De ce sunt romanii apatici si dezbinati?

Deceneus spune:

Si egocentrismul este genetic sau este dobandit prin educatie?
Educatia se face doar prin sfaturi parintesti sau societatea iti imprima prin stimuli un anumit comportament?

In Romania daca reclami pe cineva se considera ca vrei sa “moara capra vecinului”. Daca nu reclami esti un “papa lapte”, te lasi umilit, nu te lupti pentru dreptate.
Cele doua aspece sunt in opozitie dar nimeni nu este deranjat.

Occidentalii care reclama vecinii ca maltrateza animalele nu sunt acuzati ca ar fi dominati de invidie si ca vor sa “moara capra vecinului”.
Cea ce la occidentali este o atitudine cetateneasca normala, la romani este “o meschinarie umana”.

Deceneus spune:

Da eu am remarcat si chiar am scris ca mass-media umple spatiul cu subiecte de can-can si cu teme false pe care le exacerbeaza, si evita exact subiectele importante pentru societate.

bird70 spune:

Am vazut cu multi ani in urma o emisiune la televizor in care un profesor in istorie spunea ca romanilor le-ar fi fost mai bine daca erau sub rusi. Motivul este ca atunci romanii s-ar fi unit, s-ar fi sprijinit, ar fi facut front comun impotriva dusmanului extern. Dar comunismul nostru a facut ca oamenii sa se dezbine, sa fie foarte suspiciosi unul cu altul, sa le fie frica de vecin care poate e informator, etc. Astfel societatea a devenit centrata pe familie si nici acolo de multe ori oamenii nu se simteau in siguranta.

In Australia exista un foarte puternic sentiment de comunitate. Este si educat la copii in scoala dar il simti la cei din jur. Natura aici este foarte dura si nemiloasa, paianjenii si serpii sunt mortali, pestii au dinti si multi sunt veninosi, pasarile sunt agresive si te ataca pe strada, sunt frecvent incendii, furtuni sau inundatii devastatoare. Oamenii nu au avut de ales, au trebuit sa fie uniti ca sa faca fata acestor probleme. Australienii se mandresc cu spiritul lor de comunitate, cu dorinta lor de-a ajuta. Si nu este doar teorie. Cand Brisbane a fost devastat de inundatii anul trecut mii si mii de oameni s-au prezentat sa ajute pe cei care afectati. Consiliul local a fost luat prin surprindere dar si-au revenit rapid si au inceput organizarea voluntarilor. Voluntarii care nu puteau lucra fizic au organizat un BBQ si au hranit pe cei care lucrau. Am avut ocazia de multe ori sa-mi scot palaria in fata acestei natii dar ce s-a intamplat anul trecut a depasit asteptarile, http://www.smh.com.au/environment/weather/expect-a-workout-army-of-volunteers-warned-20110115-19rwl.html

Spiritul de comunitate este educat in scoli si este rasplatit. In afara de premiiile academice la scoala au si premii pentru cei care arata acest spirit, pentru copilul care a ajutat un coleg nou sa se acomodeze, de exemplu. Se educa ideea ca in viata trebuie sa dai ceva inapoi comunitatii. Copiii cresc cu ideea ca trebuie sa protejeze mediul si comunitatea.

gmmm spune:

"Care sunt acele elemente care ne fac diferiti de alte comunitati?"

Pe unde am stat prin Franta nu am remarcat sa existe vreo "comunitate" romaneasca, in sensul adevarat.
Exista indivizi izolati, da. Si acesti indivizi se intilnesc din cind in cind. Dar nu cred ca putem vorbi o comunitate; poate la Paris?

Daca ne comparam cu arabii (sau cu turcii), diferentele sint mari.
Mai intii tipul de familie.
Arabii (folosesc termenul generic) isi aduc sot/sotie din tara de origine, in general din familia extinsa. Romanii pe care ii cunosc ori sint necasatoriti (cazul foarte multor medici tineri, femei la 30 si ceva de ani), ori sint casatoriti cu francezi.

