probleme cu mindra de 15 ani(2)
Raspunsuri - Pagina 12
monicabo spune:
Rufus, sunt cu gandurile alaturi de voi! Ne-am cunoscut la actiunea aceea de donare, te-am perceput ca un om serios si cu grija fata de copii!
Ioana mi s-a parut foarte ok, draguta, linitita, la locul ei, responsabila si am apreciat participarea ei la o asemenea actiune! Pe Teodora n-o cunosc, insa sunt sigura ca ati crescut-o la fel. Insa acum trece printr-o perioada de rebeliune...totul e sa nu se lasa cu urmari.. N-as stii ce sfat, solutie sa va dau... eu am fetite inca mici, insa mi-e frica de ceeea ce va urma, sincer, asa ca urmaresc din umbra subiectul.
Observ in zilele noastre, ca rebeliunea asta atinge cote muuuult mai ridicate decat in cazul cand am fost noi tineri... Nu stiu, au mai "evoluat" astia mici, vremurile, tentatiile...
Din experienta mea personala nu pot spune prea multe, ca am fost un copil exemplu 
Glumesc, desigur, insa la modul cel mai serios nu am creat probleme majore parintilor, nu le-am pus parul pe bigudiuri, au fost destul de linistiti. N-am fumat, n-am baut, n-am pierdut noptile in baruri, n-am avut viata sexuala, am invatat bine... Un defect ar fi ca sunt usor dezordonata si nu ma omor dupa treburi casnice (si atunci si acum) - dar nu vad asta ca un cacpat de tara
La noi singurele "dispute" erau cand ieseam afara si ma intrebaa maica-mea la ce ora ma intorc (era vorba de ore decente, nu de ore din noapte), iar raspunsul meu era: de unde vrei sa stiu cat stau? nici n-am iesit din casa... ma enerva intrebarea asta, acum stiu ca nu era pusa in mod "subversiv" doar asa, in linii mari, cam cat lipsesc, 2-3-4-5 h in fine... Iar cand era vorba de iesit mai pe noapte (disco, ceva), conditia era sa nu raman singura pe strazi, sa vin in grup, iar in caz de ceva, sa sun sa vin ei sa ma ia cu masina.
Cu fumat, bautura, n-am avut probleme, nu am avut restrictii caci nu m-au tentat, n-am vrut sa incerc, stiam sa de la vreo tarie ceva, te imbeti, si n-am vrut sa experimentez asa ceva. Nici acum nu beau nimic, doar vreo bere din an in paste, cantitate mica.
Iar cu sexul, mi se par exagerate conceptiile din ziua de azi, cu sex de la 15-16 ani, dar in fine, nici nu ne putem opune, doar ziceam ca idee... oricum vad ca si 15-16 ani e tarziu, cand audo de fetite de 12-13 ani ca fac sex, zau ca ma apuca plansul
Chiar nu stiu ce atata graba, ca din lipsa de informatii, de discermanamt pot aparea necazuri, si pt ce? pentru cateva nopti, eventual si cu un baiat de proasta calitate?
Nici asta nu m-a tentat in adolescenta, stiam de riscuri, plus nici baietii de pe vremea mea nu erau ca acum, una-doua sa te preseze. Plus ca nici eu nu faceam parte din categoria fetelor interesante pentru ei (nu aratam cine stie ce, eram genu de fata cu figura "cuminte" ei cautau alt gen de fete pt sex)
Multa bafta si tine-ne la curent... Comunicati cat mai mult cu ea, si fiti-i aproape
Monica, mami de 2 
: Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)
www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua
Povestea sarcinii si a nasterii Andreei
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bird70 Sorana, parintii tai au fost incompetenti si neputinciosi in relatia cu tine. .............. Te-au crescut cu frica si tu ai simtit asta si ai exploatat la maxim. Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper |
Cred ca ai dreptate.
