Despre integrarea in scoli si societate(2)

<<<Topic precedent

---

Nici Franta nu sta bine la capitolul integrare, de incluziune se vorbeste abea de anul acesta, iar asta se intampla doar pt ca am fost in strada sa manifestam de 3 ori anul asta, am invadat netul si am sanctionat in permanenta orice instigare la discriminare. E un proces lung, dar generatiile viitoare nu vor mai fi sacrificate. Finlanda e un exemplu extraordinar de incluziune, Australia la fel. Voi povesti curand cum am fortat noi, in Franta, schimbarea, dar cand voi avea acces la comp, de pe telefon e prea greu. As spune ca niciodata nu trebuie sa ne bazam pe faptul ca schimbarile se fac de la sine atunci cand societatea e pregatita pt ca societatea nu va fi niciodata pragatita.

DidiAlex spune:

...sa scriu sau sa nu scriu la subiect..

anul trecut fix dupa vacanta de Craciun am fost convocati la scoala baiatul meu la o sedinta cu parintzi. Baiatul meu ma informase ca au in clasa un nou coleg sa ii spun Ali si ca vine la scoala cu tatal lui. Apoi am auzit o intrebare a altui copil ca Ali ar fi bolnav dar ca nu exista medicament pt el, asa ii spusese mama lui. Ach so la sedinta cu parinti la care a participat si directoarea, deci era o exceptie, am fost informati ca Ali va fi mutat de la 1B la 1 C, pt ca invatatoarea de la B era insarcinata si nu facea fatza. Asa ca parintzii simplu s-au unit in doua grupe: un tata pe care il stiam decand duceam copii la cresa intreaba: "si cum il va ajuta pe copilul lui?!" si a fost clar impotriva, o mama a spus ah..ca vai de capu nostru si de copii nostru, dar multi am fost de acord ca locul lui e in clasa cu noi. Ma rog sedinta fusese informativa nu ni se cerea acordul. Ali locui in cartierul nostru si mergea la scoala la care era arondat chit ca avea autism.Venea la scoala nu cu tatal lui, ci cu Alfred care ii era sustinator. A fost acceptat in clasa fff bine, in special de fetitze. Din pacate parintii lui nu au fost nici la sedinta, nici la scoala nu veneau si s-au mutat si din cartier deci si din scoala in care copilul se integrase cat de cat.

Edit: cazul de fatza e clasat si rezolvat! nu are sens sa creez audieta, pt ca io stiu ca uneori poate fi folosit aiurea, asa cum s-a intamplat deja cu un user pe de DC

pt toate mamicile de copii speciali, cu rabdare si intelegere sunt si cei speciali fericiti

AgnesLuca spune:

Arminad, mi-ar parea tare rau sa nu mai scrii aici, ar fi o mare nedreptate sa vi se inchida conturile tie, neliei sau lui chuny.
Sustin ce ati scris voi la topicul cu Zmeura (topicul ala e dupa parerea mea in general o mare penibilitate, asa ca idee in primul rind)si anume ca atitudinea moderatorilor este sub orice critica la topicurile legate de acest subiect. Am mai scris-o si ieri, dar postarea mea a fost stearsa pe motive de curatenie de offtopicuri.
Oricum, ma gindesc ca in cazul cel mai rau, putem ramine cumva in legatura prin alte medii (FB,mail, bloguri,...).

Chuny, chiar sunt curioasa care mai e situatia la voi.

mihaela_s spune:

Nu sunt mama de copil special. Desi am trecut prin experienta emigrarii intr-o tara in care nu cunosteam nici eu nici fetele mele limba, e un fel de handicap si acesta. Cine a trecut prin asta, stie la ce ma refer. Cea mica a mea a fost chiar handicapata la inceput, timp de 6 luni nu a vorbit nimic la gradinita, copiii o ocoleau, se juca mai mult singura. Insa cu rabdare multa, din partea educatoarelor, cu metode speciale de integrare (avea zilnic cu fata mea si cu inca una-doua fete colege care erau mai maleabile si intelegatoare cate o ora-doua de joaca in particular, ajutor cu profesoara de limba materna care asista la unele activitati, era ca un fel de sprijin in comunicarea cu copiii, etc) fata s-a integrat excelent. Sigur, comparatia e puerila oarecum, la noi handicapul a fost temporar...dar intr-un fel stiu ce e in sufletul mamelor de copii speciali.

Le citesc cu nesat de ani de zile pe Ana Stroe, pe bird, pe Chuny si pe restul fetelor care au copii speciali, pe unele le-am gasit recent in discutiile de aici...experientele si lupta lor sunt extraordinare.

Am sa va spun din experienta mea nu de mama ci de observator despre cum vad eu integrarea copiilor speciali aici, pe insula unde locuiesc. Sa va imaginati ca vorbesc de un orasel mic de tot, de 25 000 de locuitori, pe o insula aflata in mijlocul marii, dar unde societatea si legile functioneaza la fel ca si pe continent.

Cand am ajuns aici, fetita mea cea mica era la gradinita, a fost inscrisa la gradinita de cartier. O gradinita cu 60 de copii, de la 1 la 6 ani. Printre ei, un copil orb, cu un an mai mare ca fata mea. Cand ne-a fost prezentata gradinita, ni s-a spus ca a fost reorganizata special pentru baietel si ca e posibil sa mai aiba copii orbi acum daca au conditiile necesare. Copilul avea si o educatoare speciala care se ocupa de el, uneori doar statea langa el in timpul activitatilor normale impreuna cu restul copiilor. Nu stiu multe amanunte, decat ca ccc copilul a continuat la scoala normala, cu asistent special. Dar ca e posibil ca in anii mai mari sa mearga la o scoala speciala pentru orbi. Nu mai stiu insa nimic de el.

La scoala de cartier la care merge fata mea sunt cativa copii speciali. Majoritatea cu ADHD, din acestia sunt si la liceu, colegi cu fata mea cea mare. Sunt si copii agresivi, care nu au nicio boala. Ei sunt in grija psihologului scolii. Copii cu SD nu am vazut. Dar am vazut adulti cu SD si alte probleme speciale mergand zi de zi cu mine cu autobuzul la munca. Locuiesc aproape de noi, in case ale kommunei (judet cum ar veni) unde au persoane care sunt supraveghetori, angajati ai kommunei. Se gospodaresc impreuna, lucreaza munci usoare in diverse locuri (o parte ii vad coborand la politie, altii vin pana la spital, banuiesc ca lucreaza la bucatarie, spala vase sau fac curatenie). Apoi cei care fac curatenie pe la blocuri si cei care aduna materialele refolosibile de la case (e cate o zi pe saptamana cand noi le punem afara in fata casei si vin persoane angajate care le aduna cu o masina) sunt angajati la firme si sunt persoane din acestea, speciale...dar integrate in societate. Cred ca Suedia are experienta de multi ani in asa ceva, din moment ce acesti adulti, multi dintre ei sunt la 40-50 de ani, sunt integrati cat de cat. Adica traiesc oarecum singuri, chiar daca supravegheati, dar muncesc si castiga bani...Am vazut printre ei si persoane cu SD, adulti. Altii se vede ca au alte probleme, nu pot sa spun ce fel, nu ma pricep.

Dar pana si aici sunt multi care au prejudecati. Foarte evidente sunt doua reclame la un lant de magazine alimentare foarte cunoscute in Suedia. E vorba de cele de mai jos. In prima, e vorba de Jerry, un baiat cu SD caruia i se da o sansa sa fie practicant la un magazin. Cand seful il prezinta colegilor si Jerry vede pe fetele lor stupoarea, le spune:" Ce va holbati asa, nu ati mai vazut pana acum un practicant?"
Iar in a doua, seful il roaga pe unul din angajati sa ii arate lui Jerry cum lucreaza ei...imaginile sunt graitoare. La sfarsit Jerry se duce la seful lui si ii spune:"Asa-i ca Ulf nu e chiar normal?"

