Copil cu ADHD la scoala. Cum va descurcati?(2)

bird70 spune:

In locul tau as fi fost fericita ca stie copilul. E mai important ce stie sa faca decat ce decide sau poate sa faca intr-un anumit moment.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

giulia71 spune:

Ba eu cred ca fetele au voie sa "jeleasca", sa se vaite, sa simta ca nu mai pot. Sa nu uitam ca aceste mame sunt pina la urma oameni cu anumite limite, care in anumite situatii se simt coplesiti de neputinta.
Acasa nu te poti plange, cel putin in fata copilului, vecinei nu poti sa-i spui caci cel mai la indemana i-ar fi sa rada de situatie, colegilor la munca nici atat, atunci unde?

Unde sa gasesti acel loc, acei oameni care sa te inteleaga, care sa-ti simta neputinta?

La scoala ar trebui sa existe un sistem conceput in paralel pentru copii cu probleme, din pacate nu exista, ba mai mult poti avea ghinionul sa agsesti invatatori care sa tipe la copil ca nu a inteles din prima. Programa e greoaie si incarcata!

Societatea e nemiloasa, ai o problema, deja esti inferior, susotit de la balcoane, la colturi.
Terapia costa enorm, nu oricine isi permite, mai ales daca stai intr-un orasel mic cu resurse limitate atat medical cat si al resurselor financiare.

Cat sa fii de puternic sa nu simti ca clachezi cu aceste neajunsuri? De ce sa nu poti sa plangi virtual pe umarul cuiva ca apoi sa te ridici, ca maine trebuie s-o iei de la capat, nu?

Chuny spune:

Giulia, cred ca vorbim despre lucruri diferite. Eu vorbesc despre jelit ca atitudine in fata dificultatilor copilului. Una e sa mergi la psiholog sau la o prietena sa-ti plangi soarta copilului, si alta e sa faci o drama in fiecare zi, sa pui presiune enorma pe copil sinsa-i transmiti frustrarile tale in mod permanent.

Eu nu cred ca sunt puternica, de fapt sunt absolut darâmata de ceea ce i se intâmpla copilului meu, plang in perna aproape în fiecare seara. Dar nu mi s a intamplat niciodata sa fac o drama pt cate randuri scrie copilul sau daca a fost obosit la scoala. Si, da, ma felicit pt asta. Eu am decis ca prioritatile mele sunt altele.

Asa ca jeliti doamnelor cât vreti, dar lasati copiii în pace sa se bucure de copilarie. Daca va relaxati atitudinea in fata lor, îi veti ajuta sa-si gaseasca un loc bun in societate si nu multi parinti de copii diferiti au acest privilegiu.

giulia71 spune:

Chuny, despre lucruri diferite vorbim. Vroiam sa scot in evidenta ca si parintii sunt oameni, cu resurse pina la urma limitate si oricat de tenaci si plin de atitudine ar fi, uneori cedeaza.

Si eu vorbesc din experientele mele, plang, jelesc apoi ma ridic. Trebuie!

bird70 spune:

Cred ca este in mare masura o problema culturala. In Romania educatia si evaluarile sunt foarte axate pe aspectele negative. E foarte greu sa iti imaginezi un alt fel de sistem fara sa-l experimentezi. De asta este mai usor pentru cei care traiesc in alte societati sa inteleaga cat de nociv si de neproductiv este acest sistem de feedback negativ.

Eu sunt aici de 10 ani, de 4 ani lucrez cu sefa mea si tot ma simt atat de bine cand la sfarsitul zilei ne multumeste si ne spune ce job bun am facut. Cand avem cate o zi mai grea, cand e nebunie, se duce si ne cumpara dulciuri sau o placinta mare, din banii ei si ne spune cat ne apreciaza. Sunt joburi in spital mult mai caldute, in locuri mai linistite, mai putin acute, mai putin agitate. Dar sefa mea retine tot personalul pe care il doreste. Este foarte pretentioasa si are standarde foarte ridicate. Dar te simti apreciat cand lucrezi cu ea. Si de asta nimeni nu pleaca chiar daca pe aceasi bani lucrezi aici mai mult si mai greu ca in alte parti.

