probleme cu mindra de 15 ani(2)
Raspunsuri - Pagina 11
dana vio spune:
Imi pare rau ca aveti probleme. Solutii nu am 
, citesc si eu si iau aminte. 
Ma deranjeaza insa foarte tare, recunosc, ca nu i-ati facut reclamatie individului. Ce cafea, ce povesti !? Fata e naiva, el un ticalos.
Alexandra Maria
14.12.2007
sorana spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui bird70
Mie nu mi se pare ca parintii tai au fost echilibrati in parinteala, din contra. Cand spui ca mama ti-a interzis sa te mariti la 26 de ani , ceva nu e in regula in relatia asta. Sau sa incerce sa te forteze sa faci o facultate care nu ti-o doresti. Mi se pare normal sa lasi copilul sa-si aleaga hainele sau sa ii faci parul cum doreste. Ce te faci daca la 5 ani iti cere un pahar de vin la masa si o tigara? Copilul este copil, trebuie tratat cu respect si demnitate dar nu fa greseala sa tratezi copilul ca pe un adult. A trata copilul ca pe un adult inseamna a te elibera de responsabilitati. Nu mai e responsabilitatea ta, e decizia copilului, nu? Dar copilul nu e capabil sa decida anumite lucruri. Una e sa decida ca vrea o funtita rosie in par si alta ca vrea o tigara sau o cafea la 3 ani. Pe masura ce copilul creste, e normal sa introduci mai multe optiuni si mai multe posibilitati de-a decide, dar trebuie sa fie in armonie cu varsta si cu capacitatea de decizie si maturitatea copilului. Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper |
1. Mama nu mi-a "interzis" ca nu putea
. Am anuntat-o "ne casatorim" si ea a zis "dar de ce? mai bine mai asteptati" Cam incepand cu vreo 14-15 ani nu au putut sa-mi interzica pentru ca n-am cerut niciodata voie. I-am informat ce intetionez sa fac, ei au protestat, uneori au tipat, alteori au amenintat, ne-am certat si ... eu am facut cum am zis
si ei au fost cumva obligati sa accepte. E drept ca si la final de a XII-a mama mai zicea "chiar nu vrei sa dai la fizica?" si eu "nu, tot la chimie dau" . De fapt cam asta incercam eu sa zic - ca nu prea poti interzice cuiva de 16 ani ceva - cam tot ce vrea el / ea va face. Poate nu iti va mai spune tie, daca esti prea hotarat, dar el / ea sigur isi vede treaba lui
2. Mai, poate am eu noroc, dar copilul meu n-a cerut inca un pahar de vin si o tigara
. La 1 an si 6 luni a vrut din paharul meu de Pepsi. I l-am dat fara sa comentez, a luat o gura, a scuipat, a pufnit si pe nas si pe gura, ca o matza
si .... n-a mai baut nimic acidulat pana pe la 8 ani .Stiu ca uneori nu functioneaza "consecintele naturale" dar, de cate ori se poate, eu incerc sa o las sa experimenteze.
Am si zis ca tot pe la 1 an jumatate am tras-o de mana si am tipat "NU" cand se smulsese din mana mea si vroia sa se arunce in strada. Intr-adevar acolo nu se punea problema de "consecinte naturale".
Ca exemplu daca mi-ar cere acum tigara i-as da sa traga un fum, convinsa fiind ca ii va fi rau, sperand chiar sa vomite - ma rog, n-a cerut
.Dar acum deja fi-mea intelege si din vorbe. Adica nu mai e cazul sa experimenteze, ma crede pe cuvant cand ii spun ce se va intampla daca face aia sau ailalta. Si ma gandesc ca daca un copil de 10 ani intelege, unul de 15 sigur sa inteleaga.
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sorana ... Ca exemplu daca mi-ar cere acum tigara i-as da sa traga un fum, convinsa fiind ca ii va fi rau, sperand chiar sa vomite - ma rog, n-a cerut . |
Tu vorbesti serios?
