probleme cu mindra de 15 ani(2)

szivarvany spune:

(romantic, dar noi cand am mers importriva curentului pe scarile rulante ne-a oprit paznicul magazinului si nu s-a bucurat de izbanda noastra :-)))



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca


Impreuna pentru 60 de copii
Prietenii lui Mos Craciun

sorana spune:

Nu-ti face griji, nu aveai de unde sa stii.

sorana spune:

Din fericire pentru mine fi-mea seamana cu tac-su :D.
Nu stiu cum o sa fie in adolescenta dar deocamdata este opusul meu in aproape tot, asa ca nu am ce aplica la ea din experienta proprie ca nu se potriveste nimic.

Eu vorbeam strict despre experienta mea de adolescenta. Da, am fost "un copil dificil" de mica, de fapt am fost altfel decat fusesera parintii mei si cred ca, pe langa faptul ca le-am scos peri albi de mica, au fost ceva disfunctionalitati in relatia noastra. Mie mi se pare ca ei erau cumva "de vina", ca nu m-au inteles, ca nu s-au putut adapta, dar, evident, ei ziceau ca eu am fost mereu de vina, ca nu faceam niciodata ce se asteptau ei sa fac :D.
Si da, pe vreo 10-12 ani i-am intrebat daca nu sunt adoptata sau ceva, ca prea eram diferiti :D.
Mai mereu discutiile cu ei erau "sterile" in sensul in care nici eu nici ei nu intelegeam cum gandeste celalalt.
Mama imi mai zicea ca o sa cresc, o sa fiu mama si o sa vad ca m-am inselat. Inca nu vad, tot mai cred ca ei s-au inselat :D

szivarvany spune:

Eu cand am tot declarat pe acasa ca plec de acasa, mama mea a decis sa ma ajute: a renuntat sa mi spele hainele, sa mi gateasca mancarurile preferate, sa mi dea bani de buzunar. Ca sa vad io cum va fi in libertatea mult visata.
Mi a trecut in fro doo saptamani asta cu plecatu` de acasa pt ca nu mai era asa misto cum imi imaginam :-)



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca


Impreuna pentru 60 de copii
Prietenii lui Mos Craciun

Vic spune:

Ati auzit de mama a 3 fete care a facut greva in rolul de mama? Parintii au strans strict ce le apartinea, nimic de-al fetelor, iar daca nu-si goleau cutia pentru lunch le impachetau mancarea pentru pranz in pungi de plastic facute pentru cules dupa catei. In 6 zile fetele s-au revoltat de dezastrul din casa - mama avea obiceiul sa tina casa luna. Blogul tipei e chiar amuzant pentru cine vrea sa-l citeasca (http://strikingmom.blogspot.ca/2012/10/hello-world.html). Cu ce nu am fost deacord e felul in care a inceput greva: fara sa le spuna fetelor ce face si de ce. Le-a spus abia la final, cand le-a si demonstrat, printr-un tur al casei, ca tot ce era in dezordine/mizerie le apartinea lor in totalitate. Replica uneia din fete? Ca de-aia au copiii parinti, sa stranga dupa ei! E interesant de citit ce a invatat ea, mama, din toata experienta asta:
http://strikingmom.blogspot.ca/2012/10/reflections-from-mom-on-strike-normal-0.html

Carra spune:

Tora, Rufus, ce mai faceti? Sper ca lucrurile merg bine! M-as bucura daca ne-ati mai da vesti (bune, sper!).

Rufus spune:

Carra, facem bine, multumim
E o perioada linistita. Am tot discutat, pe indelete, cand am avut ocazia. Tea e ok, e si intr-o perioada agitata cu scoala (teze, proiecte), merge la antrenamente (incep concursurile de sala la atletism). Suntem atenti unii cu altii, perioada de incordare incepe sa se domoleasca. Aparent a inteles reactia noastra (care atunci i s-a parut disproportionata). Spun aparent pentru ca mie mi-e frica sa ma mai linistesc vreodata, asa ca am antenele sus oricand.
Maine merge la balul bobocilor, cu ocazia asta probabil ca isi va recapata din drepturile suprimate acum ceva vreme. In toata perioada asta n-a protestat, daca a avut obiectii le-am discutat cu calm si argumente. Petrecem timp impreuna, eu si Tora am tras destule concluzii pe-aici. Mi se pare extrem, extrem de interesant ca, in afara de unele extreme, nimic din ce ni s-a spus aici nu era ceva nou. De unde deduc ca, chiar daca stim, rutina ne impiedica sa aplicam. Ne-am ordonat gandurile, ne-am trasat cateva obiective...a fost un semnal de alarma pe care l-am interceptat la timp.
Nu am garantia ca va fi totul perfect, mai bine spus stiu sigur ca vom mai avea momente "de glorie", insa acum e pace, angrenajul este uns si poate asa va ramane cat mai mult timp.

Trebuie sa recunosc ca mi-au ramas intiparite cateva din postarile de aici, mai ales cazurile de razvratire maxima in adolescenta; ma bucur ca ne-au fost impartasite, sunt experiente deosebite, marturisesc insa ca ma rog Domnului sa nu am parte de asa ceva ca parinte. Pentru ca e greu sa traiesti cu asa ceva in suflet.

