probleme cu mindra de 15 ani(2)

buli spune:

mai bine intr-o masina de spalat ganduri.
nu vasele in sine sunt problema.
daca n-ar fi vasele, ar fi cartile, tricourile, frunzele din gradina etc

off topic sau nu - de la sotul Sabinei - cred ca ea nici nu-si mai aminteste cand a povestit - am invatat o chestie: nu se spune "de ce nu ai facut cutare/nu ai fost atent/ nu ai stins lumina?", ci "fa cutare/ fii atent/ stinge lumina" - asa simplu, fara repros sau suparare.

Adela99 spune:

bun sfatu' de la sotdesabina, da' io am experimentat din pacate ca functioneaza muult mai usor cand vine de la tata decat de la mama ... si ma si intrebam daca e tonu' sau ce-o fi ... cred ca depinde si de personalitatile noastre cum suntem perceputi si de "repercursiuni" ... repercursiunea din partea mea era ... cicaleala :))
io ii tot ziceam la fimiu cand zicea el ca-s cicalitoare: fa din prima sa nu mai apuc sa te cicalesc :)
pe urma m-am invatat sa nu mai vad chiar tot si el sa mai percuteze si din prima

sorana spune:

RRox - am santajat mai mult, evident
Vorbisem cu o prietena sa dorm la ea dar stiam ca nu voi putea sta acolo mai mult de cateva zile.

sorana spune:

Si acum am citit si subiectul .
Super, Tora, sper iasa ceva bun din "iesitul impreuna".
Desi e mititica si eu mai ies cu fi-mea "prin oras". Destul de rar, poate o data pe luna, in functie de cum avem timp. Mai profitam de timpul petrecut in masina cand o duc pe undeva ... dar asta nu va mai fi cand va creste si va merge singura.
O sa incerc sa tin minte ce s-a scris pe aici, sunt chestii care se potrivesc oricui cu copii de liceu.
Una-peste-alta voi ati rezolvat (sper) criza. Cu hopuri, dar de-aia e criza . Va doresc sa nu mai apara niciodata o criza.

rrox3 spune:

Ma gandeam eu Si pe baza experientei asteai vii acum si sfatuiesti parintii de adolescenti sa umble cu manusi, sa aiba grija, ca uite, ar putea fi santajati de adolescentii lor?

Nu mi se pare o relatie sanatoasa, ci una in care parintii au renuntat la puterea lor in favoarea copiilor, iar copiii sunt foarte constienti de asta, numai ca nu sunt in masura sa faca uz de aceasta putere in folosul lor real.

Daca eram mama ta, nu as fi acceptat tentativa ta de santaj.
E nevoie de respect si iubire, dar e nevoie si de structura si limite. Cheia e sa reusim sa le imbinam frumos.

a_alinta spune:

sincera sa fiu mie mi se par foarte triste poeziile ,in consecinta mi se pare foarte trista mandra voastra. ( si eu o alint mandra pe mandra mea pentru ca sunt mandra de tot ce e ea ).

vede viata ca o inutilitate , ca un chin, ca un ordin, fara iubire , fericire, rasete, de parca totul este doar o greseala nenorocita.

pana la urma cred ca toti avem ceva de invatat din problemele pe care le aveti cu fata voastra.

buflea spune:

Da, mi se pare foarte util subiectul asta nu ca sa analizam deciziile familiei Tora&Rufus ci ca sa ne mai descoperim pe noi, parintii actualilor sau viitorilor adolescenti.

Desi imi vine des sa reprosez (de ce arunci pijamalele pe jos ?), eu incerc constient sa transmit mesaje pozitive de genul celui exemplificat de Bird ... "te rog sa te duci la tine in camera sa aduni pijamalele de pe jos" (catre copii) sau "te rog sa nu mai mananci la TV ca faci firituri si dai un exemplu gresit copiilor" (catre sotz) ...etc ... si deseori sunt ignorata, pentru ca cerintele mele deranjeaza confortul celui intrebat. Inteleg dupa cum se vede "de ce" sunt ignorata dar consider ca am dreptate, in plus, confortul lor (pijamalele aruncate, mancatul la TV) deranjeaza confortul meu. Prin urmare "insist" ... exista o linie subtire intre insistenta, fie ea motivata, si cicaleala. Mai mult, perceptiile difera - eu insist ca sa-mi echilibrez confortul, ei se considera "cicaliti" ca sa-si pastreze confortul.

Se pare ca toti suntem in consens cum ca "cicaleala" nu e productiva. Suntem de asemenea de acord ca comunicarea este principala cheie in rezolvarea oricarui conflict.

Intrebarea mea este, cum le deosebiti una pe alta, cum sesizam momentul cand "comunicarea" devina "cicaleala" ? Cum explicam ca ce reprezinta "comunicare" pentru unii, poate fi interpretata ca "cicaleala" pentru altii ? Si mai ales ce inseamna "a o lasa mai moale" ?

Aqai spune:

Nu stiu ce sa zic, buflea. Poate mai putine reguli si mai multe… obiceiuri?

Noi mancam la filme sau in afara bucatariei fructe care nu se imprastie. Dintotdeauna. Copiii ma intreba: mami ce avem ce putem manca sus? Si eu impart: banana, mere, morcovi. Tot ce zic eu ca are potential declansator de smotru ramane in bucatarie. Daca se lasa totusi cu popcorn – astea is seri speciale – o fac atunci cand stiu ca am timp si dispozitie sa pun senina aspiratorul in priza dupa. In general in weekend cand mancam impreuna si pe indelete ii rog sa-si duca vasele in chiuveta cand termina. In timpul saptamanii avem un ciclu: intr-o seara tarziu ori dimineata de vreme imi aloc timp sa fac ordine si disciplina in bucatarie. Daca treaba e bine facuta 2-3 zile functionam dupa principiul - sa vina potopul. Ciclicitatea e data de cate vase se strang pt umplut masina.

Seara ne facem curat in camera, punem la loc ce am imprastiat ziua. Si eu si ei. Ne incepem povestile cand e curat, sunt spalati si in pajama. Normal ca si aici avem exceptii, daca ne infierbantam la joaca, sau discutam ceva interesnat ori mai stiu eu ce. Nu-I bai, anunt eu de la inceput ca se strang maine. Incerc sa evit sa-I cicalesc strangeti repede ca-I musai.

Cand vad verde ca iar a nimerit pisu’ pe langa WC si iar e chiuveta tapetata cu pasta de dinti, ii dotez cu material de curatenie sau fac eu, daca nu avem timp sa se mosmondeasca ei sau daca blata e prea mare (dimineata sau noaptea cand sunt adormiti nu vad ei exact prea bine pe unde nimeresc, piticutii). E grozav faptul ca avem bai separate: ei si noi :D

Din cand in cand ma burzuluiesc la ei si anunt ca-i mananc la cina daca …. Eventual ii mai si alerg prin casa pt efecte speciale

Am avut perioade si inca mi se mai ridica sangele in cap cand vad cat am de lucru, dar ma auto-educ sa ma stapanesc si sa nu reactionez cand am tot parul in sus in cap, ca nu iese bine. Am avut si eu crizele mele anul trecut cand simteam ca nu mai fac fata, insa n-am facut decat rau. Nu zic sa-s mai ordonati sau responsabili ca o am schimbat eu abordarea, dar atmosfera e mai relaxata si zau ca eu sunt principalul beneficiar :d. M-am invatat sa traiesc linistita cateva zile cu mormanul de rufe spalate si aruncate pe jos in dormitor pana ajung sa le pun la loc, nu vad mizeria din basement unde curat o data pe luna si trec ca primavara prin una din camerele de zi pe care nu o folosim decat ca transit in drum spre basement sau sa iesim pe terasa vara. Respir adanc si numar cand ma urc in masina, altfel singura alternativa e sa o curat singura si iarna mi-e prea frig pt asta. Garajul poate sa se darame, acolo nu misc niciodata un deget, e taramul jumatatii. Daca face bine, daca nu nu. Curtea si gradina sunt prilej de relationare si joaca cu copiii, deci le fac cu drag si impart sarcini fara mila.

In concluzie, reguli putine, obiceiuri multe – aici inteleg ca ne autoeducam cu totii ca familie sa procedam intr-un anume fel, fara teoria de rigoare, doar facem, magneziu (serios ca ajuta), zen, flexibilitate, mai putina perfectiune…

J G spune:

Buflea, pai confortul tau e mai important decat al lor?

Eu - tocmai mananc in pat, la laptop - zic ca trebuie evaluat bine ce e important pentru fiecare, intr-o familie. De exemplu nu-mi convine absolut deloc ca barbati-miu si-a troznit clavicula facand mountain biking, si hobbyul asta al lui imi provoaca foarte foarte mult stress, dar pentru ca pentru el e important, foarte important, tac din gura.
Si pe el il deranjeaza dezordinea mea, dar tace pentru ca stie ca pentru mine sunt importante alte lucruri, de exemplu meditatul uitandu-ma pe pereti, in timp ce vasele ma striga din chiuveta. A descoperit ca e mai simplu sa le spele, decat sa-mi atraga mie atentia :D.

Imi aduc aminte ca am citit tot aici pe DC acum multi ani nemultumirile unei doamne la adresa sotului ei care nu participa la treburile casnice in conditiile ei, adica luna in fiecare zi, mancare proaspata in fiecare zi.. pai astea erau conditiile ei, poate omul era OK sa mamance doua pateuri cu o cola seara si sa nu munceasca.

Nu trebuie evident exagerat in nicio directie, ca si eu acuma voi merge sa-i spun CArlei sa-si scoata blugii de sub pat, unde i s-a parut ei potrivit sa-i "puna la loc" si o sa incerc sa fac doar asta, fara "ti-am zis de 1000 de ori"... insa daca discomfortul e al tau, atunci trebuie sa lucrezi la el tu. Mie sincer mi se pare exagerat sa nu mananci la TV ca faci firimituri.

PS Sunt sigura, foarte sigura ca lehamitea pe care o am pentru menaj imi vine din copilarie, cand maica-mea ma freca la cap in nestire cu ordinea ei tip "hotel". Tot asa, nu putea trai daca era putina dezordine, firimituri pe jos etc.

BlackCat4evR spune:

Tora, Rufus, aveti o fiica minunata!

Cred ca faptul ca scrie o va ajuta mult. Iar faptul ca nu ascunde de voi poeziile pe care le scrie ma face sa cred ca voi sunteti cu adevarat stalpii pe care se sprijina in aceste perioade tulburi!

Scrisul ii asigura cursivitate in idei si ganduri si se asigura astfel ca nu e contrazisa in timp ce se expune pe ea insasi voua.

In legatura cu prima poezie sunt perfect de acord cu Marius in privinta interpretarii ei. In legatura cu cea de-a doua, ei bine, aici eu vad omuletul ca pe o parte din ea, acea parte care o indeamna la traznai.
Acum teribilismul ii dicteaza actiunile, dar la un moment dat va renunta de tot la el... Cam asta vad eu in cea de-a doua poezie...

Cred ca scrisul ei este o incercare de a se face cunoscuta (si ascultata) voua in primul rand, si ei in al doilea rand. E mai usor asa, pentru ca discursul ei curge. Daca ar incerca o conversatie si ar spune: "Ma simt asa (in loc de asa puneti voi neimportanta, ratacita, trista, fara de scop, in cautarea unei semnificatii mai adanci, etc.)", probabil partenerul de conversatie s-ar grabi s-o intrerupa si sa spuna: "Dar de ce te simti asa, cand tu esti desteapta, frumoasa, unica, etc, etc, etc...", lucruri pe care le stie ca adevarate, si care la prima vedere ar trebui sa lamureasca situatia. Cu toate astea, ea continua sa se simta intr-un fel... Si iata cum, pe langa toate, mai apare si putina vinovatie, "nu am nici un motiv sa ma simt asa, de ce oare simt asta, totusi?"

Ei, bine, se simte asa pentru ca e o adolescenta normala.

Ia stati si va ganditi, in timpul sacinii cum va simteati? Hormonele, nu? Aveati reactii ciudate la situatii normale, nu? Iar voi, barbatii, nu vi s-a intamplat niciodata sa vi se para ca nu stiti langa cine traiti pe perioada sarcinii sotiilor voastre? Prin asta, dar la alta scara, trece si Teda, si se cheama adolescenta pur si simplu. Unii oameni gestioneaza perioada asta mai usor, altii mai greu, de asta suntem oameni,nu sabloane!

Este perioda cand orice persoana cauta sa se incadreze intr-un sistem, sa-si gaseasca locul. Stie deja ca in familie este considerata deosebita, este iubita si protejata. Dar are nevoie sa-si gaseasca locul in afara caminului. De-asta insist pe ideea de responsabilizare si de valorizare. Momentan in afara este valorizata de gasca, "Mooooaaamaaa, te-ai imbatat asa de tare ca ai stat in spital? Ce mooooooaaaarfaaaaa!", sau de El...
Eu cred sincer ca daca-si gaseste o activitate extracuriculara care sa o mobilizeze , sa-i placa si sa contribuie la sentimentul valorii personale, ar putea-o ajuta enorm! O puteti incuraja pe partea cu literatura, sunt destule concursuri pentru debutanti, sau cu chitara, sau voluntariat undeva, la un adapost pentru animale, sau la un cabinet veterinar, la un centru after-school, un sport, ceva, nu stiu, voi stiti mai bine cu ce rezoneaza ea, indrumati-o si spre asa ceva. Lasati-o sa se implice in ceva important pentru ea, chiar daca pentru voi pare pierdere de timp.
Continuati sa petreceti timp impreuna, exact asa cum spuneam in mesajul precedent, purtand conversatii de la suflet la suflet. Identificati-va si recunoasteti de fata cu ea "piticii". De exemplu Tora: "Bai, nene, mie mi se pune pata cand vad vase in chiuveta. Pur si simplu ma apuca toti nervii, nu le suport. Stiu ca ar trebui sa fiu mai relaxata in privinta asta, dar pur si simplu ma enervez teribil. Da' pe tine ce te scoate din tzatzani?" Etc...