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Carra Sorana, departe de mine gandul de a te judeca. Nu mi-as permite. Dar te-ai gandit vreodata sa te duci la ei, acum, in calitate de persoana matura, responsabila si, la randul tau parinte, si sa le spui: "dragii mei parinti, va multumesc pentru toata intelegerea, rabdarea si iubirea pe care mi le-ati dovedit pe vremea cand eu eram o rebela care credea ca stie ce inseamna viata, desi nu stiam mare lucru?" Imi cer scuze, nu stiu ce varsta ai, dar presupun ca eu sunt mult mai batrana. In plus, eu nu am avut nici un conflict major cu parintii mei (nu ma repet, am dat exemple in niste mesaje anterioare). Si totusi eu le spuneam mereu parintilor ce mult ii iubesc si ce minunati au fost mereu. Crede-ma, le sclipea privirea de fericire cand auzeau asta (si nu, nu am fost niciodata genul dulceago-siroposo-americanesc, sa ne spunem intruna "te iubesc"), desi eu bateam 40 de ani, nu mai eram un copil sa le cer voie sa ies cu prietenii... Cand l-am pierdut pe tatal meu (model de eleganta, inteligenta, caracter si rafinament pentru mine, ca si mama, de altfel), SINGURA consolare (palida) a fost ca el stia ca-l iubesc si-l respect nespus de mult. Nu numai pentru ca i-am dovedit-o prin fapte (sper), ci pentru ca i-am spus-o. Chiar daca suna ieftin si melodramatic, uneori verbalizarea sentimentelor inseamna foarte, foarte mult cand pierzi pe cineva extrem de drag. |
In ulima parte a vietii lor, acum multi ani, in cazul mamei, si acum un an in cazul tatalui, ne-am inteles foarte bine. Cu mama, poate, mai putin, in sensul de mai putin timp pentru ca a murit tanara, dar cu tata am locuit in aceeasi casa si ne-am inteles.
Nu s-a pus problema lipsei de dragoste, din niciuna din parti, doar au fost altfel cu totul, nu prea stiu sa explic, pur si simplu alte generatii, alte idei. Si ei incercau mereu sa-si impuna ideile foarte hotarat.
Uite, poate intelegeti mai bine din exemplul urmator: Eu, 23 de ani, primul job. Nasol la job, dupa 1 luna imi cautam de munca. Mama imi facea zilnic morala ca "pai pe vremea mea era si mai nasol si eram obligata sa ma duc acolo, n-aveam voie sa-mi schimb jobul". Ok, pe vremea ta, dar de ce sa sufar eu acum? Mi-am gasit alt job, a fost ok, am ramas 10 ani acolo. Dupa vreo 2-3 ani a recunoscut si maica-mea ca am avut dreptate sa-mi schimb jobul .... era si mandra de mine ca avansasem, castigam mai multi bani, etc.
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui coracora Pe forumul asta se subliniaza des necesitatea empatizarii parintilor cu nevoile copilului. Sorana, sper sa nu te superi ca iti spun, insa mesajele tale imi par lipsite total de empatie la adresa parintilor tai. Eu nu pot sa citesc in registru firesc fraze de genul "...si oricum n-aveau ce sa-mi faca" sau "nu imi puneau interdictii pentru ca oricum nu ceream voie". Iti marturisesc ca eu ma gandesc cu mila la parintii tai. Mai ales ca afirmi senina ca tu "ai facut ce-ai vrut si te mandresti cu asta". Probabil ca nu ai realizat niciodata, insa parintii tai trebuie sa fi trecut prin momente foarte grele, pline de suparare si frustrare, atunci cand tu ii santajai si le fortai mana la maxim... :( Eu nu cred ca aceasta atitudine ar trebui sa constituie un titlu de lauda. Cazul tau a fost unul fericit - nu ai ajuns pe strazi, ci ai o familie a ta, o casa, un job. Insa daca razvratirile tale adolescentine s-ar fi soldat cu o viata compromisa de timpuriu, sunt convinsa ca parintii tai ar fi fost aproape de pragul nebuniei.... :( |
Da, in sensul ca sunt lipsita de empatie la adresa parintilor mei. Nu ii inteleg nici acum, cum nu i-am inteles niciodata. Asta, din pacate nu se poate schimba. Chiar sunt si am fost foarte-foarte (ca sa zic asa
) diferita de ai mei, din multe puncte de vedere si ei s-au foartat de cand eram foarte mica (adica de pe la 6-7 ani imi aduc eu aminte) sa ma inghesuie in tiparele lor, care nu s-au potrivit.Vi se pare ca am fost foarte razvratita? Am fost un copil de 10, olimpica in scoala generala, n-am fumat si pus gura pe alcool pana la 17 ani, sex abia in facultate (unde am intrat a 5-a pe 500 de locuri).
Ce ceream? pai ce am zis - sa ma duc la manisfestatie in Piata Universitatii la 16 ani jumatate. Sa dau la ce facultate vreau eu. Mai tarziu sa ma marit cu cine vreau eu.
Si pentru ca am insistat sa am propriile convingeri politice la 16 ani, sa-mi aleg profesia la 17 si sotul la 26 am fost asa groaznica.
Asa o fi, daca ziceti voi, ce sa zic.
Eu continui sa fiu mandra si incantata si de convingerile politice, si de meseria mea si de sotul meu. Si nu e "sic sic". E "indiferent daca a iesit bine sau iesea rau macar am mers pe mana mea si nu pe impunerile altora".
A - mi-a zis mama in facultate "mai bine picai examene decat sa ai note de 10 si stateai mai mult pe acasa, nu umblai teleleu"
. Fiecare cu parerea lui
andacos spune:
A iesit bine si consideri ca e (doar)meritul tau!
Daca iesea rau,intotdeauna era ceva de reprosat...la adresa parintzilor.Cel putzin in cazul fratelui meu...
Dana
inbox spune:
Tot citesc si rascitesc, am cautat si in urma, am gasit subiectul cu drogurile...dar stiu ca mai era unul, mai demult, era fata mea mai mica, nu mai tin minte ce probleme aveati atunci...imi aduc aminte exact... deci semnale au mai fost...
In principiu sunt de acord cu copilul de 10 si de 15, nu stii cand se daclanseaza o stare din asta...la unii se declanseaza chiar mai tarziu ...depresii la nasterea propriilor copii, etc sau mai stiu eu in ce momente cheie ale existentei...insa totul, dupa parerea mea are o cauza...voi trebuie sa gasiti cauza...cred ca semnale sunt permanent!
Sincer, chiar nu stiu ce puteti face...Rufus, chiar si eu dupa forum, nu de putine ori mi-am zis "asa da tata, ce norocosi sunt copiii lui" :).
Ma gandesc la voi, dar mai ales la Teda!
inbox spune:
Exemplul cu usa si cuiele batute de copii, mi se pare trist...as inversa un pic rolurile...adultul e adult, si intelege, dar copilul pana la urma cara o usa gaurita toata viata dupa el...nu vreau sa dezvolt, insa depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile, eu parintii nu pot sa-i vad ca pe niste victime ale propriilor copii.
Vroiam sa mai spun ca citind subiectul, m-a impresionat in mod placut bird70 pentru modul in care priveste lucrurile...am descoperit-o la subiectul asta altfel decat imi imaginam :) si mi-am dat seama ca nu intotdeauna reusim sa exprimam complexitatea punctelor noastre de vedere si ca interpretarile pot fi multiple la ceea ce scriem!
Mik spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Victoria_mami
Tu vorbesti serios?  Si daca-i place si se apuca de fumat zilnic... ce faci? Ii cumperi tu tigari sa nu-ti fure bani din geanta?Victoria, Mami Nadia si Daddy au invins Leucemia! VICTORIA |
Nadia, eu am cunoscut pe cineva care le dadea tigari copiilor ei cind erau de liceu si incepusera de fumeze (e drept ca le dadea cu portia) pornind de la idea : macar daca fumeaza, sa fumeze asta si nu altceva. Prin "altceva" ea intelegea tigari cu droguri in ele.
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andacos A iesit bine si consideri ca e (doar)meritul tau! Daca iesea rau,intotdeauna era ceva de reprosat...la adresa parintzilor.Cel putzin in cazul fratelui meu... Dana |
Poate, nu stiu
Culmea e ca mama mea se plangea de maica-sa ca i-a impus diverse si ea a facut ca maica-sa desi nu i-a convenit si a iesit rau, etc. Eu mereu m-am intrebat de ce - adica frate erai majora, vaccinata, cum adica ti-a impus maica-ta sa te mariti? (a divortat ulterior, tata era al 2-lea
)
sorana spune:
Victoria (ultima si ma duc) - depinde la ce varsta se apuca de fumat. Nu cred ca-mi fura din geanta, mai tare mi-ar fi frica de ce zice Mik sa nu ia de pe la scoala tigari cu altceva inauntru.
Cat e mica nu, categoric nu i-as da bani de tigari. Cand e mare tot nu-i dau - daca e suficient de mare sa fumeze e si suficient de mare sa-si castige singura banii de tigari. Na - ca am gasit o chestie pe care au facut-o ai mei foarte bine. Eu m-am apucat de fumat si ei au zis "treaba ta, noi ti-am explicat ca nu e bine, bani de tigari nu-ti dam, fumezi - n-ai decat sa-ti castigi banii".
Pe vremea mea nu erau droguri sau nu am vazut eu.
Si mi-am castigat banii dand meditatii .