Despre integrarea in scoli si societate(2)

Madanic spune:

Nu e atat de simplu. Ca sa poti preda unui copil cu nevoi speciale, oricat de dedicat ai fii iti trebuie metode alternative de predare. Poti sa fii creativ si sa incerci empiric insa timpul nu trece in favoarea ta sau a copilului. Un profesor nespecializat, nu va reusii oricat de mult isi doreste, sau poate va reusii insa intr-un procent mai mic. Pe de alta parte salariul mic nu ii permite sa-si cumpere carti care sa-l invete metodele astea alternative de predare (daca salariul ar fii mai bun si le-ar cumpara singur, asa cum e nu o sa poata, si sunt scumpe rau).
Informatia se poate obtine si pe internet, dar asta iti ia timp sa aduni tot ce iti trebuie si timpul "costa bani", bani care sunt iar o prioritate pentru o persoana care are familie, job si un salariu de mizerie.
In Romania invatamantul este gratuit si garantat de stat. Cu un procent infim din PIB alocat de la an la an care se si reajusteaza de fiecare data statul doar se lauda ca ofera educatie. Nu ne putem baza doar pe vocatie la nesfarsit, vocatia fara cursuri de specializare continue ne tine la nivelul anilor 70-80 cand despre copii speciali nici nu se vorbea.
Abuzul copiilor speciali de catre profesor e de neacceptat si cadrul didactic trebuie concediat imediat, insa educatia oferita copiilor speciali nu se va schimba pana nu vom intelege ca profesorii/invatatorii au nevoie de o specializare corespunzatoare (ca sa nu mentionez o salarizare decenta), educatia are nevoie de o reforma a materiei predate, trebuiesc inventate clase alternative pentru cei care sunt foarte buni nu ignorati copii la clasa in detrimentul celor 3-4 care sunt varfurile (chestie care s-a facut ani la randul in Romania).

Am cunoscut profesori care isi faceau socoteala cum descrieti voi, si am exemplul mamei mele care de aproape 30 de ani se straduie sa-i invete matematica pe copii la o scoala dintr-un cartier marginas in Ploiesti. Acum catva timp i-am facut un program dragut cu animatie care sa-i invete pe copii de clasa V-a fractiile, a fost ideea ei eu doar i-am facut partea de software si desenele. Apoi i-am cumparat o animatie mult mai buna care era pe piata pentru ca s-a straduit o gramada sa obtina o donatie de calculatoare seconhand (scolile si liceele centrale cu pile le obtin de la inspectorat, aia marginasi trebuie sa lupte) si cum nu aveam timp sa-i fac cate un program pentru fiecare lectie am vrut sa o ajut. Totul din buzunarul nostru si pentru ca toata viata asta si-a dorit sa faca. Mama nu a mai vazut o carte de pedagogie noua de ani buni, mai citeste pe internet dar cautarile merg mai greu ca tehnologia e noua pentru ea. Pe langa asta, e platita "la rezultate", deci face ore suplimentare gratuite cu orice copil doreste sa vina la ele (desi nu-s straluciti nu se inghesuie). De cand o stiu face tot ce poate sa faca scoala mai atractiva pentru micuti, chestie care a devenit o adevarata provocare in ultimii ani.
Cu toate astea mama nu cred ca s-ar descurca usor cu un copil special. Si-ar dorii sa il ajute, stiu asta, dar practic nu ar avea abilitatea necesara.

Scuze pentru post-ul lung.

marius spune:

Categoric nu este simplu. Desigur ai deschis un alt subiect numit "metode si metodologii" in procesul educational.

Madanic spune:

Majoritatea dascalilor sunt depasiti. Ministerul nu face nimic sa schimbe lucrurile pentru ca asta costa. Nu au cui sa traga un semnal de alarma, inspectoratul este surd, ministerul este surd iar pe cont propriu pot face foarte putin, e nevoie de investitie in dascali dar bugetul e mic si cand vine vorba de bani educatia pierde mereu.

Nu e vorba de dedicatie, sunt ore de studiat documentatie in engleza, franceza sau germana pentru ca in romana sunt greu de gasit. Unde nu mai pui ca multi dascali sunt in varsta si nu cunosc sau se descurca mai greu in alta limba, sau au familii si trebuie sa-si suplineasca veniturile facand "o a doua norma".

columbiana spune:

Madanic, nici aici nu cred ca au invatatorii pregatire speciala pentru munca cu copiii cu handicap; nu sunt sigura daca au vreun curs la universitate legat de nevoile speciale, stiu ca specialitatea in sine e recent introdusa la universitate.

Exista in schimb in scoala 'persoane-resurse' special pregatite pentru copiii astia, cu care invatorul se consulta; nici aici nu neglijeaza nimeni majoritatea, in detrimentul copilului cu deficiente, nu stiu de ce se tot pune problema ca un copil special ar ocupa toata atentia invatorului; sunt atitea feluri de handicap, unui copil in caucior ii trebuie doar rampe si toalete adaptate, unui asperger doar permisivitatea sa-si dea examenele scris si oarecare distanta pastrata de restul cu el, pentru unul cu defict de atentie e necesar sa-l pui in prima banca, mai sub supraveghere, eventual timp suplimentar de examen, etc;

astea sunt chestii ce tin de formarea pe care-ar trebui s-o aiba invatatorul, o trecere in revista a diferitelor forme de handicap/deficiente ce permit incadrarea in clasa normala; asta ar fi mai simplu de facut in Romania.

Nu ai nevoie de nici o reforma a materiei predate, de unde ai inteles asta?



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

Ca sa nu mai modific: metodele alternative se predau in clase alternative. Copilul cu handicap integrat aici, care urmeaza cursurile clasei normale nu are nici un regim special la nivel academic. Cerintele la nivel academic sunt aceleasi, altfel nu mai obtine aceeasi diploma ca si restul copiilor.

Vezi, multe afirmatii se fac din nestiinta, tocmai pentru ca uite, lumea se fereste de ceea ce e nou si n-a mai experimentat. Din cauza asta e atit de greu de spart prejudecati, modificat mentalitati in scoala si societate.

Editez sa spun ca pina la urma, din ce citesc, e clar ca trebuie miscat si la nivel metodic si general. in primul rind ar trebui acordat ajutor profesorului (prin persoana calificata prezenta in scoala, ce ofera suport claselor in care sunt copii cu handicap, care dispune de materiale de specialitate, apoi prin acel 'shadow' ce o parte din zi macar ofera asistenta copilului respectiv); e clar ca nu-i foarte multa vointa, dar nici mijloacele necesare nu-s asigurate din pacate celor ce-ar vrea sa faca ceva.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

AgnesLuca spune:

OK Ana, la noi ii zice "forta de integrare"; ma bucur ca am ocazia de a adauga ceva si anume ca diferenta intre integrare si incluiune este urmatoarea: in cazul integrarii, "invatatorul special" este alocat copilului special, in cazul incluziunii el se ocupa de toti copiii din clasa, in masura in care au nevoie (desigur in cea mai mare parte de copilul special, care are nevoia cea mai mare). de fapt s-a constatat in practica, ca treaba in clasa merge mai bine daca exista un profesor si un ajutor, ajutorul ocupindu-se de toti copii; asta ar fi unul dintre avantajele inclziunii, in afara de corectitudinea politica.

Imagine metaforica:
- integrare: oul -ochi (galbenusul e la mijloc, dar toata lumea vede ca nu e albus)
- inclziune: oul-omleta

In ceea ce priveste metodele didactice, incluziune nu se poate face fara diferentiere, adica exista o tema pe care fiecare elev trebuie sa o abordeze in masura capacitatilor lui. Si aici, avantaj pentru toti elevii, nu numai pentru cei speciali: cei foarte capabili lucreaza la nivel inalt, cei mai putin capabili, fiecare la nivelul lui. Desigur ca profesorii trebuie instruiti sa stapineasca tehnica asta. Si presupun ca au nevoie si de ceva mai mult timp in pregatirea orei de curs.

