nu prea mai e loc de cotit / re-scolit. Plus ca nu mai sunt bani de-asa ceva!! Eu ma gandeam chiar la mine, cred ca cu media mea de la BAC, 8.56, intru automat la vreo sectie cu plata, nicidecum la una fara bani. Care bani, din nou, de unde i-as scoate?

Oricum, eu nu gasesc justificari profesorilor care isi fac treaba de mantuiala. Eu incerc doar sa combat ideea asta potrivit careia orice profesionist trebuie sa-si exercite meseria cu abnegatie indiferent de cate de mizer este retribuit. De ce este un tabu sa-ti pui problema ca prestezi aproape gratis, fie si avand jobul vietii tale? Nu-ti este in nici un fel afectat profesionalismul daca te ingrijesti ca plata serviciilor tale sa fie pe masura calitatii livrate.

nelia spune:

In poze puse de cunoscuti, prieteni, din discutiile avute cu ei. Sora mea are fata intr-o clasa din Vaslui, cind s-a facut sedinta cu parintii, s-au adunat bani ca sa schimbe parchetul, sa puna termopane, perdele, sa ia televizor, sa ia cadou invatatoarei (o suma imensa) si parintii care s-au opus au fost considerati dezinteresati de educatia copilului lor. Eu nu am spus ca nu sint scoli ca cele ale mamei tale, am si spus ca sint de acord cu tine, dar in acelasi timp, exista si scolile spuse de mine si nu stiu daca sint scoli de fite, scoala nepoatei mele si a celor citeva din Bucuresti, Constanta, Prahova... pe care le stiu sint scoli normale de cartier.

Ceea ce am vrut sa spun ca si atunci cind se investeste, se investeste in material, nu in educatie. Asta nu contrazice faptul ca exista si scoli ca cele descrise de tine, dar ma indoiesc ca intr-o clasa in care nu ai investit pentru copilul tau, vei avea pretentii de la ce copii vin in clasa.

Cu partea a doua sint de acord, de fapt, eu nu am scris ca sa te contrazic pe tine, ci ca sa aduc in lumina o altfel de realitate, a multor scoli din Romania, in care se investeste de catre parinti, dar la modul acesta, si nu intr-o educatie asa cum ar trebui sa fie inteleasa aceasta educatie.

mihaela77O spune:

Madanic,in multe scoli din RO,gasesti parchet de lux,ultimele tipuri de usi si jaluzele,scaune,etc...si nu sunt scolile de fite,sunt scoli normale,pt ca se cer bani parintilor pt asa ceva...fiica-mea,a terminat anul trecut clasa a 8 a,si desi eram ultimul an,ne cereau baji pt un teren de sport de care oricum copilul meu n-ar mai fi beneficiat...si cand am refuzat sa dau mi s-a spus ca o sa vin dupa foaia matricola si stam de vb atunci...adica gasesc ei metode,de a face rost de bani,pt a ddota clasele si daca ar fi dotari normale,n-ar zice nimeni nimic,dar in unele scoli chiar se exagereaza!

MIHAELA DE ANDREEA(03.04.1997) SI MIHAITA(25.09.2003)
Prietenii lui Mos Craciun
TOMBOLA-Spiritul Craciunului
A&M


Viata...

mihaela77O spune:

din nefericire asa este!Educatia a ajuns sa conteze prea putin!
Si prea putine mai sunt cadrele didactice,care-si fac meseria din pasiune,din drag de copil si carte!


MIHAELA DE ANDREEA(03.04.1997) SI MIHAITA(25.09.2003)
Prietenii lui Mos Craciun
TOMBOLA-Spiritul Craciunului
A&M


Viata...

nelia spune:

Madanic, revin la ideea cu implicarea comunitatii. Nu are legatura cu realitatea descrisa de tine, exista din pacate si de la asta trebuie sa se porneasca. Dar voiam doar sa spun ca nu stiu de ce se crede ca in alte parti nu exista realitati la fel de crunte. Fonduri s-au taiat de peste tot, e criza si asta se resimte peste tot, nu numai in Romania. Si, ca de obicei, se taie de unde se crede ca nu are importanta, de la cultura si educatie, chiar si de la anumite sectoare din sanatate.