Adevaratul Jerry face parte din teatrul Glada Hudik care e un adevarat succes in Suedia.

Am mai inteles ca noul trend in Suedia e sa adopti copil (sunt foarte multi care au copiii lor dar adopta copii) cu handicap, care in tara lui nu ar avea nicio sansa.

mihaela_s spune:

Vad ca nu merg clipurile puse ca youtube...sper sa le puteti vedea asa:

http://www.youtube.com/watch?v=RyDIEJt8hdA

http://www.youtube.com/watch?v=1ghXoE3LoGI

mihaela_s spune:

Si un videoclip cu cei de la Glada Hudik:

http://www.youtube.com/watch?v=RyDIEJt8hdA

DidiAlex spune:

iar io..in mesajul precedent m-am cam pierdut in detalii.
inteleg mamicile de copii speciali care vad rosu in fatza ochilor cand aud pareri si pareri.

nu am copil special, dar unul stangaci la propriu, nah ma mosteneste, daa dupa ce ca si copil eram urata si sluta ma mai chema si Rada, vorba tatalui meu, si invatatoarea mea iubita m-a umilit si mi-a legat mana m-a pocnit de cate ori incercam sa scriu cu stanga si acu scriu cu dreapta, ca a fost "buna" recunosc. si altii din jurul meu aruncau cu expresii: nu esti batuta de asta mananci cu stanga, sunt stangace, ce sa fac.

asa ca acu doi ani cand am auzit o mamica, de varsta cu mine, nevoie mare persoana cultivata, ca imi zice: "si tu il lasi pe copil sa scrie cu stanga" am crezut ca innebunesc. Am fost precum inspectorul din Ratatouille, teleportata in timp si luam in fatza toate jicnirile inutile. Dar am reusit sa ma stapanesc si stiu ca asta e un flec si ea toanta.

e gresita perceptia de normalitate!

AgnesLuca spune:

Of, DidiAlex, prin cite a mai trebuit sa treci !

E o mare prostie sa obligi pe cineva sa scrie cu dreapta daca e stingaci din nastere. Imi pare rau sa aud ca si aici, in Germania mai exista inca parinti cu asemenea idei. O psiholoaga pe nume Satter, ea insasi stingace, s-a luptat mult pentru a se renunta la practica de a obliga stingacii sa lucreze/ scrie cu dreapta.

olympia spune:

Am vazut clipurile, Mihaela! Si am zambit... amar. Adevarul e ca cei mai multi oameni stiu extrem de putine lucruri despre persoanele cu dizabilitati, se gandesc ori la retard ori la lipsa controlului si nici nu-s curiosi sa afle pana nu au una in preajma si-s cumva fortati sa tina cont de prezenta ei.

Adela99 spune:

reclamele astea, trei la numar in care apare Jerry, au fost destul de controversate. ICA, magazinele astea alimentare, sustine ca da, in reclame e vorba de prejudecati, da' nu ale lor si vor sa-i faca pe oameni sa reflecteze si chiar au reusit. cand l-au angajat pe cel care-l joaca pe Jerry au avut si aprobarea Asociatiei Nationale pentru persoanele cu dizabilitati. si ICA chiar angajeaza persoane cu dizabilitati.
in primu' clip Jerry are ultimu' cuvant: "n-ati mai vazut pana acum un practicant?" si tocmai "intorsatura" asta a dat multora de gandit.
in al doilea la fel: tot Jerry are ultimu' cuvant si Ulf ramane de rusine. si la fel e si cu al treilea.
Jerry e un sugubat :) si atat Jerry cat si Mats Melin is foarte indragiti.

mihaela_s spune:

Asa e cum spune Adela, eu nu m-am gandit sa completez. Multumesc.