Deci: suntem bine, sanatosi, asteptam vacanta, sarbatorile...

Rufus, Tora si iadele

eumada spune:

Uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

nelia spune:

Eu nu am citit subiectul decit acum, asa, un pic pe sarite... insa am dat peste poezii. Si daca e asa cum am simtit-o eu in ele, atunci mama ei face foarte bine ce spune ca face in ultimul mesaj. Tora, nu stiu exact ce probleme ai cu fata, dar ceea ce spui in ultimul mesaj suna foarte bine!

M-am apucat sa-l citesc, a mea nu are nici 12, dar daca ma gasiti pe la adolescenti, intelegeti de ce...

stockholm spune:

Si eu am fost o adolescenta super razvratita , de fapt si acum sunt rebela ,am si o tendinta un pic histrionica , imi place sa sochez oamenii si apoi sa ma amuz pe seama reactiilor lor . Coincidenta sau nu tot fara tata , adica bine al meu e absent din frageda pruncie , nu ne-am cunoscut, nu ne- am vorbit ,desi el m-a rec ca si copil iar parintii mei erau casatoriti la nasterea mea .Poate tot dat .si laturei mele histrionice mi-a placut sa invat nu bine f bine , pt ca era o modalitate sa- i sochez pe cei din jur , sa-i las cu gura cascata cand deja erau ,, obisnuiti,, cu armele mele uzuale . Solutia mamei a fost libertate totala dar si responsabilizare maxima , la 14 ani vroiam piercing uri vreo 12 ca le calculasem eu ca ar fii de ajuns , m-a luat mama de mana m-a dus la chirurgie si cand l - am vazut pe nu s ce doctor cu ditamai aculoiul sa -mi faca mie gaura in limba ca sa mai imi pun piercing mi-a trecut instant . Nu va mai zic ca omul mai si insita sa -l las sa mi gaureasca limba in timp ce eu urlam ca un maimutoi ranit .Nu mai dau multe alte exemple ca oripilez forumul , am reusit in fapt sa oripilez oraselul de prov unde locuiam , asta era o chestie care ma rodea tare si era modul meu de a ma razbuna pe oras , faptul ca era un orasel mic , ca toti se cunosteau , barfa maxima si mai ales faptul ca pe mama o stiau toti, si nu numai pe mama ,ci si pe bunica bunelu , si inca 99,99% din familie .Am , baut , m-am sexat si cu cine si cu cine nu treb , chefuri , traznai , plecat al ski la casa de vacanta a unchiului pe sestache , am dat-o si in bara destul de urat dar mi -am asumat situatia si tot eu singurica am iesit din ea , eu mi-am rez. mereu propiile probleme , chiar daca unele au fost f grave , dar macar din punctul asta de vedere am fost corecta .In fac am deraiat la un moemnt dat total cand pe la 22 de ani cochetam cu ideea de a ma casatorii cu un profesor, f bine plasat finanaciar dar care avea vre-o 5 foste neveste si din nefericire vreo 64 de ani . Am ajuns pana la punctul in care ne -am mutat impreuna , fara sa stie maica -mea , ea saraca crezand ca io stau cuminte floricica la camin .Norocul meu , ca m- am trezit la timp , cand m -am intalnit din pura intamplare cu unul din copii "iubitului" un tinerel suberb de nici mai mult nici mai putin fix 22 de ani .Atunci efectiv parca mi s-a luat o plasa de pe ochi si mi -am dat seama ca de fapt io nu vrea nici un bosorogea la casa mea sa stau sa-i fac ceaiuri si sa astept sa moara ca sa traiesc si eu ci vroiam un Tata ,eu am avut norocul sa ma trezesc la timp , sa am o familie deosebita si o relatie extraordinara cu sotul meu care e la fel de rebel ca si mine ,sunt oameni in viata care traiesc dupa propriul lor cod sa zic asa .Paradoxul este ca desi suntem amandoi 2 rebeli si in continuare viata noastra rupe niste limite si reguli pe care ceilalati nu si le pot imagina rupte , noi 2 chiar ne iubim si avem o casnicie extraordinar de reusita .

Cred ca de fapt asta e pana la un punct problema principala a Tedei , faptul ca isi doreste un Tata , care uneori sa intervina , sa dea cu pumnul in masa si sa o scoata din cacao .E o fericita ca are un tata , si inca nu-si da seaam de asta , asta va realiza in timp si tot in timp va realiza si greselile facute , dar tot in timp sunt convinsa ca isi va da seama ac are o pereche de parinti minuntai si 2 soruri pe care ii va pretui enorm.

Oamenii se tem f mult de asa numiti "freaks", astia ca mine si ca sotul meu , care sparg barierele societatii , care umbla rasi sau barbosi , care trag betii pana in zori sau se tin de alte cate si mai cate traznai , care se dau cu ruj negru si au ochii pictati in div culori ,paradoxul este ca maj oamenilor astora sunt oameni f impacati cu ei insisi si care sunt capabili sa traiesca si f ok dupa reguli ,sa aiba un job normal si o familie deosebita . Cred ca e pur sis implu frica de un doemniu necunoscut si ata si uneori cand mintea ne e condusa de frica tindem sa actionam gresit .