Alt aspect, aspectul geografic. Romanii sint imprastiati, pe cind arabii sint regrupati in blocuri.

Aspectul munca. Romanii pe care ii stiu in general muncesc. La arabi de multe ori (sau chiar de cele mai multe ori) femeile nu muncesc (la exterior, se intelelge).
Ori, cind vii frint seara de seara, simbata faci curatenie, cumparaturi etc iar duminica n-ai decit o dorinta, sa zaci ca o cirpa, nu prea ai disponibilitatea sufleteasca sa te investesti in realtii sociale (desi ti-ai dori-o).

Aspectul "adus unul pe altul". Arabii (si inainte portughezii) se aduceau unul pe altul; cei deja instalati facilitau instalarea noilor veniti; romanii pe care ii cunosc vin in general pe cont propriu.

Inca ceva. Romanilor le lipseste un punct central (biserica, de pilda) care sa centralizeze energiile.

mcoca spune:

In lyon exista o mare comunitate de romani. Sunt mii de romani cred. Nu stiu de ce compari Gmmm romanii cu arabii. Nu mi se pare ok sa traiesc aici intr o falsa mica Romanie. Scopul meu este sa ma integrez in tara care m-a adoptat si pe care am adoptat-o.
Cei care traiesc in comunitati inchise vor fi intotdeauna niste outsideri, niste nefericiti si deci frustrati.
In lyon este o biserica romaneasca, unde o mica parte din comunitate este f activa.


Vicky, Printzesone and BB (20+)

gmmm spune:

mcoca, cei din comunitati inchise sint outsideri fata de restul tarii, insa sint insideri fata de propria comunitate.
Cind esti inconjurat de cei care au crescut cu aceleasi referinte ca si tine, cind esti acordat instinctiv cu modul de a reactiona al celorlaltora, traiesti mult mai confortabil. Stiu, ideea asta este exact la opusul valorilor postmoderniste de deschidere etc, insa eu cred ca este adevarat.

Spui ca scopul tau este sa te integrezi. Foarte bine, decit ca scopul acesta este oarecum antagonist cu obiectivul de a mentine o comunitate, cel putin in sensul pe care eu il inteleg, care presupune legaturi puternice, nu doar o masa romaneasca o data pe an.

Fiindca pentru ca o comunitate (in viziunea mea) sa existe, trebuie sa fie indeplinite cel putin doua conditii:
- un obiectiv comun.
- timp petrecut impreuna.
Poti sa-ti petreci timp cind cu romani, cind cu francezi, dar doar daca ai foarte mult timp la dispozitie poti sa-ti creezi legaturi puternice si cu unii, si cu altii.
Stii porecla "urechile lui Mickey" data blocurilor locuite de arabi? Fiindca toti au antene parabolice ca sa prinda posturile din tarile lor de origine. Romanii pe care ii stiu se uita in general la posturile franceze, cel putin cei de virsta mea.

Deceneus spune:

@bird70 - concluzia - pe romani ii uneste doar frica de pericolele care-i ameninta si nevoia de a se ajuta.
E adevarat ca in comunism a fost cultivata delatiunea si s-a intalat neincrederea, o neincredere care paralizeaza intitativele.
Din pacate neincrederea se cultiva si acum, prin acele afirmatii ca nu se poate face nimic, sau ca nu suntem in stare ca natie sa facem ceva.
Nimeni nu incearca sa vada de ce si care sunt acele elemente care submineaza evolutia si unitatea.

Solidaritatea de care vorbesti era si in mediul rural romanesc. Cred ca am mai scris pe undeva, dar nu mai caut mesajul, despre un osan care vorbea fara accent. Intrebat cum vorbeste cand merge in sat, cu sau fara accent, ne-a spus:

In trecut oamenii isi construiau casele apeland la munca numita "claca", un fel de munca pe datorie. Banii erau putini si se apela la troc/claca. Rude sau vecinii ajutau la construirea casei, sau la treierat. Zilele se contorizau si cand ei aveau nevoie de ajutor se achita datoria tot prin munca.

