probleme cu mindra de 15 ani(2)

buflea spune:

Pai Aqai, tot ce enumeri tu ca fiind obiceiuri, sunt de fapt "reguli respectate" ... ia sa fac eu un rezumat al obiceiuriloe voastre :

1. Nu mancam in afara bucatariei decat fructe
2. Vasele se duc in chiuveta la sfarsitul mesei
3. Seara facem curat in camera
4. Pisu se face numai in WC sau eventual se strege de langa WC
5. Pasta de dinti numai in chiuveta si nu pe chiuveta ...etc

Regulile respectate nu necesita cicaleala ...

Ce facem insa cu cele nerespectate, sau exact cum facem ca o regula sa devina obicei, comunicand fara insa a cicali ?

buflea spune:

Pt JG :

La 6 ani, mancatul la TV nu inseamna doar firmituri ... Inseamna maini murdare, inseamna scapat iaurt pe covor si pe canapea, inseamna lasat ambalaje peste tot in sufragerie, inseamna lipsa de dialog cu membrii familiei. In cazul meu particular, sufrageria mea este toata rosie - canapele rosii, covor rosu ... stii cum arata pete de iaurt pe o husa rosie ? Sau firmituri nesemnificative pe un covor inchis la culoare ...

In plus, sigur ca nu e un capat de tara sa fii ordonat, curat, spalat ...etc. Dar parca e mai bine sa fii, decat sa nu fii.
Si cum sa fii, daca traiesti inctr-o casa in care astea nu se regasesc ?

Nu stiu daca e adevarat, dar se pare ca obiceiurile se invata de mic ... cum se invata insa, n-am un raspuns exact. Cred ca nimeni nu are, pentru ca el nu exista ...
Imi dau seama ca nu exista raspuns strict la intrebarile mele ... le pun pentru ca vreau sa apar putin pozitia Torei (si a mea si probabil a tuturor mamicilor din lume care au familia o prioritate). versus copiii / adolescentii care dupa voi merita toata atentia si toate scuzele si toata libertatea si toata lipsa de consecinte, doar pentru ca sunt imaturi. Imi pare ca maturitatea asta se invata - prin observatie, prin dialog, prin exemple, prin reguli, prin consecinte si din pacate, prin tragedii personale mai mici sau mai mari.

In dictionarul meu scrie ca "echilibrul" e solutia si asta inseamna probabil patinari de toate partile. Asa ca dati-i voie si Torei, la fel cum ii tolerati Teodorei (si altor adolescenti ca ea) iesirile din decor.

Si DA, confortul meu este important, la fel de important ca si al lor ... pot gasi un echilibru atata timp cat toata lumea tine cont de toata lumea si am impresia ca si asta se invata, caci altfel, omul se naste egoist si daca are loc, atunci se va gandi numai la el.

P.S. Puah ! Am podul plin de intelepciune si analiza ...practica insa ma omoara si pe mine

michelle-usa spune:

eu sunt perfect de acord cu buflea

eu cred ca ordinea, curatenia, regulile te ajuta ca individ si se invata in familie de cand sunt mici.

m-ati pus un pic pe ginduri la felul in care eu ma adresez celor din casa si o sa-mi incerc sa-mi fac un fel de analiza .

eu in general spun "este lumina aprinsa in baie, te rog sa o stingi..."sau "vezi ca e ghiozdanul lasat pe jos, te rog pune-l la loc".
noi nu tzipam in casa, nu strigam...decat in cazuri extreme cand e in capatul celalat al casei si sunt ocupata cu ceva sa ma duc mai aproape.


michelle

michelle-usa spune:

eu sunt o persoana f. calma, iertatoare dar recunosc ca mai am momentele mele cand sunt nervoasa...cu motive/fara motive.

ce imi merge de ani de zile e sa ma retrag sa ma calmez. ca ma duc in baie, ca ies in curte, balcon...ma duc in alta camera...mi-e suficient 1-2 minute, sa respir adinc, sa-mi pun gindurile in ordine...sa meditez, sa ma rog...sa judec un pic inainte de a vorbi, de a spune ce am pe suflet.
si ma mai intreb pe mine insumi de ce sunt suparata, nervoasa...se merita, e ceva grav? culmea, de multe ori doar ca-mi pun aceste intrebari...parca situatia se diminueaza.

cand "ma simt ca le fac eu pe toate"...ma gindesc ca sunt alte femei care si-ar dori sa aiba copii sa le ridice pijamalele de pe jos dar nu pot avea copii, sau sunt bolnave si nu pot spala vasele, sau sa faca mancare...desi si-ar dori asta...si sa vad in toate aceste actiuni...ca o binecuvintare.

nu stiu daca asta ar mai ajuta pe altcineva, dar pe mine ma ajuta.

michelle

Aqai spune:

Buflea, cred ca diferenta e ca nu mai fac tam-tam de ele. Si se invata la orice varsta, noi nu am avut de-astea cat am fost acasa si aveam bona/mama si menajera in arsenal. Imi ziceam ca-s liberi sa se simta bine, sa copilareasca, ca 5 adulti om face fata la doi copii.

S-a schimbat jocul aici, cand am ramas eu adult cu studii voluntariat administrative casa gradina sofer autorizat + 2 copii zanatici pe cap.

solutia e calm si repetitivitate. cu vasele de ex, am schimbat foaia ridicandu-ma prima de la masa si ducandu-le la chiuveta. In timp ce spalam, cand vedeam ca a mai terminat cate unul cand ziceam pls, adu-mi (mie personal adica) farfuria ta inainte sa pleci. cat timp am spus "dupa masa se duc farfuriile la spalat" am vb singura, sincer. Si incet incet au invatat sa faca si fara sa spun, constat.