AgnesLuca spune:

Ana, inclziunea isi propune, nici mai mult nici mai putin decit sa includa pe toata lumea, indiferent de nivelul academic. Desigur, nu se pune problema ca toata lumea sa primeasca aceleasi diplome, ci doar sa se dea sansa tuturor sa invete impreuna. Discutia despre cit de mult se poate realiza in practica este desigur deschisa si foarte aprinsa...

PS: ma insel eu sau te-ai apucat de studiat linkul pus de mine ?

Selene_Bunny spune:

nelia, eu am meditat copii foarte slabi, slabi, buni si foarte buni. De un baietel cu rezultate foarte slabe imi amintesc acum, si nu numai la engleza, materia la care il meditam eu, ci si la alte materii. Era in clasa a IV-a sau a V-a (10-11 ani). Am incercat mai multe metode, vedeam ca nu are putere de concentrare prea mare, insa nici macar mecanic, ca pe o poezie, nu a reusit sa retina mai nimic - ca exemplu, conjugarea lui TO BE la prezent. Am vorbit cu mama lui, i-am explicat situatia, am renuntat la copil pentru ca, in lipsa progresului copilului, nu am mai stiut ce sa fac. Nu am reusit, atat cat l-am cunoscut pe copil, sa inteleg de unde provenea deficitul.

Imi mai aduc aminte si de o fetita de clasa a II-a (8 ani), tot asa, cu mari dificultati in a asimila limba engleza. Pe ea doar cateva cuvinte simple am reusit sa o invat, fiind mai mica, cumparasem materiale speciale, adaptate varstei, erau exercitii distractive, dar nimic. Prin comparatie, colegul ei de clasa, pe care tot eu il meditam, a ajuns, in timp, sa scrie compuneri de cate doua pagini in limba engleza si a intrat prin examen de engleza, intr-o clasa cu predare intensiva a limbii engleze. A luat o nota mai mica pentru ca nu o placea pe profesoara de la A, o vroia pe cea de la B, si a sarit intentionat peste punctul 3 din lucrare, sperand ca nota mai mica il va aduce in B.

Eu am meditat persoane cu varste intre 5 ani si 50 de ani, engleza si franceza.

Selene_Bunny spune:

Eu, pentru meditatii, am batut librariile si am cumparat diverse carti/materiale, din banii mei. Tot din banii mei, am xeroxat materialele ori de cate ori a fost nevoie. Singura mi-am compus "n" teste de verificare. Nu am pretins niciodata bani de la parinti pentru materialele aduse de mine la meditatii. Unii ma mai intrebau si, daca doreau cu adevarat sa le cumpere copiilor propria carte/propriul caiet, le spuneam de unde si cat costa.

Stiu un profesor de matematica foarte bun, care facea atat meditatii in particular, pentru performanta, cat si meditatii gratuite, la scoala. Cine dorea, mergea, inclusiv de dragul lui. Din pacate, a decedat recent.

In '99, pe cand eram studenta si dadeam meditatiile acestea, primeam 3 lei/ora. La unii elevi mergeam pe jos, la altii, cu troleul.

columbiana spune:

, da, il frunzaresc.

Am vazut ca Romania nici nu e membra, m-am dezumflat bine, pentru ca le-ar prinde tare bine o consultatie de specialitate cum vad ca poate oferi agentia respectiva.

ma gindesc ca pina la urma tot de la parinti de va porni, si in Romania, cu schimbarea perceptiei legata de persoana cu handicap si integrarea ei in scoala si societate. asa cum au reusit sa se mobilizeze cu ABA, s-o aduca din Anglia, s-o introduca in sistem si s=a dezvoltat in toata tara. Trebuie doar parinti ce sunt dispusi sa sacrifice timp, energie, si sa militeze pentru toti copiii in nevoie, nu doar pentru cel propriu.

Aici din ce vad se aplica un amalgam ce tinde spre ceea ce in Europa e integrare. adica clasa are nivelul clar, programa de predare a invatatorului nu e influentata de prezenta copilului special in clasa, si copilul special ori se tine de ea, si obtine +60% la examene sa promoveze, ori nu, si are aceeasi soarta/academic vorbind/ ca si copilul fara diagnostic ce nu-si obtine media de promovare.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759