Aceasta interactiune obliga oameni sa pastreze relatii amicale, sa nu-i ofenseze pe cei din jur pentru ca nu se stia "cand ai nevoie de ajutorul lor".
Disparand proprietatea a disparut si necesitatea oamenilor de a se ajuta.

Spiritul a ramas partial in mediul rural. Chiar remarca presa ca intr-o localitate din Ardeal devastata de inundatii, oamenii si-au rezolvat cu forte proprii problemele cu malul si trunchiurile de copaci aduse de ape. Cei care aveau tractoare isi ajutau vecinii fara posibilitati. Nu acelasi lucru s-a intamplat in sud, unde oamenii asteptau sa vina armata sa rezolve problemele. E adevarat ca nici potentalul nu exista in sud. Nu stiu cum se face dar in Ardeal bogatia este mai echilibrat distribuita. Sunt sate unde cetatenii au cate un tractor la fiecare 10 case, pe cand in sud exista cate un "baron" care detine tot potentialul mecanizat al localitatii.
In Moldova nu stiu cum este, dar am remarcat in urma cu ceva ani ca terenurile erau cultivate, pe cand in Banat erau parloaga. Ma gandesc ca daca sunt cultivate s-au facut si investitii in utilaje, dar nu stiu daca investitiile sunt concentrate sau mai echilibrat distribuite. Poate ne spun cei din zona.

Educatia in scoli si prin biserica este un alt aspect care era mult mai puternic inainte de anii '50. Mai am carti de scoala din anii '20, cu povesti moralizatoare, multe s-au transmis pe cale orala. In urma cu doua saptamani am gasit in casa mostenita la tara, o tablita pe care bunicii scriau cu creta. Chiar am facut o remarca, cum ca ei aveau "tableta" in urma cu 100 de ani. Pe o parte avea facute in relief linii orizontale, pe cealata grila pentru matematica.

Din pacate in scoli nu se mai face educatie, se face doar asimilare de cunostinte. Ministerul invatamantului, culturii si educatiei este o denumire improprie. Dupa ceea ce face ar trebui sa se numeasca doar ministerul invatamantului pentru ca nu se mai ocupa de educatie si de cultura.

mcoca spune:

Gmmm, eu nu cred ca arabii sunt fericiti deloc in interiorul comunitatii lor inchise. Si de fapt nici ei nu sunt asa de uniti precum par la exterior, exista ff multa invidie. Chiar imi povesteau niste prieteni fr care locuiesc intr-un sat in sud, unde sunt f putini maghrebini ca un araba a deschis un magazin arabesc si a dat faliment in 2 timpi si trei miscari ca a fost sabotat de comunitate.
Tu stiai ca sunt o gramada care se prefac ca fac Ramadamul, ca nu beau, ca nu mananca porc de frica comunitatii? Merci, nu vreau o astfel de comunitate!

Cei mai buni prieteni ai mei sunt romani, si mi se pare normal sa fie asa. Ideea e insa, ca nu ma apuc sa copinez cu cineva numai pentru ca e roman.


Vicky, Printzesone and BB (20+)

Deceneus spune:

@gmmm - si eu am remarcat cand mergeam in excursii pe munte ca ma intalneam cu sasi(ianinte sa plece) si cu maghiari persoane in varsta sau femei, mult mai frecvent decat cu romani. Foarte rar vedeam romani sa merga pe trasee montane, desi ca pondere in populatie sunt majoritari. Femeile romance isi lasa treburile gospodaresti pentru sambata. Romanii merg la munte cu masina, daca se poate pana in varful Bucegilor. Cand se dau jos din masina se aseaza la gratar si infuleca.
Aveam o colega maghiara, care spuna ca ea face mancare luni pentru 3-4 zile, si in cursul sapatamnii spala rufele sau face curatenie, pentu ca sa aibe weekend-ul liber sa poata merge in excursii cu un grup de prieteni. Faceau frecvent excursii montane.
Si biserica a contribuit la aceaasta diferenta comportamentala. Biserica ortodoxa nu s-a implicat in organizara comunitati sa-i faca pe oameni sa-si petreaca timpul impreuna. La catolici, la protestanti sau luterani a fost alta traditie si probabil si la arabi.

