probleme cu mindra de 15 ani(2)

flaviutza spune:

Rufus, Tora ce muzica asculat fata? asa, de curiozitate. Poeziile sunt de o sensibilitate extrema,la fel cum e si copilul vostru .

bird70 spune:

Mesajele mele sunt usor diferite. Eu spun: fugi si strange rufele din baie ca sa putem sa ne uitam impreuna la film , sau: hai sa facem repede ordine in casa si putem pleca in oras.

Vineri primesc mesaj la lucru de la fiica-mea cea mare ca o ia pe cea mica de la scoala. Cea mare era acasa pentru ca au avut o saptamana de examene si a avut vineri un singur examen care s-a terminat la 11. Intelegerea a fost ca trec eu in drum spre casa sa o iau pe cea mica. Cand ajung acasa, casa era bec, mancarea calda pe masa si cea mica deja in dus. Motivul: era un sale la un magazin care se inchidea la 5 si vroia neaparat sa mearga, eu am ajuns acasa la 4 fara un sfert, am mancat si pe la 4 am plecat de acasa spre magazin. Daca trebuia sa o iau pe a mica de la scoala, pana ajungeam acasa si incalzeam mancarea, pana facea a mica dus (a avut inot), pana strangeam prin casa, nu mai ajungeam la magazin. Chestie de motivatie .


Parerea mea e ca nu conteaza cine are dreptate, sau conteaza prea putin. Zona mea de confort nu corespunde cu a parintilor mei. Cand au ajuns in Australia am locuit impreuna 4 luni. Si a fost dificil desi nu ne-am certat. Dar ei erau stresati de vasele din masina de spalat, ca sunt murdare si chiar daca nu le vad, stiu ei ca sunt acolo . Pentru mine este perfect ok sa pun masina de spalat seara dupa cina si sa scot vasele din ea a 2-a zi dimineata. Eu aspir in casa o data pe zi, am ritmul meu. Ai mei stateau cu maturita si culegeau firmituri de sub masa, parul de caine, etc toata ziua. Si 'imi ziceau' mie , uite ca se vad firmituri acolo, cainele a rupt o hartie dincolo, etc. In final ne-am inteles ca eu fac curat dupa un anumit program, daca ceea ce fac eu ii streseaza pot sa spele ei farfuriile din masina de spalat, sa stea ei cu matura dupa fiecare firmitura, sa culeaga ei fiecare ciorap aruncat aiurea, ca eu o fac doar o data pe zi. In cazul asta nu stiu cine are dreptate, probabil ei credeau ca ei aveau.


Cand vii la mine si stiu ce ai sa zici, aia e cicaleala . Ca fost copil cicalit, pot sa spun ca cu cat ma bateau la cap mai tare cu atat ma intepeneam eu in hotaratea ca nu vreau sa fac ce vor ei. Eu vedeam cicaleala ca pe o forma de terorism , si nu ma lasam terorizata. Evident parintii mei au fost super ca altfel ma luau la bataie sau ma pedepeseau dur. Dar ei erau convinsi ca daca o sa-mi tot spuna, la un moment dat se prinde. Nu s-a prins .


Pentru mine inseamna sa te relaxezi. Eu prefer sa petrec o seara frumoasa cu familia, sa ne uitam la un film si sa mancam pop-corn chiar daca trebuie sa dau cu aspiratorul 5 minute dupa ce terminam, decat sa stau sa-i pazesc si sa urmaresc firmiturile care le pica din gura, sa le interzic sa manance sau sa aduca un suc in camera.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

mariuta spune:

nu am citit decat prima pagina, parerea mea este ca fata sufera foarte mult, unul din motivele posibile fiind comportamentul tatalui biologic, de care ii este de fapt foarte dor.
Nu aveti cum sa schimbati comportamentul acestuia, dar puteti discuta deschis cu fata. Este normal sa il iubeasca si sa ii simta lipsa, sa fie frustrata, etc. Eu cred ca furia ei vine in mare parte din aceasta directie, la care se adauga problemele specifice varstei, etc. Este de asteptat ca ea sa nege toate acestea, dar ar fi o mare usurare (probabil) sa poata vorbi si sa poata gasi intelegere.

sorana spune:

Nu sunt chiar de acord cu tine. Pana la urma am avut o relatie "decenta" cu parintii mei adult fiind. Dar au fost multe hopuri pe drum si eu (acum, adult) tind sa cred ca au facut bine lasand de la ei. Chiar eram foarte incapatanata si exista posibilitatea sa refuz sa ma intorc acasa o data plecata.
Si acum sunt genul care aplica ce zice, fie si numai din mandrie. Daca am zis "pa" a ramas "pa" (intreab-o pe soacra-mea, nu mai vorbesc cu ea de 8 ani ).

Cred ca depinde foarte tare de cum e persoana in cauza. Ca idee daca mama imi zicea "vii acasa acum" la 16 ani ii ziceam clar "nu" si nu veneam. Cam la fel ca la 26 de ani cand zicea sa nu ma marit si i-am zis ca nu-i treaba ei. Altfel spus eu la 16 ani eram fix la fel cu eu acum, la .... (nu zic cati ani) . Nu stiu daca acum sunt prea copilaroasa sau eram atunci prea matura dar ideea asta de a-mi spune cineva "nu" cand e vorba de ceva ce vreau eu sa fac, pentru mine, privind doar persoana mea - ma scoate din minti acum ca si atunci .

Eu sper ca n-am zis altora ce sa faca. Daca am zis imi cer scuze.

