Dezbatere pe seama unei sinucideri

BlackCat4evR spune:

Asa este, ai perfecta dreptate, dupa parerea mea, in tot ceea ce spui!
Si sincer nu am avut intentia sa minimizez cumva suferinta ta, din contra, pot sa constat, cu respect, ca asta nu te-a impins la sinucidere, nu? Dincolo de spitale supraaglomerate, de medici mitocani si de suferinta atroce in momentul pierderii unei sarcini dorite...
Nu de-asta se sinucide cineva, ci pentru ca este deprimat. Cum poate depresia sa treaca neobservata in cercul intim al cuiva (prieteni apropiati, familie, etc.), asta e pentru mine cea mai mare enigma!

Ramonika spune:

nu pot fi de acord cu asta.
una e cand astepti un copil, nimic nu iti poate umbri bucuria, poti sta si dezbracat de tot. alta este cand ti se face o interventie legata de infertilitate, orice te supara, chiar de ti-ar zice cineva "da-te mai incolo". si intr-adevar doctorii se poarta oribil cu pacientii. am patit-o si eu, la o histeroscopie, anestezista m-a anuntat ca imi face anestezie generala si cand am intrebat-o de ce generala, s-a ofuscat si a zis ca-mi va face doar un sedativ usor, de m-a durut foarte tare... probabil faptul ca nu i-am pus nimic in buzunar a determinat-o sa ma "pedepseasca"

BlackCat4evR spune:

Te rog, nu te supara, dar cu ce nu esti de acord? Pentru ca mie mi se pare ca spui cu alte vorbe ceea ce am spus si eu...?


citat din mesajul lui BlackCat4evR

"3. Legat si dezbracat...? Si la operatia de cezariana esti dezbracata si legata de maini. Pentru binele tau si al copilului tau. Nu am auzit pe NIMENI sa zica: "Vai, am vrut sa plang de fericire si nu am putut sa-mi sterg lacrimile fiindca am avut mainile legate!". Hai sa admitem ca unele interventii sunt mai traumatizante psihic decat altele, si ca in acea situatie suntem mult mai putin dispusi sa admitem niste lucruri ca fiind normale, nu?"

Ramonika spune:

nu mi se pare normal sa iti amane interventia jumatate de ora si sa te lase despuiata si legata la maini. era asa greu s-o lase intr-o pozitie normala si apoi sa revina dupa 30 min? mai ales ca era vorba de o interventie neplacuta, nu de o nastere...

BlackCat4evR spune:

Da, stiu ce zici, nu pot decat sa speculez ca poate urgenta respectiva era foarte serioasa, sau nu au estimat corect durata interventiei respective, sau, ce mai tura-vura, personalul a fost pur si simplu neglijent, dar e mai bine sa nu o fac. Ti-as sugera sa continuam discutia, daca vrei, pe PM, pentru ca polemizam pe baza unui subiect offtopic.

Ca sa-mi explic atitudinea, discutam despre sinuciderea unei femei la aflarea vestii ca este infertila. Mi se pare halucinant cum dupa numai doua pagini s-a decis in cvasiunanimitate ca sigur e vina nemernicului de doctor, ca sigur i-a dat cu parul, in loc s-o menajeze.
De unde pana unde?
Iarasi va intreb, unde i-au fost apropiatii? De ce ati ajuns tocmai la medic? Simptomele depresiei la femei nu sunt usor de ignorat, decat daca chiar te doare-n paispe! (Eu una pot sa zic ca m-am capatuit cu o mandrete de depresie post-partum de nu mai stiam nici cine sunt. Si toti prietenii mei au facut bloc comun, ma vizitau, acasa sau in parc, ma chemau pe la ei, discutam, ma ascultau jelindu-ma, poate chiar i-am exasperat, dar si-au facut timp pentru mine si problema mea)
De ce nu a vazut nici o alternativa? (Alt exemplu, al unei prietene, chiar mama ei ii spune dupa cateva tentative esuate: "si sa nu-mi vii cu vreun plod adoptat, ca nu stii pe teava carui criminal a iesit, astia la douaj' de ani te omoara ca pe sobolani, in casa, si pleaca cu televizorul, sa-l vanda si sa-si ia droguri."
Sau sotul acelei prietene, inainte de a constiza ca infertilitatea e o problema de cuplu, in care sunt implicati amandoi partenerii, ii spunea: "du-te, domne, de-aici, ca tata fu--a si la nouaj' de ani, sigur nu e de la mine".)
Nu, pe bune, cum de-ati ajuns tocmai la doctor?

carmencat spune:

Da, e oribil ce ti se intampla cand te lupti cu infertilitatea, motiv pentru care am si renuntat repede la lupta asta si am decis sa adopt.
Nu voi intelege niciodata de ce nu mi s-a explicat in detaliu in ce consta histerosalpingografia si am fost umilita, batjocorita si chinuita la giulesti. Vreti sa va spun raspunsul ginecoloagei cand m-am dus cu rezultatul si am intrebat-o omeneste de ce nu mi-a spus? Pai daca iti spuneam in detali nu o mai faceai. Clar!!! Dar e dreptul meu!
Da, am dat in depresie, pot sa spun acuma privind in urma, in anii in care ma luptam cu infertilitatea, aia multi putini cati au fost. Nu e usor sa te duci una doua sa stai cu cracii in sus si sa se umble prin tine. este oribil, conditiile din spitalele de stat sunt oribile, empatia medicilor tinde spre minus infinit. Mai iei si tot soiul de medicamente pe baza de hormoni care te fac praf din toate punctele de vedere.
Ce sa spun? Ca am plans in convulsii 3 zile dupa histero aia? Ca am fost pe punctul sa dau cu medicul ce imi face inseminarea de pereti, ca nu era nici o problema, eu cracita pe masa fiind, masa orientata spre usa, sa se vanture oricine, sa imi admire vaginul?
Nuuuu, eu am renuntat. Nu e de mine asa ceva.

Intrebi cum e posibil sa nu vezi ca e in depresie? Ca se intampla in timp? Iete tocma' de aia, ca se intampla in timp, gradat.Ca nu te crede nimeni, ca nu stie nimeni cum e si prin ce treci. Nu te cred nici femeile de langa tine care au avut sansa incredibila sa poata avea un copil pe cale normala, dar sa te creada barbatii. Cine sa te creada? Toti iti spun sa suporti ca nu are cum sa fie dracu' chiar atat de negru, sa te gandesti ca pana la urma tot chinul ala va avea o finalitate. Da, suporti, avand in fata ochilor imaginari chipul copilului tau, pana cand, de atata chin, chipul ala se estompeaza, pana dispare de tot. Si atunci ramai cu ce? Ramai cu tristetea, cu sfasierea, nu mai ai nimic, nu te mai ai nici pe tine, iti e sila de propriul corp, relatia in familie e pe muchie de cutit, cei din jur te tot intreaba de ce nu iti iese ca X a luat o pastila si a ramas gravida, tu de ce te chinui atat? Tot felul de discutii si de apropo-uri si de la apropiati si de la necunoscuti. este o presiune atat de mare ca nu iti maii trebuie nimic, nu mai vrei nimic. Nu vrei sa mai vezi si sa mai auzi, nu vrei sa te mai dai jos din pat. Nu vrei decat sa fi lasata in pace, sa adormi si sa te trezesti tinandu-ti puiul in brate. Dar asta nu se poate decat in povesti... Cine sa te creada? Cine sa stie ce e in sufletul tau? Tragi de tine pana nu mai poti, iti faci treaba la servici, ca nu iti permiti sa nu il mai ai, ca tratamentele pentru infertilitate costa, iti faci treaba acasa, de spalat trebuie sa speli, mancare trebuie sa faci, de calcat trebuie sa calci, mai un strans, mai o curatenie? Aaaaa, ca plangi? Ca plangi din nimic? Ca esti cu nervii intinsi? Dar calmeaza-te draga! Nu, nici tu nu stii ca esti in depresie, dar altii?
Da, femeia aia s-a sinucis. Scrie in articolul ala ca avea tot. Ei bine, nu avea nimic. Pentru ca fiecare, pe rand a concurat in a o anula, a o reduce la zero, pana cand ea pentru ea insasi nu a mai reprezentat nimic, pana cand nu a mai gasit nici un motiv sa se mai trezeasca pentru inca o zi si inca una si inca una... Nu i-a trebuit curaj sa isi ia viata. Curaj ii trebuia sa traiasca. Atunci cand nu a mai avut nimic de ce sa se agate... a plecat.
Drum bun suflet trist si chinuit, sa te ierte Bunul Dumnezeu dupa masura marei lui mile si iubiri.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

ladyJ spune:

Ba se poate foarte usor, din pacate. :(

Carra spune:

Perfect adevarat. Ai explicat perfect. De acord 100%. Trist, dar asa este.

BlackCat4evR spune:

@ carmencat

Ei bine, asta e discutia care, dupa parerea mea, trebuie purtata! De ce fata asta nu a vazut alta solutie? De ce nu a mers pe alta cale? Tristetea e ca unii dintre noi sunt singuri intre oameni. Cand chiar "ai nostri" ne chinuie cel mai rau, unde gasim sprijin? Hai sa discutam despre asta, nu de ipoteticul doctor mitocan! Eu nu cred ca depresia nu se vede, ci doar ca nu pasa nimanui...

@ ladyJ

Nu, nu se poate. Se poate sa fii umilit, batjocorit, trecut prin toate chinurile, dar fara sa te lepezi tu de ea, nimeni nu-ti poate lua demnitatea.

Chuny spune:

Asa un mesaj absurd si lipsit de umanitate nu am mai citit niciodata. :-(