probleme cu mindra de 15 ani
Raspunsuri - Pagina 31
eumada spune:
Ba nu sunt insurubati in nimic.Eventual doar sa ceara ei ca si parinti sfaturi de la un specialist ca sa poata gestiona situatia mai bine.
viviana spune:
Oh, Rufus, ea nu-si face rau!
Are 15 ani. Varsta sensibilitatii accentuate, a labilitatii emotionale, a rebeliunii si a experimentarii.
Protesteaza si/sau cauta locuri in care sa se simta stimata si oameni in ochii carora sa se vada valoroasa.
Se refugiaza intr-un pahar de bautura in cautarea senzatiei de euforie, fericire pentru ca i se pare ca viata devine mai interesanta, ca poate provoca.
Ca sa uite pe moment ca pozitia ei in sanul familiei sau al prietenilor nu este cea dorita de ea.
Pur si simplu trece printr-o depresie adolescentina la care au concurat toate elementele, atitudinile si pozitiile voastre descrise aici.
Are nevoie de echilibrare psiho-afectiva. De detensionare.
Cand i-ati dat drepturi, acordat limite laxe, le-a simtit ca pe o favoare.
Cand i-ati taiat din drepturi/limite le-a perceput ca pe o pedeapsa.
In perioada asta a marii labilitatii emotionale nu are nevoie nici de favoruri nici de pedepse.
Nu e important ce ati facut voi, ci ceea ce simte ea cu privire la asta.
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lapona andacos, topicul e plin de sfaturi concrete, de experiente de viata. Rezultatul celor 30 de pagini de sfaturi e ca Tora nu mai scrie de cateva zile, iar Rufus se simte... nedreptatit... De aceea m-am gandit ca e bine sa amintesc ce nu s-a mai pomenit in ultimele pagini si anume ca, din punctul asta, fara consiliere de specialitate, cam greu sa se urneasca lucrurile inspre bine. Da, am inteles, nu prea sunt bani in momentul acesta. Daca s-a ajuns totusi ca o adolescenta sa fie tunsa cu forta de mama ei, poate ar fi bine sa apara de undeva niste bani :). |
la cit e de stufos topicul in momentul asta,chiar mi-as fi dorit sa scrii TU,concret,asa pe puncte!
Mai ales ca ne-ai si amintit ca n-ai mai citit si mai ales n-ai mai scris de ani d ezile(daca am retzinut bine expresia)pe forumul asta!
Deci prima ta interventzie dupa respoectiva pauza a fost sa-i acuzi pe Rufus si Tora,in legatura cu ce-ai facut/scris in ultimul timp, si mai ales ce nu fac ei,sa critici comportamentul Torei si a lui Rufus!
Spre deosebire de altzi membri,tu chiar ai intrat sa dai niste bile negre...si atit!
Deci care sunt sfaturile tale,eu mai insist odata ,pentru ca repet topicul e asa stufos incit eu una nici nu mai stiu ce li s-a spus si ce nu li s-a spus!
PS.Nu te cunosc,nu stiu sine esti,insa mi s-a parut ingrozitor de urita si acuzativa postarea ta!
Dana
andacos spune:
Tot eu ca am uitat ce voiam sa spun!
Parerea mea,din ce am citit este ca cheia problemei se afla in mina Torei!Tora e singura care poate face direct si concret ceva,ce si cum trebuie sa afle singura pentru ca ea traieste cu copilul in casa si stie unde si cum trebuie actzionat!
Rufus face bine asa cum face,fata trbuie sa stie ca Rufus e prezent in viatza ei si e gata sa intervina in orice moment!
Dana
Adela99 spune:
nu stiu daca pot veni cu vreun sfat aplicabil ... cand al meu a trecut prin adolescenta rebela :) acum imi da mana sa zambesc o prietena mi-a spus: fii pregatita cam 3-4 ani!!! 
si n-a exagerat cu mult. acum sigur ca nu zi de zi. intervale. ma invarteam in cerc. si am ajuns si la consiliere familiala. unde am mers doar io. si acolo mi s-a spus: incearca sa faci altfel, sa actionezi altfel. no sigur asta intelesesem si io ca daca fac in acelasi fel ca si pana acum primesc acelasi respons ca si pana acum. da' marea intrebare era: in ce fel?
si treptat am reusit sa fac in alt fel. nu am aplicat metode soc. si cu toate ca schimbarile au fost mici, cateodata reuseam sa-l "sochez" si raspundea si el altfel.
no, ca de mare folos am fost :(
ecsz: actioneaza! nu re-actiona!
olympia spune:
Adela, eu cred ca ai fost.
Incerc eu o sinteza, acum. Rufus, Tora, voi aveti pe de-o parte de luptat cu un stil de educatie experimentat in copilarie, ala de pe vremuri, il cunosc prea bine ca l-am trait si eu, el nu poate fi aplicat azi e clar, nu doar ca nu-i bun sau drept, dar nu functioneaza pur si simplu. Pe de alta parte exista situatia speciala a fetelor voastre mai mari, care-s mult mai vulnerabile datorita lipsei celuilalt parinte. Cumva voi va raportati separat la aceste 2 surse de probleme, nu le vedeti cum se intrepatrund si cum amplifica una tulburarile celeilalte. De-aia va tot zice lumea de consiliere.
Concret acum. Tora, oare ce fel de adolescenta si care ar fi fost limitele rebeliunii tale adolescentine daca ai fi crescut nu fara tata cum ai zis, ci cu un tata vitreg? Un om strain de fapt. O sa zici probabil ca depindea de acel tata... Corect, dar depindea si daca acel tata avea sau nu inca o fata doar a lui, atunci poate ai fost geloasa pe ea, sau daca el si cu mama ta alegeau sa faca si un copil impreuna si atunci ai mai fi avut inca un motiv de gelozie... Pe ce loc crezi ca te-ai fi simtit tu in viata acestui tata? Oare nu pe al treilea? Oare n-ai fi fost frustrata si disperata sa castigi mai multa atentie?
Si iata ca abia acum poti sa-ti imaginezi un pic cum se vad lucrurile din papucii Tedei, nu doar intorcandu-te tu in ai tai la varsta respectiva.
Acelasi rationament pentru Rufus, cat ai fi baut sau fumat sau umblat aiurea daca nu te crestea mama ta ci una vitrega, cu un copil dintr-o casatorie anterioara si apoi cu inca unul nou aparut in familie? Cam pe ce loc te-ai fi vazut tu in sufletul acelestei mame? Pe primul, ca orice copil? Ai fi alergat in bratele ei la orice problema?
Chiar daca voi incercati sa tratati egal copiii vostri, cele mari stiu si simt ca mai exista niste personaje principale lipsa din scena. A gestiona aceasta lipsa (de ce lipsesc, oare a cui e vina, copiii de ce trebuie sa se descurce in lipsa) si inca la dublu n-are cum sa fie o treaba simpla pentru voi, e ceva cu care nu se confrunta toate familiile. Ideal era sa apelati la o consiliere pentru fete atunci, inainte de casatorie, sau macar inainte de nasterea micutei. Punand niste lucruri corect pe sine din vreme, fetele mari si-ar fi vazut altfel locul lor in familia voastra mare, ca si voi de altfel.
Cumva voi va asteptati ca daca voi adultii va iubiti intre voi si principial vreti sa va tratati egal si corect copiii, fetele voastre sa intre automat in rolul firesc al unor copii nascuti in acea familie. Or asta nu se poate fara hopuri ca ele erau deja mari cand s-a stricat prima familie sau cand s-a format a doua, iar bagajul anterior exista in ele. Copiii n-au nici motivatia si nici puterea unui adult de a pune punct si de a o lua de la capat, n-a fost alegerea lor ci ceva ce li s-a-ntamplat dincolo de orice putere a lor si atunci e normal sa fie si vulnerabile si derutate de multe ori.
lapona spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andacos Deci care sunt sfaturile tale,eu mai insist odata ,pentru ca repet topicul e asa stufos incit eu una nici nu mai stiu ce li s-a spus si ce nu li s-a spus! |
Inteleg ce spui si nu imi e greu sa scriu a treia oara care e sfatul meu: sa mearga cu totii la consiliere de specialitate. Este cat se poate de evident ca nu pot trece fara ajutor prin aceasta perioada, care, daca am inteles bine, devine din ce in ce mai dificil de inteles si manageriat.
In lipsa consilierii de specialitate, sfatul meu ar fi sa-si trateze cu respect si intelegere fiica. Totusi, daca se ajunge la tuns cu forta, ma gandesc ca, pe undeva, notiunea de respect are intelesuri diferite pentru noi. Sunt convinsa ca Tora crede ca isi respecta fiica, dar, in acelasi timp, ca are totusi dreptul de a o umili atunci cand ea greseste cu ceva. Asadar, aceasta ar fi o discutie inutil de purtat pe forum. Nu o cunosc, nu ma cunoaste, de ce ar pune vreun pret pe ce spun eu, nu?
rall spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui msl1 adolescenta trebuie petrecuta altfel cu scoala, activitati, distractie adecvata virstei prieteni adecvati virstei (fara sex) pt ca complicatiile unei relatii serioase sint de ajuns dupa 25-30 de ani...ce mai trebuie sa iti strici viata si in adolescenta? |
Eu am avut o relatie 'serioasa' in adolescenta si a fost o perioada superba. Nu mi-a stricat viata deloc, mi-a infrumusetat-o
kariguld spune:
azi in tren, in drum spre casa mi-am mai amintit ceva.
noi parintii nu putem controla evenimentele din viata copiilor/adolescentilor nostri. insa ne putem controla reactiile fata de evenimentele care se intampla.
un foc nu se stinge cu alt foc. daca semeni vant, inevitabil culegi furtuna. cand iti controlezi reactiile, judecata iti ramane limpede.
si nu uitati, adolescentul este oglinda noastra. va reactiona exact cum ne vade pe noi ca o facem.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andacos flaviutza,pe mine ma deranjeaza insistentza asta a ta pe copii inteligentzi(mai mult decit media),olimpici...e ca si cum ai spune ca cei din categoria de mai sus vezi draga doamne sunt rebeli(tocmai datorita inteligentzei),daca nu avem probleme cu adolescentzii...sunt asa mai fraieri sau mai prostutzi un pic,ca vezi "asculat"(am pus in paranteza pentru ca au si ei momentele lor de rebeliune,insa se manifestea cu totul si cu totul altfel)si nu depasesc niste limite! Dana |
E cam offtopic, dar simt nevoia sa clarific logica asta "stramba" din care susura frustrari.
Copiii, adolescentii si chiar adultii devin rebeli atunci cand nu se simt/sunt acceptati asa cum sunt, indiferent de motivul neacceptarii.
Cei foarte inteligenti se simt neacceptati din simplul motiv ca sunt foarte inteligenti si asta ii face foarte diferiti de ceilalti.
La fel de bine (sau de rau) pot fi neeaceptati din varii alte motive cu acelasi rezultat: rebeliunea.
Asa ca Andacos daca copilul tau nu e rebel, asta nu are legatura cu inteligenta lui, ci cu cat de acceptat se simte in familie, intre prieteni, in societate.
Si da, poate ca cei mai inteligenti simt mai bine cat de acceptati sau neacceptati sunt defapt, sunt ceva mai sensibili.