Eu imi tratez copilul ca pe un om cu drepturi egale desi e mult mai mica decat fata in cauza, eu nu i-as interzice nimic fiica-mii, in caz de ceva discutam, oricum discutam mereu, dar eu sunt eu, fi-mea e fi-mea, altii sunt altii.
Ca exemplu eu nu i-am luat nimic de imbracat fara sa fie pe gustul ei incepand cu 2 ani. Se uitau vanzatoarele lung la mine ca o intrebam pe fi-mea de 2 ani ce ii place . Cu parul ei fara discutie face ea ce vrea. In camera ei idem, face ea ce vrea. Samd.

Si din nou - nu am pretentia sa-si creasca lumea copilul cum o fac eu, s-ar putea sa fiu cel mai prost exemplu ever - sorry daca am dat senzatia ca as da sfaturi.

sorana spune:

In alta ordine de idee sunt incantata de mine ca am facut ce am vrut eu. Si la cam fost in piata la 16 ani impotriva dorintei parintilor, si ca am facut facultatea pe care am facut-o tot impotriva dorintei lor si ca m-am maritat cu sotul meu ... tot impotriva dorintei lor.
Consider ca eu, pentru mine, am luat cele mai bune decizii, care mi s-au potrivit mie, indiferent de faptul ca parintilor mei nu le-a convenit.
Zic si eu ca JG - nu pot sa le dau sfaturi Torei si lui Rufus pentru ca suntem foarte diferiti si reactionam, evident, diferit.

Carra spune:

Victoria, ai dreptate si iti multumesc. Am dat exemplul respectiv din realitatea imediata - prieteni foarte apropiati, cu care ma (re)vad la cateva zile. Exemplul tau, insa, imi aduce in memorie o alta familie apropiata candva, care a plecat din tara acum vreo 10-12 ani. La vremea respectiva, fetita lor avea cam 12 ani si era un copil frumos, delicat, inteligent si extrem de bine crescut. Anul trecut am vorbit la telefon cu parintii si mi-au povestit, cu multa durere, ca trec printr-o situatie asemanatoare celei de care spui tu. Nici ei nu gaseau nici o explicatie, caci copila lor fusese cuminte si studioasa aici, in tara. In plus, ea si parintii aveau o relatie armonioasa (atat din ce am vazut eu, din exterior, cat si din ce spuneau parintii). Dupa ce s-au mutat, insa, totul a luat o directie gresita. Ei au pus-o tot pe seama anturajului dubios in care a ajuns fata in anii de liceu. De acum un an nu mai stiu cum au evoluat lucrurile, cert este ca situatie prezentata de tine imi este cunoscuta si mie. Cu siguranta ca fiecare are dreptate, in felul sau, in functie de experienta personala sau in functie de ceea ce a vazut in cercul apropiatilor.

PS: Multumesc pentru "pastila de memorie".

Rufus spune:

Asculta cu placere rock. La varsta ei majoritatea o fac.
Dar are si alte preferinte, gen Chilian, Andries, Vama, Taxi.


Rufus, Tora si iadele

rrox3 spune:

Sorana ma bucur ca lucrurile au iesit bine pentru tine.

Una e sa permiti copilului sa-si aleaga hainele si tunsoarea si alta sa-i permiti sa te santajeze la scara mare si sa renunti la autoritatea ta.
D-asta am scris ca e nevoie de o imbinare fericita intre ingredientele unei parentari sanatoase.
O relatie respectuoasa de ambele parti (ma refer la respectul fata de fiinta umana din fata ta, nu la diverse norme sociale ambale sub eticheta asta) nu lasa loc santajului.

inbox spune:

Am citit si eu de cateva zile...am ajuns pe la jumatatea primului capitol...ce am observat, ati trecut cam usor peste " a avut un prieten de varsta ei de care s-a despartit"...de ce s-a despartit, a suferit, mai este in anturajul ei, vrea sa-i demonstreze ceva?, daca se poate varianta reala nu vitejizmele gen " i-am dat papucii". As incerca sa ma lamuresc mai bine ce s-a intamplat, sa nu uitam ca la varsta asta iubirile sunt traite la intensitate maxima.


Si sa nu ne mai flatam ca au copiii nostri ceva cu noi, ca vor sa ne demonstreze, ca ne provoca la lupta...ei se descopera, descopera lumea, au framantari mai adanci decat lasa sa se vada, ii preocupa devenirea lor, ceea ce simt, nu stiu cum sa faca fata noilor provocari #351;i sentimente...isi cauta radacinile ca sa-si intinda aripile. Nu ma mira ca ii e greu!

In rest am aprobat cu ce sunt de acord!

bird70 spune:

Mie nu mi se pare ca parintii tai au fost echilibrati in parinteala, din contra. Cand spui ca mama ti-a interzis sa te mariti la 26 de ani , ceva nu e in regula in relatia asta. Sau sa incerce sa te forteze sa faci o facultate care nu ti-o doresti.

Mi se pare normal sa lasi copilul sa-si aleaga hainele sau sa ii faci parul cum doreste. Ce te faci daca la 5 ani iti cere un pahar de vin la masa si o tigara? Copilul este copil, trebuie tratat cu respect si demnitate dar nu fa greseala sa tratezi copilul ca pe un adult. A trata copilul ca pe un adult inseamna a te elibera de responsabilitati. Nu mai e responsabilitatea ta, e decizia copilului, nu? Dar copilul nu e capabil sa decida anumite lucruri. Una e sa decida ca vrea o funtita rosie in par si alta ca vrea o tigara sau o cafea la 3 ani. Pe masura ce copilul creste, e normal sa introduci mai multe optiuni si mai multe posibilitati de-a decide, dar trebuie sa fie in armonie cu varsta si cu capacitatea de decizie si maturitatea copilului.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper