Dezbatere pe seama unei sinucideri

nelia spune:

Inseamna ca nu ai inteles ce am scris. Si, oricum, eu nu m-am referit la tine personal, ci doar am pornit doar de la mesajul tau lipsit de empatie. Poate ca tu nu ai vrut sa sune asa, eu asa l-am perceput si ramin la parerea mea. Iar tu, ai fost izbita de problema altuia, nu a ta.

Oricit de mult ai fi stat linga el cind a fost nevoie, ai asistat la suferinta lui, care e nu e si a ta. Ai avut-o si tu pe a ta, ca persoana implicata in viata luim, stind linga el, dar nu e aceeasi, e diferita. Eu spuneam ca pina nu esti tu, personal, pusa intr-o situatia ca cea a logodnicului tau sau in altele asemanatoare, care sa te ajute sa te cunosti cum esti in situatii de viata si de moarte, nu iti poti cunoaste cu adevarat nici fortele, dar nici limitele... si deci nici nu poti judeca pe altii.

Imi pare nespus de rau de fostul tau logodnic, e foarte dureros si trist ceea ce i s-a intimplat.

BlackCat4evR spune:

nelia, pe mine suferinta cuiva drag mie ma doare mai tare decat a mea. Si sunt absolut sincera cand iti spun asta. Prefer de 1000 de ori sa cada toate belele din lume pe capul meu, dar sa fie ok cei dragi mie...

nelia spune:

BlackCat4evR, si pe mine. Insa e teorie si, in general, simtim asa cind sintem sanatosi si in regula, nu cind au cazut toatele belele pe noi. Pentru ca, de fapt, oricit de mult am vrea si am simti ca asa este, cind simtim suferinta nu o putem face decit in marginile in care ni le ofera fiinta noastra. Stiu ca e greu de inteles, insa in fata bolii, suferintei si a mortii sintem singuri cu noi insine. Si deci reactia la ele, in fata lor, indiferent care este aceasta, ne apartine in totalitate. Si nu cred ca cineva le poate judeca.

bird70 spune:

Nu inteleg cum deranjeaza toate astea si de ce trebuie sa ai mainile legate? La noi se pun linii arteriale care masoara tot ce au nevoie si un senzor pe piept pentru frecventa respiratiei. Linia arteriala este prinsa pe mana si nu incomodeaza pacientul. Eu am avut linii arteriale cat am fost in terapie intensiva si eram monitorizata non-stop si nu m-a legat nimeni de pat. Am stat in fund, am mancat, am vorbit la telefon, m-am si dus la plimbare (atunci mi-au deconectat-o).

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

bird70 spune:

Ce rost are sa legi un pacient inconstient care nici o sansa sa miste?

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Siminaf spune:

Bird, anestezicele generale au niste efecte asupra corpului in general, musculaturii si sist. nervos central in special. O lectie de farmacologie este mult prea lunga pt. a fi expusa aici, dar ce se face, se face pt. siguranta pacientului in primul rind. Ce ar fi sa aiba o incordare reflexa si sa dea peste mina chirurgului cind e cu bisturiul deasupra inimii de ex? De obicei pacientul este deja in somn cind se aranjeaza miniile pe suportii speciali.


Ce spui tu cu terapia intensiva nu are legatura cu sala de operatii. Sint 2 lucruri total separate. Se vorbea aici de operatii in sala de operatii.

danaionela spune:

Eu m-am intrebat de cate ori citesc acest topic ce putem sa facem noi ca si societate ca acest lucruri sa se intample cat mai rar. Aici ma refer la infertilitate.. Cum se poate totusi sa fie sprijiniti acesti oameni? Eu va spun din punctul meu de vedere, pentru ca am fost in aceasta situatie si stiu prin ceea ce treci.
Cred ca in acele momente mi-ar fi placut sa vorbesc cu un psiholog, un om care sa fie impartial si deschis fata de durerea mea. Mi-ar fi placut sa am langa mine un doctor care sa ma faca sa ma simt ca sunt cel mai important pacient al lui. Jocul cu infertilitate a inceput la Giulesti, unde o domana asistenta "d-na Geta" daca imi aduc bine aminte, pentru ca au trecut multi ani, nu stia sa faca altceva decat sa tipe la pacienti. Nu era de ajuns ca eram cu moralul la pamant, tipatele ei singurle lucruri care imi mai lipseau. Ok eu am plecat, nu am suportat sa vad acest lucru si m-am dus spre o clinica privata. Alti pacienti au stat acolo si au suprtat crizele de nervi ale d-nei pentru ca nu-si permiteau sa plateasca dublu la un spital privat pentru aceeasi interventie.
Dupa inca cateva luni am inceput din nou nebunia cu infertilitatea, dar mi-am schimbat doctorul.Am crezut ca mergand la o clinica privata de renume in acel moment, unde preturile erau destul de mari nu o sa mai am parte de acelasi tratament. Intradevar asa a fost, asistentele te-au primit cu bratele deschis, iti zambeau si eraud ragutze cu tine. Aici am dat peste un doctor Ok, era printre cei mai buni, dar avea o alta problema" comunicarea". Simteam ca era plictisit. Si acum am imaginea lui in minte cand l-am intrebat care ar fi cauzele esecului FIV-ului ( era al 3 la aceea clinica) se intindea pe scaun, casca, si mi-a zis " Nu stiu, nu exista nici o cauza, dar cu siguranta data viitoare o sa reusiti". Am fost dezamagita de acest raspuns, cerul parca cazuse pe mine, eram disperata. Imi era ciuda pe doctor, pe mine si pe tot ce ma inconjura. Credeam ca totul este fara rost in lumea asta si chiar nu intelegeam ce rost am eu aici. Cu chiu cu vai am depasit acest moment si mi-am dat seama ca pentru anumiti doctori aceasta este o afacere, o afacere de unde castiga multi bani si nu conteaza ceea ce spun sau ceea ce fac. A trecut timpul, si in ultima noastra incercare am plecat spre Germania. Acolo totul a fost altfel, am gasit exact doctorul pe csre mi-l inchipuiam cs este potrivit pentru asa ceva. AM gasit doctorul care m-a facut sa ma cred importanta pentru el, care mai nimportant decat castigul pentru clinica este castigul pentru mine ca si om. In acel moment nu conta rezultatul FIV-ului , nu conta daca o sa reusesc sau nu, conta ca nu mai simteam ca eram aceea insecta neimportanta. In luna aceea cat am stat in Germania pentru tratamentele FIV , doctorii au reusit sa ma convinga ca telul nostru in aceasta viata nu este sa aducem numai copii pe lume, ca avem multe alte lucruri frumoase in aceasta viata pe care trebuie sa le rezolvam. Am simtit atunci ca am pentru ce sa lupt, am simtit ca avand un obiectiv eram pregatita din punct de vedere pshihic sa trec peste orice rezultat. A contat foarte mult faptul ca am intalnit omul potrivit, un medic minunat pentru care am un respect deosebit, un medic care m-a facut sa inteleg ca esti femeie si daca esti infertila, ca poti deveni mama si daca nu nasti tu acel suflet.
Asta este pe scurt povestea cu infertilitatea in cazul meu, aici cred ca trebuie sa lucram noi ca si sistem. Trebuie sa nu acceptam sa fim tratati ca niste gunoaie, doctorii sa inteleaga ca pe langa meseria lor daca au putina bunavointa pot fi si " oameni". Credeti ca se va schimba ceva? Eu sper... ca noua generatie de doctori sa fie mai apropiata de pacienti, sa fie o legatura adevarata intre medic- pacient , si poate cazurile de depresie un urma aflarii unui rezultat vor scadea.

XIO spune:

Michelle, cred ca tu nu ai citit articolul.Acolo scrie ca O VECINA a spus, ca medicul a fost prea direct.
Acum de aici si pana la a te lua de toti medicii din Romania e cale lunga.

mcoca spune:

Ooo, eu asta o cred. Cumnata-mea era in luna a 7 a si un mare doc de la Bega i-a spus fara nici un menajament : copilul are Down. Nu, poate, o fi, o pati, nu ARE. Ei bine nu avea. Copilul e bine mersi, dar oamenii aia au trait clipe de cosmar.


Vicky si Printzesone

XIO spune:

Mcoca, ce legatura are asta cu ce s-a intamplat aici?daca femeia discuta cu mesdicul si dupa aceea se arunca pe geam intelegeam sa spuna cineva ca din cauza socului, dar nu s-a intamplat asa.Ba mai mult, o vecina si-a dat cu parerea.

Bird, tu compari sala de operatie cu saloanele de pe terapie?Nici la noi in saloane pacientii nu sunt legati, dar in sala de operatie peste tot sunt, pt ca daca ai fost vreodata la vreo operatie probabil ai vazut cum pacientii in timpul anseteziei incep sa se miste.sau sa se contracte, ca trebuie sa ne oprim din operat pana cand nu mai impinge.daca se intampla ceva trbuie sa fie legat de masa, nu intr-o urgenta sa ii caute anestezistul mainile pe sub targa.