Si daca-i place si se apuca de fumat zilnic... ce faci? Ii cumperi tu tigari sa nu-ti fure bani din geanta?
jenn spune:
Si ce credibilitatea ar avea daca i-ar tine copilului o predica anti fumat cand ea fumeaza?
coracora spune:
Pe forumul asta se subliniaza des necesitatea empatizarii parintilor cu nevoile copilului.
Sorana, sper sa nu te superi ca iti spun, insa mesajele tale imi par lipsite total de empatie la adresa parintilor tai. Eu nu pot sa citesc in registru firesc fraze de genul "...si oricum n-aveau ce sa-mi faca" sau "nu imi puneau interdictii pentru ca oricum nu ceream voie". Iti marturisesc ca eu ma gandesc cu mila la parintii tai. Mai ales ca afirmi senina ca tu "ai facut ce-ai vrut si te mandresti cu asta".
Probabil ca nu ai realizat niciodata, insa parintii tai trebuie sa fi trecut prin momente foarte grele, pline de suparare si frustrare, atunci cand tu ii santajai si le fortai mana la maxim... :(
Eu nu cred ca aceasta atitudine ar trebui sa constituie un titlu de lauda. Cazul tau a fost unul fericit - nu ai ajuns pe strazi, ci ai o familie a ta, o casa, un job. Insa daca razvratirile tale adolescentine s-ar fi soldat cu o viata compromisa de timpuriu, sunt convinsa ca parintii tai ar fi fost aproape de pragul nebuniei.... :(
michelle-usa spune:
Sorana , eu chiar ca nu te mai inteleg...ba spui ca tie parintii nu aveau ce sa-ti mai faca la 14-15 ani...ba spui ca
| Citat: |
| Dar acum deja fi-mea intelege si din vorbe. Adica nu mai e cazul sa experimenteze, ma crede pe cuvant cand ii spun ce se va intampla daca face aia sau ailalta. Si ma gandesc ca daca un copil de 10 ani intelege, unul de 15 sigur sa inteleaga. |
cat despre parintii tai, am aceeasi impresie ca si Coracora si ti-am sugerat daca cumva nu ai facut-o, sa-ti ceri iertare paritilor tai pt toata amaraciunea care le-ai produs-o.
era o poveste care mi-a ramas in minte in care un parinte batea cate un cui in usa pt fiecare amaraciune care i-o provoca copilul...si mai tirziu pt fiecare bucurie mai scotea un cui...dar gaurile ramaneau pt totdeauna...parca asa era povestea.
eu nu zic, paritii poate te-au iertat fara ca sa le ceri tu iertare...ca asa sunt parintii, dar simt ca tu nici acum nu-ti pare rau si nu vezi cat de mult ai gresit.
michelle
Rufus spune:
Mai, mi se pare foarte normal sa nu semene experientele proprii intre ele, asa ca experienta soranei, precum si aplicarea acesteia in cresterea propriului copil, chiar daca sunt discutabile, sunt cat se poate de reala.
Mie mi-a atras atentia fraza "Si ma gandesc ca daca un copil de 10 ani intelege, unul de 15 sigur sa inteleaga." pe care o consider, fara nici un dubiu, riscant de optimista. Ok, o sa spuneti, tu vorbesti din postura parintelui care are experiente proaste, poate chiar tu ai provocat aceste experiente, la mine nu va fi cazul.
Privind in urma, pot spune macar atat: la 10 ani nu gandesti ca la 15, intelegerea intre cele doua varste nu e conditionata doar de adaugarea unui numar de ani si, in sfarsit, chiar daca ar fi asa, la 15 ani sunt intruniti si alti factori si asta nu-i musai de bine: hormoni, incapatanare, dorinta de libertate, lipsa de experienta in contextul unor actiuni de cu totul alta natura decat la 10 ani si, de ce nu, liposa de experienta a parintilor vis a vis de toate aceste probleme generate de varsta de 15 ani.
Cam alambicata explicatia. In rezumat: copil intelegator la 10 ani nu garanteaza nimic pentru 15 ani.
