Dezbatere pe seama unei sinucideri

XIO spune:

Nelia, atunci hai sa nu mai dea nimeni nici o veste prosta nimanui.
Ce spui de cei care s-au sinucis din dragoste?
Au fost parasiti de partener si s-au sinucis.
De vina e partenerul, nu?Trebuia sa se sacrifice si sa ramana cu pers. respectiva pana cand se plitisea cel/cea care au ales drumul sinuciderii?
Indiferent cum ti se comunica o astfel de veste, la sfarsitul zilei tot izbit de zid te simti.
Depresia este o boala care trebuie tratata, nu se da vina pe nimeni, ca exista n motive pt ca o pers. sa ajunga depresiva, nu oricine este predispus la asa ceva.

XIO spune:

Nelia, noaptea nu ai de ce sa vezi medici bantuind pe coridoare.Noaptea medicul doarme si este trezit daca exista vreo urgenta.Pacientii au medicatia scrisa in foile de observatie si asistentele se ocupa de administrarea acesteia.Asta pt ca a doua zi medicul nu pleaca acasa si trebuie sa munceasca, iar in al doilea rand pt ca nu are nici un rost ca medicul sa se plimbe noaptea prin saloane.Decat daca este chemat.
Nu, nu cred ca inventezi si nici nu am zis asa ceva, iti spun doar ca nu ai explicat situatia.Evident medicul trebuia sa anunte asistenta (nu infirmierele administreaza tratamentul ci asistentele) sa administreze un antalgic impotriva durerii si sa trimita pacienta la un consult psihiatric pt a primi tratament de specialitate.

nelia spune:

S-a schimbat tonul, intri in galaxia mea. Am spus picior de cadru medical, nu medic. Eu prin cadru inteleg personal si chiar si cele cu medicamente veneau tirziu si imbufnate, iar daca le sunai intre... era jale. Aici nu exista asistente, toate sint infirmiere, cu facultate sau colegiu, dar sint infirmiere, dar cred ca da, in Romania doar asistentele dau medicamente.

Nu e ca nu trebuie sa se dea nici o veste, eu sint pentru adevar intotdeauna, chiar si cind e vorba de o boala. Insa pentru mine este atit de important cum este acompaniat si sustinut omul in situatii limita incit de multe ori boala in sine, orict de grava ar fi, trece pe planul doi. Ea oricum e acolo, exista, si e grava, un psihic bun poate duce gravitatea, un om respectat inca se mai simte om chiar daca e foarte bolnav, poate chiar va muri. Ceea ce vreau sa spun este ca indiferent de conditie, de sistem, de salariul de rahat, o alta fiinta umana trebuie sa respecte o alta fiinta umana pina in ultima zi de viata. Si in nici intr-o situatie, dar in nici una, nu trebuie sa se atenteze la integritatea lui fizica sau psihica, punindu-l in situatii inca sa se simta un neica-nimeni.

Si hai sa-ti spun ce am avut cu tine. In primul rind am un ghimpe impotriva apararii tale a tuturor medicilor din galaxie si ca tu nu ai vazut si nu stii, deci nu exista, cind atitea si atitea persoane iti spun de ani de zile ca ba da, exista. Dar la acest subiect, in toate descrierile tale tehnice ale procedurii, eu nu am vazut pacientul. Sint acolo expresii care arata doar procedura medicala si atit, cind subiectul in sine vorbea exact despre ce se intimpla dincolo de proceduri. Daca vrei sa unim galaxiile, intoarce-te si citeste-te si vei vedea ca pacientul e absent sau pasiv, se supune, indiferent cum se simte, cum vrei altfel sa fie?! Ti se spune ca se poate si altfel si sint in tari in care se procedeaza deja altfel, o abordare mai holistica daca vrei (discutam si despre asta daca doresti), tu nu si nu...

Altfel, eu n-am nimic cu tine, poti descrie oricit doresti si ce doresti, nu cred ca ne-am intilnit prea des la subiecte.

nelia spune:

Of, XIO. Sa zicem ca e asa, eu ma indoiesc ca aici se leaga pacientii in timpul operatiilor. Dar Bird te-a intrebat ceva si nu ai raspuns: il leaga constient? Sau il adoarme si apoi il leaga pentru securitatea lui in timpul operatiei? Pentru mine este foarte important acest raspuns ca sa inteleg.