Canada este o tara dezvoltata, la prima vedere zici ca nu ai cum sa o compari cu Romania, din multe puncte de vedere, si asa si este. Insa, in Montréalul in care traiesc eu exista, la fel ca si in Romania, cartiere si cartiere, scoli si scoli, gradinite si gradinite. Sint si private, dar eu vorbesc despre invatamintul public. Exista scoli care s-au inchis din cauza ca pica tavanul pe ei, exista scoli care au pupitre vechi de 20 de ani (si care s-au rupt cu copiii in ele), au carti din donatii, au materiale didactice din donatii, folosesc aceleasi manuale citiva ani... asa cum exista si scoli mai bine dotate si administrate. Sigur ca toate scolile au subventii de la stat, dar pentru invatamintul public sint destul de subtiri, ca banii sint putini si nu stii unde sa-i mai dai...

Sint si aici consilii de parinti, care incearca sa faca ce pot, benevol, in perioada in care copiii sint in scoala respectiva. Sint scoli care s-au ridicat si care au capatat o alta fata, si chiar si un nivel diferit pe plan academic, datorita comunitatii, a parintilor. Mi-ar trebui timp si zeci de pagini ca sa pot descrie cite lucruri se pot face. S-au adunat aceste consilii si au cerut ajutor pe unde s-a putut, parintii implicati au pus mina de la mina, timp, bani, forta fizica, cunostinte, aptitudini si au trecut la treaba. Am spalat clase, am refacut parchete, am refacut pupitre (cu banii din subventii s-au cumparat si noi sau second hand, dar bune), s-au facut campanii pentru a stringe bani, pentru autofinantare, pentru a stringe carti, pentru orice de fapt... Si toti parintii care se implica, indiferent in ce mod, o fac pentru toti copiii si pentru cei ce vor veni dupa ei, nu pentru copilul lor!

In acelasi timp, exista si scoli care apartin unor comunitati mai instarite sau care pus si simplu nu au nevoile celor din cartierele defavorizate. Si exista si scoli private, nu putine. In care tot asa, exista comitete de parinti, peste tot exista... insa rar mi s-a intimplat sa aud ca se string bani pentru invatatori sau profesori, ca vine Craciunul si trebuie sa-i dai ceva... consistent.

nicavica spune:

Daca as fi gasit si alti parinti care ar fi vrut sa construiasca ceva pt viitorul lor (in GL,ma refer)m-as fi implicat 100%,dar e o problema si la parinti..Nu stiu de cate ori am abordat parinti cu copii cu SD,la kineto ,in parcuri,pe forumuri si cand am propus si numai sa ne intalnim,s-au dat la"fund"..Cunosc si cazuri de parinti care-si tin copii departe "de ochii lumii".Dar,sper ca dupa facultate sa pot face mai multe pt copii speciali...

Stiu ca am problema gen"closca si puiul ei",sunt constienta...dar parca tot sar inainte in orice situatie,incerc s-o rezolv..Am discutat si cu psiholoaga lui M,si mi-a spus ca-s prea "turata",s-o las mai moale...Incerc

Coracora,si sotul a fost cadru didactic ...dupa 2.6ani de invatamant a schimbat domeniul , e drept are dubla specializare mate-info,si a ajuns la un salariu decent..Stiu ca eu eram in vanzari,la vremea aia si luam dublu cat el....dar a fost atat de incantat de resursele din invatamant si experienta pe care a avut-o acolo....
Ca prof de mate poti da meditatii,ca prof de geografie te poti orienta spre turism....vanzari....Solutii sunt,daca ai cutitul in os.....crede-ma ca stam ultra prost cu banii,cu un salariu(pt ca eu am renuntat la servici pt M) si rate de 75%din sal,si cu toate astea tot voi face o facultate in alt oras..important e sa vrei....Cati absolventi de facultate lucreaza de fapt in domeniile specializarii din facultate?Prea putini....Dar sunt angajati pe alte posturi...Iar cu media aia de la bac,faci o facultate la buget(depinde de facultate)
Dar ai pus punctul pe i,in Ro e tare greu cu orientarea spre alt domeniu,cu recalificarile,si cu experienta din CV,ca nu se potriveste pe alt job,in alt domeniu....

nicavica spune:

Nelia,exact de faza asta ne lovim noi mereu,ca nu stiu cum sa se comporte cu el(ma refer la adulti).Daca-l vad ca vrea sa se catere undeva,imediat il tin de mana,sau vor sa-l ajute cumva,si degeaba spun ca se descurca singur,ei sunt prea prinsi de "ajutorul"lor..
Asta-i un exemplu,dar te lovesti de el in toate situatiile.Si mai greu este cand eu ii spun ca n-are voie sa faca ceva(sa-i caute in geanta ,de ex)iar adultii sar"dar,lasati-l..."E greu sa-i spun ceva si ceilalti sa spuna contrariul,pt ca vor sa fie draguti ,ca are SD...sau eu ii spun lui M:"nu smulge jucaria,cere-o daca vrei(ca spune"da-mi"),si daca vrea sa ti-o dea bine,daca nu ...asta e...E jucaria lui si el decide ce face,asa cum o faci si tu..."Imediat intervine adultul:"x,da-i jucaria lui M ...nu fi rau!sau...mai rau:da-i jucaria lui M ca el nu intelege ca tine"...Asa ca-i f greu sa-i gestionez/corectez comporatmentul afara ...si ma mai aleg si cu alte expresii"de duh"
Asta e o problema reala:cum ii tratam pe copii cu dizabilitati !Cat le sarim in ajutor ,pana unde....Plus,ca (,)copii speciali daca vad ca mereu se cedeaza in fata lor,profita de situatia asta....Bine punctat,Nelia!

Madanic spune:

In primul rand iti repet, scolile de care vorbesti sunt un numar foarte mic in Romania. La una din scolile pe care le stii tu personal cu dotarile astea adauga 10-20 fara dotari si in paragina in mediul rural sau in cartierele marginase.
In al doilea rand in Romania legea spune clar ca nu au voie sa va ceara bani. Daca ii dati ii dati cu acordul personal si sub forma de donatie si mi se pare normal sa aveti ceva de spus in cum se cheltuiesc. Ca exemplu, daca vine la mine sa ceara bani de parchet in clasa si au un parchet perfect functional atunci zic nu. Daca vine si cere bani de nu stiu ce calculator pentru ore, sau material didactic, chestii care ar ridica calitatea actului didactic atunci da.
Ma ameninti? S-a terminat si trecem direct la litera legii. Daca parintii dau bani si le lasa la discretia lor ce sa ia asta e prostie.
Implicarea parintilor e vitala, multi profesori sunt blazati deja. Nu e in fisa postului sa strangi bani sa repari scoala, sau de manuale si material didactic.

PS. Fara suparare dar argumentul cu banii pentru terenul de sport de care copilul tau nu ar fi beneficiat nu-ti face cinste. De ce sa nu dau, un teren de sport e un lucru bun, de care copii au nevoie in ziua de azi cand sunt din ce in ce mai statici si dependenti de tehnologie. Ai fi facut o fapta buna pentru alti copii, nu ar fi fost de loc rau. Este genul de donatie de care vorbeam mai sus. Aici comunitatea se mobilizeaza si doneaza pentru scolile publice. Parintii organizeaza tot felul de evenimente de fund raising, copii sunt implicati si ei. Ii vezi la magazine, la coltul strazii si am donat, chiar daca copii mei inca nu merg la scoala.
Daca nu ai putut din alte cauze, imi cer scuze .