Aspectul "adus unul pe altul", a existat si exista si in Romania cand moldovenii au migrat spre Ardeal, sau prin exodul spre occident. Imi spunea cinva ca avea un vecin care lucra la Brasov si cand s-a dus intr-o vizita la parinti, la intoarcere l-a luat si pe respectivul, l-a cazat la caminul de nefamilisti si i-a cautat un loc de munca. Foarte multi au plecat asa si pleaca si acum in vest prin "adus unul pe altul". Am multe cunostinte plecate in Canada sau in Italai prin aceasta metoda.

Omenii se simt bine si in siguranta cand sunt impreuna cu altii cu care au valori comune.
Comunitatile romanesti sunt dezbinate din acelasi motiv al neincrederii, o neincredere justificata, si cultivata.
Diaspora si dezbinarea ei a fost o procupare prioritara a comunistilor, si am impresia ca si dupa '90 s-a continuat aceeasi politica.
Putera s-a conservat si a conservat si metodele.

Inainte de '90 multi desidenti erau "sub acoperire". Provocau un mic incident sa-l faca disident ca sa primeasca azil politic, si il plasau peste granita sa ajunga in comunitatile romanesti. Cunosc doua cazuri care m-au intrigat. Fiul unui colonel de militie, loctiitor al comandantului pe judet era transfug si tatal isi pastra functia si privilegiile. Era ceva de neconceput la vremea respectiva. Era clar ca fiul avea acordul autoritatilor.
Un alt coleg de-al meu de servici, un tip istet, cu umor si jovial, proaspat casatorit cu copil de 2 ani, fiul unui sef de cadre/personal la o intreprindere cu peste 10.000 de salariati, ne-a anunta ca pleaca definitiv in vest fara familie. Nu ne-a dat detalii de ce o face si unde merge. Avea in tara tot ce-si dorea. Sefii de personal erau in general ofiteri sub acoperire, pentru a dosarele fiecarui salariat erau una din cele mai impotante surse de informatii. Acolo scria toata istoria profesionala si nu numai. Banuiesc ca fiul care a plecat cu acordul autoritatilor, s-a dus in "misiune" in diaspora.
Daca in anturajul meu erau doua cazuri, cate or fi fost la nivel de tara!

Aveau nevoie de oameni care sa transmita din occident ce se intampla. Probabil aveau informatii ca se pregateste o schimbare de putere. Unii poate au fost trimisi sa pregateasa schimbarea, altii ca sa culeaga informatii si sa dezbine diaspora.
Printre ei erau si preoti, o casta de care serviciile de informatii erau foarte interesate, pentru ca la spovedanie se puteau afla multe despre intentiile oamenilor, sau despre problemele lor care puteau fi valorificate.
Acum si uni si ceilalti lucreaza sa impiedica disapora sa "uneltesca" impotriva puterii.

Deceneus spune:

@mcoca - daca nu respecta cutumele comunitatii sunt izolati, si viata lor ar fi mult mai grea.
Instraintarea nu-i usor de suportat.
Comunitatea in care vrei sa te integrezi poate nu-i dispusa sa te primeasca, sau are nevoie de timp sa te asimileze.
Comunitatile foarte radicale te repudiaza daca nu respecti religia si traditia, si poti ajunge ca arabul care a dat faliment. Poate falimentul s-a tras din faptul ca simtindu-se prosper a rupt relatiile cu comunitatea, si nu si-a dat seama ca prosperitatea lui se datora comunitatii.