Caci eu una nu vad cum ai putea lega un schizofrenic care sufera de paranoia si aceasta are ca subiect legatul (sint care erau legati cind erau copii pentru ca isi sau faceau rau, altii erau somnambuli si erau legati de pat, erau imobilizati in spitale cu tot felul de chingi) sau am o multime de exemple aici. Sint intrebati inainte, li se explica procedura, sint pregatiti medicii pentru reactia lor la legat, mai ales atunci cind sedarea inca nu este completa? Te intreb la modul cel mai sincer: cit de normala poate fi procedura daca ei se simt atinsi profund in integritatea lor fizica si psihica fiind legati in timp ce ei simt ca adorm? Plus stresul operatiei, plus restul problemelor... mie mi se pare GROAZNIC si vorbesc foarte serios.

Siminaf spune:

Nelia, dar chiar o tii una si buna! Se imobilizeaza (ca sa nu zic leaga, ca suna urit pentru unele persoane) si pacientii constienti, cu rahianestezie, exact pt. motivele deja ras-explicate de catre Xio. Si nu, nu se dau sedative la o cezariana, cind ele pot afecta fatul. Nu vreau sa par in nici un fel nesuferita sau mai-stiu-eu-cum, dar zau ca s-a explicat de zeci de ori deja. Devine chiar plictisitor sa tot repeti aceleasi si aceleasi lucruri.

corinadana spune:

Si pe mine m au legat la cerclaj, de picioare ,apoi anestezia totala si care i problema???

Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA

http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family

nelia spune:

Deci, cind se explica din punct de vedere medical, oricit de lungi si repetate nu e plictisitor. Devine plictisitor doar cind intervine si alt factor. Si intr-adevar, nu e nici o problema.

Siminaf spune:

N-ai inteles. E plictisitor sa se explice a suta oara acelasi lucru explicat f. bine si clar din prima. Atit. In rest mi se pare ca ar fi o problema incercarea de rastalmacire si gasire a nodului in papura cu orice pret.

nelia spune:

Explicatia a mers doar intr-un singur sens desi incepuse in toate sensurile si asta am spus si eu, ca e plictisitor si nu ajunge la problema. Nodul exista, vrem sau nu vrem sa-l vedem. Ramine alegerea noastra daca ajungem la el si il taiem ca sa schimbam ceva sau raminem la nivel de proceduri si in rest, se descurca fiecare cum poate. Din cauza nodurilor se termina vieti, nu a procedurilor.

flo.flo spune:

Urmaresc in fiecare zi acest topic si sunt dezamagita de ce turnura a luat discutia, in principiu plecand de la ce am scris eu in primele pagini...

Putine persoane au inteles despre ce este de fapt acest subiect, restul doar au scris pagini intregi despre legatul pacientului de masa de parca asta este cel mai dureros lucru in lupta cu infertilitatea. Va spun eu ca nu este. Sunt multe altele mai rele.

Si intrasem aici sa povestesc din experienta mea personala ce inseamna infertilitatatea, cata durere se aduna in anii in care te chinui cu tratamente, operatii, inseminari, fertilizari etc. Am facut-o ca sa intelegeti cum toate acestea pot duce la depresie, plecand de la cazul femei care intr-un final a ajuns sa se sinucida (daca asta a fost intr-adevar motivul sau a avut si altele).
Si as fi avut multe de povestit, m-am oprit pentru ca am ramas absolut socata de cat a putut sa se scrie de legatul de pat din timpul operatiei, cand subiectul initial era despre sinucidere, infertilitate, diagnostice definitive si dureroase, etc.

In special fetele de aici care sunt medic, v-ati rezumat la anestezie si legatul de pat, dar ce aveti de spus despre cele de mai sus?

XIO, din cate stiu de pe la alte subiecte, esti medic ginecolog, tot respectul pentru meseria ta, imi dau seama cat de greu a fost sa ajungi acolo, nu te-am vazut sa scrii nimic depre infertilitate, boala (pentru ca, da, este o boala), care tine de domeniul tau. Nu ai facut decat sa iei apararea medicilor si sa ma acuzi ca exagerez, ma asteptam sa vii cu o parere avizata in ceea ce priveste infertilitatea,si modul in care pacientii cu aceasta afectiune ar trebui tratati, si aici nu ma refer strict la tratamentele fizice.

Nelia,