Rufus, Tora si iadele
bird70 spune:
Sorana,
parintii tai au fost incompetenti si neputinciosi in relatia cu tine. La mine in casa nu exista asa ceva. Copiii mei au tot ce vor, ce pot sa le ofer dar le cer in schimb respect. Nu ma astept nici sa faca treaba in casa (poate ar trebui ), nici sa aibe rezultate spectaculoase la scoala (dar incurajez aceasta arie), doar sa ne respecte. Atata timp cat avem o relatie bazata pe respect, noi le oferim tot ce isi doresc.
Ce faceai tu la 16 ani daca mama ta refuza sa-ti dea bani de buzunar, sa-ti cumpere haine, sa-ti spele si sa-ti calce hainele, etc? Sigur, fugeai de acasa 
si ai fi venit dupa cateva zile cu codita intre picioare, o fiica mult mai draguta si mai plina de respect. Stii ce iti spuneam eu? Daca nu vrei acasa cu regulile mele, pot sa-ti aranjez la camin (la noi liceul avea camin pentru cei veniti din afara orasului). Problema este ca parintii tai nu au cultivat respectul de mic copil. Te-au crescut cu frica si tu ai simtit asta si ai exploatat la maxim.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
Carra spune:
Sorana, departe de mine gandul de a te judeca. Nu mi-as permite. Dar te-ai gandit vreodata sa te duci la ei, acum, in calitate de persoana matura, responsabila si, la randul tau parinte, si sa le spui: "dragii mei parinti, va multumesc pentru toata intelegerea, rabdarea si iubirea pe care mi le-ati dovedit pe vremea cand eu eram o rebela care credea ca stie ce inseamna viata, desi nu stiam mare lucru?"
Imi cer scuze, nu stiu ce varsta ai, dar presupun ca eu sunt mult mai batrana. In plus, eu nu am avut nici un conflict major cu parintii mei (nu ma repet, am dat exemple in niste mesaje anterioare). Si totusi eu le spuneam mereu parintilor ce mult ii iubesc si ce minunati au fost mereu. Crede-ma, le sclipea privirea de fericire cand auzeau asta (si nu, nu am fost niciodata genul dulceago-siroposo-americanesc, sa ne spunem intruna "te iubesc"), desi eu bateam 40 de ani, nu mai eram un copil sa le cer voie sa ies cu prietenii... Cand l-am pierdut pe tatal meu (model de eleganta, inteligenta, caracter si rafinament pentru mine, ca si mama, de altfel), SINGURA consolare (palida) a fost ca el stia ca-l iubesc si-l respect nespus de mult. Nu numai pentru ca i-am dovedit-o prin fapte (sper), ci pentru ca i-am spus-o. Chiar daca suna ieftin si melodramatic, uneori verbalizarea sentimentelor inseamna foarte, foarte mult cand pierzi pe cineva extrem de drag.
andacos spune:
Nici mie nu mi-a placut deloc mesajul soranei,e un fel de "sic-sic-sic"la adresa parintzilor!Mie(din afara,d epe forum)adolescentza,viatza ta de pina acum e doar o impotrivire fatza de parintzi.
Sorana(nu o lua personal)dar ce faci daca primesti acelasi comportament de la copii tai?
Cu riscul de a supara,mie nu-mi plac oamenii care spun NU hotarit!Nu-mi plac si gata...asta-mi spune mie multe si incerc sa evit contactul cu asemena hotaritzi.
Recunosc sincer(a nu stiu cita oara la subiectul asta)ca nu stiu cum as fi procedat sa am un copil ca sorana...nu stiu.
Si multzumesc ca am copilul pe care-l am.
editez ca recitind mesajul,constat ca n-am scris ce voiam d efapt!
Fratele meu a fost un copil asa ca sorana!Mama mea sarca a fost intr-un stress permanent,cu sufletul frint,tata la fel!Mama mea a murit la 52 de ani,de atac cerebral...pentru ca din pacate ,problemele nu s-au terminat cu adolescentza!
Deci faptul ca ai reusit...nu inseamna ca totzi o si fac!
Dana