Nu spun: nu mancam la computer, ci discutam ce putem manca la film. daca vor ceva in timp ce se joaca si imi cer le spun haideti in bucatarie sa vedem ce gasim. daca vin bine, daca nu e iara bine.

nu am reusit sa-i fac sa manance deasupra mesii, am putea hrani o colonie de furnici cu se ce strange la o masa. la asta cugetam acu' vreo 2 zile. Asa ca in weekend le iau maturi mici si o sa-i invit sa le foloseasca in spatiul lor de masa, alaturi de mine.

cam asa mergem noi pe cararea de la reguli nerespectate spre obiceiuri. da' tre sa fii zen rau, de aia zic, magneziu mult o sa le aplice la casa lor

J G spune:

Eu cred ca obiceiurile se formeaza cand ai nevoie de ele. Cam toate obiceiurile cu adevarat utile le-am invatat dupa 30 de ani, cand am constientizat ca am nevoie de ele. Printre ele, inclusiv obiceiul de-a pierde vremea fara sa ma simt vinovata.

Nu vreau sa intelegi ca la mine nu e curat, mai... e curat, dar nu crapa pamantul daca n-am chef sa fac azi. Si am amenajari anti-jeg, sa nu se vada o firimitura pe covor... ma depaseste complet conceptul amenajarilor de genul cum povestesti tu, dar nu-mi dau cu parerea ca-s constienta ca-mi lipseste simtul artistic. Daca ar fi dupa mine as avea un sfert din cate obiecte am in casa.

Sunt off-topic, stiu. Nu am sfaturi pentru Rufus si Tora pentru ca suntem extrem de diferiti...

buflea spune:

Sincer, si eu regret amenajarile din sufrageria mea, nu ca nu ar fi frumoase, dar nu sunt practice cu 2 copii in casa .

Scuza imi este ca le-am facut pe vremea cand nu aveam copii si nici experienta nu prea aveam ... nu m-am gandit pana nu am vazut, ca pe un covor roshu o sa se vada orice scama de zici ca e neaspirat de 1 saptamana.

Cu ocazia acestor discutii am mai invatat un amanunt - sa le spun, cand se scoala de la masa, sa puna singuri farfuria in chiuveta. Nu fac asta, ma duc eu peste ei si le-o iau din fatza.

Carra spune:

Desi acum imi place sa cred ca ordinea si curatenia ma caracterizeaza, pe la varsta adolescentei nu era deloc asa. Hainele erau aruncate unele peste altele, ca... deh... nu ma puteam hotari cu ce vreau sa ma imbrac, uniforma de liceu era asezata "frumos" pe birou, iar cartile si caietele... pe unde se nimereau...

Mama (pe un ton cat se poate de calm, fara nici o urma de repros, fara nici o intentie de a-mi cere sa fac ordine): "Draga mea, te rog sa tii usa inchisa la camera ta. Din partea mea, poti sta asa cat vrei tu . Dar... cum te vei simti cand iti vor veni colegii/prietenii in vizita si vad dezastrul asta? Daca tu crezi ca asa e frumos, treaba ta. Presupun ca ei la ei nu vezi asa ceva cand mergi in vizita."

Tinand cont ca prietenii mei erau bineveniti la noi oricand si, mai ales, ca imi placea sa-mi vina prietenii in vizita, va spun sincer ca spusele mamei chiar ma mobilizau sa-mi fac ordine si curatenie in camera. Nu-mi impunea nimic, nu ma pedepsea in nici un fel, insa... imi dadea de gandit si ma puneam pe treaba. Chiar asa... daca suna prietenii mei la usa si eu nu am unde sa-i primesc? Hm....

Victoria_mami spune:

Michelle, nu e doar alb si negru; e gri-ul ala din mijloc. Adica, in momentul in care oferi libertate, oferi si informatie si incredere reciproca si mai ales, respect si sa stie adolescentul ca poate conta pe tine, ca-ti poate povesti orice i se intampla si ca poate sa-ti spuna exact unde merge, cu cine si cand vine acasa, fara sa-i fie frica (,) ca sinceritatea ii va aduce restrictii.

Victoria_mami spune:

Poate sunt eu mai pesimista, sau poate pur si simplu am alte exepmle in jurul meu, DAR (Rufus si Tora, imi cer scuze ptr. exemplele astea, dar sunt reale si bine de tinut cont) nasii Victoriei: el 2 fete din prima casnicie, ea nu are copii, nici cu el nici din-ainte. Fata cea mica la 16 ani a fost exmatriculata ptr. ca au prins-o fumand marijuana in curtea scolii. Chiar de ziua ei. La 19 ani are deja o fetita de 2 ani. Nici nu e cu tatal fetitei, nici nu e fara el; adica, e si cu el, interminent si cu altii. Inca fumeaza marijuana, probabil ia si altele (nashul asa crede), se cearta cu ei (nasii), le trimite texte de ti-e rusine sa le citesti, ii injura, l-a impins pe taica-su pe scari, le pune fata in brate si pleaca... cu zilele. Casnicia lor, evident, se destrama cate un pic pe zi ce trece.
Nu vreau sa va deprim, dar nici nu putem sa coloram totul roz bombon si sa inchidem ochii la cazurile nefericite.
Parerea mea: Tora, stai de vorba cu ea. Rufus, si tu! Aratati-i in primul rand respect si sprijin. Iubire. Cu cat mai multa teama ii inspirati, cu atat se va indeparta de voi mai mult. Si sunt de acord cu Bird: reclamati-l la Politie, la 27 de ani nu are ce cauta cu o fata de 15!!! Sa mai astepte vreo 10 ani si atunci va fi ok diferenta de varsta. Acum categoric nu! E ilegal, e imoral, e ilogic, pana la urma...