Copiii trebuie sa aibe satisfactie la scoala. Daca nu sunt apreciati si nu au satisfactie, lupta e pierduta.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

oanaib spune:

Bird, Chuny aveti dreptate in tot ceea ce spuneti. Ne presam copii sa se adapteze unui sistem f rigid si limitat. Dar trebuie sa intelegeti ca si pe noi, parintii cu copii cu astfel de probleme se pune o presiune si mai mare. Pe mine ma preseaza domana sa o mut din clasa, ma suna aproape in fiecare zi si se plange ca azi nu a scris sau nu a citit etc. Pe mine chiar nu mai intereseaza notele dar ma deranjeaza ca si micile ei eforturi (ex.: intr-o zi a ridicat mana la matematica sa raspunda si a si stiut, intr-alta zi a citit la romana, intr-alte zile a scris) sunt minimizate, ca cica ceilalti copii fac mult mai mult.
Mi-am propus ca de azi sa ma schimb si sper sa am puterea sa o fac.

bird70 spune:

Oana,
de ce doresti atat de mult sa stea fata cu invatatoarea asta? Cred ca femeia asta are o influenta nociva asupra fetei. Poate ar trebui sa cauti o alta invatatoare, poate una mai tinerica, mai deschisa la cap, care a facut studii mai recent si care intelege copiii diferit.

Daca totusi ramane la invatatoarea asta, vorbeste cu ea sa nu mai critice fata si sa o incurajeze, sa o laude atunci cand face ceva bine. Nu conteaza ce fac ceilalti copii. Evolutia copilului tau nu trebuie comparata cu ceilalti. Trebuie sa apreciati evolutia fetei, de unde a plecat si unde este acum.

Tu ca mama ai o influenta enorma asupra fetei. Laud-o de fiecare data cand auzi ceva pozitiv. A scris 2 zile la scoala, ar trebui sa te arati foarte fericita si sa lauzi fata. A 3-a zi a fost obosita, nu face mare caz, aminteste-i ca poate sa scrie, ca esti mandra ca a scris cele 2 zile, etc.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

oanaib spune:

Anna, ai rezultatul evaluarii fetei tale?
Eu pot sa va spun ca azi dupa ce nu a scris nimic la scoala nu am mai certat-o. Am incercat sa-i explic ca fiecare din casa avem responsabilitati iar a ei este scoala. Chiar daca scrie urat sau gresit, nu conteaza, dar vreau sa vad ca macar incearca sa scrie ceva.
Nu stiu cum altfel sa procedez dar sigur nu voi mai tipa la ea de azi inainte.

anuscha2009 spune:

Inca nu!

nelia spune:

Eu inteleg mamicile, dar sint de acord si cu Bird si cu Chuny.

La ceea ce a spus Bird spun si ca ar trebui sa aiba satisfactie si apreciere in tot ceea ce fac copiii (si nu numai, dar de acolo incepe), nu numai la scoala.

oanaib, nu vreau sa se inteleaga ca se face din nou comparatie cu Romania, caci nu asta e scopul pentru care fetele ai scris. Insa poate ca de acolo, de la ce ai scris si eu am subliniat, trebuie sa inceapa parintii cu copii altfel sa inceapa si sa se opuna presiunii pusa pe umerii lor, care nu-i ajuta sa-si ajute copii ci dimpotriva, pe care o transfera apoi asupra copiilor.

Nu se va adapta sistemul la copiii vostri daca nu incepeti si voi presiunea, daca nu le cereti locul in el. Daca invatatoarea suna si se plinge, punind o asemenea presiune pe tine, atunci pune si tu pe ea. Spune-i exact ce spui aici, ce spuneti aici, cum munceste copilul acasa si cum la scoala este comparat cu altii in loc sa se aprecieze efortul individual, pornind de la copilul pe care il are. Si ca nu ai unde sa-l muti, toate clasele sint la fel, tot sistemul e la fel... iar tu, ca parinte, nu mai vrei sa fie asa, vrei si tu un loc pentru copilul tau, asa cum este el, cu dificultatile pe care le are si care nu sint chiat atit de greu de dus daca se vrea. Iar daca ea nu intelege, cauta alta care e capabila sa o faca si pe care sa-ti fie aliat in munca depusa cu copilul si nu invers.

Si tot Bird are mare dreptate in ceea ce a spus in al doilea citat. Si nu numai pentru copii cu ADHD, ci pentru orice copil, atitudinea parintilor si felul in care ii vad, ii apreciaza pentru eforturile depuse, sint lucruri esentiale pentru dezvoltarea lor.

Deci, pina va face scoala ceva, faceti voi acasa ce nu se face la scoala, apreciati efortul, scoateti pedepsele pentru atfel de lucruri (de fapt, astea nu sint bune pentru nimic), stimulati-i, incurajati-i si va fi bine. In timpul asta, mergeti pe toate caile posibile pentru a-i ajuta.