Dezbatere pe seama unei sinucideri

Nu judec gestul, dar pentru ca aici e un site cu atat de multe aspirante,mamici si copii, va invit la o dezbatere pe tema acestui caz - primul (mediatizat) pe aceasta tema. O femeie romanca si-a luat viata, la 36 de ani, pentru ca medicul i-a spus ca nu poate avea copii.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/s-a-sinucis-pentru-ca-nu-putea-sa-aiba-copii-1010284.html

Va invit sa discutam cu sinceritate pe seama acestei pierderi de vieti. Exista totusi atat de multe alternative pe care ti le ofera medicina, adoptia, mamele purtatoare ... de ce totusi sa renunti la lupta atat de usor?

blackgirl0 spune:

Nu cred ca s-a sinucis pt ca "medicul i-a spus ca nu poate avea copii". Din spusele familiei, acceptase inclusiv ideea adoptiei. Cred ca aici este cheia: pe undeva/candva/cineva i-a spulberat visul de-a avea copii, indiferent pe ce cale (ca o fi fost medicul, functionara de la DPC care se ocupa de adoptii, familia, cunoscutii). Sau poate avea deja inclinare spre suicid (fond depresiv) si orice esec din viata (posibil si esecul in a procrea) au facut-o sa numai vada lumina.
Este trist oricum! Dumnezeu sa o odihneasca!

desprecopii spune:

Cand cineva spulbera atat de urat visele unei familii, e cazul ca societatea sa isi puna niste intrebari. E mare pacat de moartea acestei tinere!

blackgirl0 spune:

Cred ca aici au fost mai multe motive. Fetele de la "Aspirante optmiste" ar putea sa spuna cel mai bine daca situatia este intr-adevar atat de neagra, fara speranta.

Am avut si eu o perioada de 6 luni de depresie intre pierderea primei sarcini si sarcina 2, insa m-am ocupat extrem de mult de nepotei, cautam sa fiu permanent in preajma lor.

Eu o admir nespus pe dr meu de familie, pediatru de formatie, care nu are copii la 45 de ani. Nu ca nu ar fi vrut, ci pt ca in momentul demararii procedurilor de FIV la 40 de ani i s-a descoperit un cancer uterin in situ. A depasit momentul, la un moment dat se gandea si la adoptie, a renuntat, isi gaseste satisfactia in lucrul cu copiii. Este si asta o cale de-a depasi depresia. Se roaga insa mult, are si un fond personal extrem de robust si optimist. Si ajutorul familiei. Ceea ce cred ca i-a lipsit femeii din reportaj.

desprecopii spune:

Intr-un fel, cred ca aceasta dezbatere nu e completa fara a avea opiniile aspirantelor. Eu cunosc femei fericite cu copii dar stiu si femei fericite fara copii. Exista fericire daca stii sa o cauti si stii sa o gasesti acolo unde se ascunde in momentele cu umbra.

mianna spune:

ciudat articol.

in prima parte se spune doar ca nu putea avea copii, dar nu se pomeneste nimic de unul sau mai multe avorturi. atata timp cat se povesteste ca facea sport (ce fel, si unde - mai lipsea sa ne spuna ce culoare avea treningul) mi s-ar parea normal si sa se mentioneze daca avortul a avut loc, si cand. in schimb partea a doua se intituleaza "depresia post-avort".

o alta parte pe care n-o inteleg este cea cu "medicul care o trata i-a spus direct ca nu poate avea copii". cum ar fi trebuit sa i-o spuna indirect? sau ce-ar fi trebuit sa faca? sa ii dea/lase sperante daca nu existau? (plec de la presupunerea ca partea asta e adevarata, desi nu se mentioneaza din ce motiv nu putea, de cat timp incerca etc.)

una peste alta mi se pare un articol de scandal. imi pare rau pentru ea, dar in afara de faptul ca avea depresie (diagnosticata? "medicii i-au spus sa faca sport pentru a scapa de depresie". si atat? momentul acestui diagnostic a fost inainte sau dupa ce acel medic i-a spus direct ca nu poate avea copii?)

in fine, cred ca se intelege cum gandesc.

aschiutza spune:

Eu cred ca nu puteam judeca motivele unui om pe care nu il cunoastem doar dintr-un articol de ziar.

danaionela spune:

Este tragic..., si da uneori iti vine sa o ei razna. Cand faci tratamente peste tratamente si rezultatul este zero cazi in depresie. Conteaza foarte mult sa ai familia langa tine, conteaza sa-ti ocupi timpul cu altceva si sa nu te mai gandesti " De ce eu nu pot avea un copil?" Este greu sa raspunzi la curiosi, "Ai copii? De ce nu faci?" si mai greu este atunci cand vezi cazuri in care parintii ii maltrateaza pe cei mici sau ii abandoneaza sau chiar ii omoara. Este cumplit si intrebarea " De ce eu nu?" revine obsesiv.
Sa nu mai vorbesc ca intervine si aceea gelozie cand vezi parinti care isi plimba pruncul prin parc si mai ales atunci cand cineva vine si iti spune " Sunt insarcinata, vrei sa vezi filmuletul cu bebe?" In acele clipe iti vine sa urli , iti vine sa nu mai iesi din carapacea ta, sa te inchizi in tine si sa-i consideri pe toti niste dusmani. Daca ii ai pe cei dragi langa tine iti revii, daca ai pe umarul cui sa plangi atunci este bine si odata cu trecerea timpului ranile se inchid, dar golul in sulfet ramane si daca poti trece peste toate si daca ai curajul sa infrunti lumea si sa treci peste anumite bariere si conceptii atunci lupti cu toata puterea si o sa vezi ca poti deveni parinte si altfel nu numai crescand in burtica ta un copil timp de 9 luni ci in sufletul si in inima ta timp de multi, multi ani. Pacat ca multi oameni nu inteleg asta, ca multe cupluri se despart si considera ca singurul lor scop in aceasta viata este sa aduca pe lume un copil. In acelasi timp cand te duci la Protectia Copilului si iti spun cei de acolo cat de greu este sa adopti un copil " pentru ca in multe cazuri cu asta incep" si cand nu esti inca vindecata de ceea ce a spus doctorul " nu poti avea un copil", atunci depresia de adanceste. Numai ea stie ce a fost in sufletul ei, numai ei ca si familie stiu cum era relatia in acel moment, si poate o mica discutie in contradictoriu care in general este banala in aceste situatii poate sa te duca la depresie si sa ai impresia ca toata lumea este impotriva ta.

Tilia spune:

Mi se pare gresita abordarea, s-a sinucis pentru ca era deprimata. Acum, ce a declansat deprimareaa, e alta discutie.

Anemona11 spune:

Bine, am inteles si noi ca s-a sinucis pentru era deprimata. Dar, merita sa luam in discutie si ce se intampla in viata ei.

In lupta cu infertilitatea e foarte important suportul sotului, si din articol reiese ca el era mai mult plecat, pe santiere arheologice.
In plus, in Romania, infertilitatea e deseri 'tratata' grobian...in miezul Transilvaniei, in care traia, imi imaginez ca circulau in jurul ei tot felul de pseudo-filozofari, clasificari discriminatorii printre cei care o inconjurau ca sa nu mai vorbim de babisme si tot felul de filozofii ...

Moartea unei femei e o stire de ziar. 'Ce-i pasa unei lumi intregi de moartea ta?'
Unii trec peste stire, altii spun ca e cancan... undeva insa s-a petrecut o drama pe care vrei sa dezlegi si sa o intelegi doar daca ai disponibilitate pshihica necesara, sau daca iti permiti cateva minute de tristete pentru a intelege. Daca nu poti...treci la subiecte mai usoare si mai vesele...
Cam asta e lumea in care traim.

bird70 spune:

Femeia s-a sinucis din cauza depresiei nu din cauza infertilitatii. Infertilitatea a contribuit la depresie, dar probabil ca nu a fost singurul element.

Eu cunosc o tipa care era foarte deprimata din cauza infertilitatii (si a tratamentelor). Era absolut obsedata sa aibe un copil, numai la asta se gandea, numai pentru asta planuia. A ramas gravida dupa cativa ani, a nascut, dar tot deprimata e si acum. Copilul nu este ce se astepta sa fie, e legata de casa, e nefericita, inainte putea iesi cand vroia, era ingrijita, nu avea burta, nu avea vergituri, etc. Nu s-a schimbat nimic. Depresia este o boala de sine statatoare si trebuie tratata fie cu medicatie fie cu terapie. Ea nu dispare pentru ca ceea ce pare a fi motivul major al nefericirii a disparut.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper