probleme cu mindra de 15 ani

tora97 spune:

mi se pare o idee super!
TORA,RUFUS si cele 3 minuni ale lor
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

kariguld spune:

oho, si eu fac din astea. credeam ca-s singura pacatoasa o fac in mod spontan, fara anunt in prealabil.

mie personal, nu mi se pare relevant ce anume am facut noi cand eram adolescenti. tatal meu mi-a spus acum multi ani, cand copii erau micuti. vorbeam cu sora mea mai mare despre vremurile cand noi eram copii si noi nu faceam cutare si cutare. atunci el ne-a spus la amandoua "niciodata, dar niciodata sa nu-i spui copilului "stii, pe vremea mea nu faceam asta si asta, eu eram asa si pe dincolo", ptr ca vremea ta a trecut, sunt alte timpuri, alte tentatii...."
nu imediat,dar mi-am dat seama ca are dreptate. mai ales daca faci mereu comparatii cum era atunci si cum este astazi. comparatiile nu ajuta practic la nimik, decat la a vedea cat de mult s-au schimbat lucrurile. mie imi place sa spun ca au evoluat.

vremurile s-au schimbat. iar copii nostrii, chiar daca ne seamana in multe, traiesc totusi alte timpuri. sunt practic inconjurati de tehnologie la tot pasul, de felurite informatii doar la un clik distanta. se poate spune ca dorm cu internetul sub perna.

ah si am uitat sa spun, eu pe individ il castram demult.

corap spune:

asa-i tin si eu pe-ai mei acasa uneori - dar, surprinzator, maica-mea ma intelege. mai greu e cu tatalor, dar a inceput sa accepte si el iesirile noastre 1:1 cu chiuleala de la scoala.

si ma intristeaza mai mult sa vad un adult cu o adolescenta reprimata ajuns o cazatura umana care-si traieste viata de adult ca un adolescent (sau pe care-l apuca adolescenta la 30-40 de ani + doi copii pe care-i lasa de izbeliste), decat un adolescent care a fost adolescent (mai zbanghiu sau mai linistit, in functie de furtuna de hormoni) la vremea potrivita.

nu voiam sa scriu la subiect ca eu am pareri cam radicale si total opuse celor care au initiat subiectul - "tin cu lupu' " cum ar veni, de fapt inteleg foarte bine lupu', si stiu si ca apartinatorii lupului n-ar lua seama la ce spun eu - da' daca tot m-am apucat

barbaria politicii "fara usa la camera" e de o cruzime fara margini - pana si maicile la manastire au o usa la chilie.

si cel mai nasol e ca considerati copilul / adolescenta croita fix pe tiparul vostru. deschideti ochii, NU toti oamenii gandesc la fel, sunt la fel, simt la fel. poate ca ar trebui sa vedeti ce-i cu ea inainte de a-i aplica tactici de slutire pentru ca sunteti neputinciosi. ce naiba, adultii sunteti VOI si va comportati precum copiii de 3 ani la groapa de nisip cand maricica le arunca praf in ochi.

(imi cer scuze pentru postare, da' pe bune daca incercati sa intelegeti ceva din nevoile Tedei. voi vreti doar sa nu se mai comporte anapoda. ca doar ii oferiti atatea: masa, casa, uneori si usa. e un fel se subsclav (sclavii aveau usa, cei mai multi dintre ei)

ch_dana spune:

Nu-s de acord cu "nu pot sa judec"...ba pot, ca de aia mi-a dat Dumnezeu (oops ! ) creier. Si pot invata si din ceea ce cred eu ca e bun sau gresit, din experientele altora si ale mele. Evident, judecata mea poate fi corecta pentru unii, gresita pentru altii - inclusiv pentru mine.

Kari, am citit ce ai scris si e foarte frumos, dar...practica ne omoara. Tu, ca mama de adolescent, ce ai fi facut in locul Torei si a lui Rufus ? Fiindca e clar ca incredere a existat, doar ca a fost utilizata gresit...nu cred ca in astfel de cazuri poti sa aplici zisa ta "am tacut si i-am privit cum se desfasoara".

corap spune:

ups, tocmai imi zise rufus ca-s draguta la zezeu.
noah, nu-s chiar draguta, dupa cum se vede.

apropo... impricinatu' s-a dat la fund, nu-i asa?

kariguld spune:

ch_dana, eu nu la judecata "aia" m-am referit, ca asa si eu pot sa judec.

ce as fi facut eu in locul Torei? cred ca deja m-am exprimat in privinta asta, de fapt am lasat sa se inteleaga din ce am scris. mai concret asa.... as fi lasat apele sa se linisteasca, chiar daca imi inghiteam limba cu toate nodurile posibile nu as fi comentat nimik negativ pana no vedeam cat de cat dispusa la o discutie. si atunci doar as fi pus intrebari, de fapt as fi provocat-o pe ea sa-si descarce sacul. exclus taiat parul, usa luata/pusa, confiscat tefelon sau alte pedepse de gen. doar spus clar si limpede ca traim intr-o casa unde exista reguli si respect, prin urmare sa ne tratam ca atare.

cand copila mea adolescenta este intr-o rebeliune, ma evita in casa. eu continui sa-i zambesc si sa ma port normal sa o intreb diverse, practic ma desfasor normal. iar seara cand merge in pat ii spun ca vin s-a invelesc (inca mai practicam asta ) cand o invelesc cu patura o simt cum se topeste si incepe sa-i turuie gura si sa explice ce-a fost cu ea peste zi, cum ma cauta si-mi ia mainile, se lipeste de mine si vorbeste si vorbeste. iar eu o ascult si zambesc, uneori dureaza si 20 minute spovedania. iar eu sunt acolo si ii spun ca oricand sunt gata s-o ascult, chiar si in miez de noapte daca simte nevoia.

Rufus spune:

Sa nu-ti ceri. N-are nimeni nevoie de batai empatice pe spate, ci de pareri. Asa cum sunt ele. Altfel subiectul n-are rost.

Edit: tot draguta esti.
Si da, macho man s-a dat la fund.

Rufus, Tora si iadele

JuliaSM spune:

Tocmai, nu se poate vorbi de libertatea si de timpul de har pe care ni le ofera Dumnezeu ca sa haladuim aiurea, pana ne vine mintea la cap, pentru ca difera de la individ la individ. Suntem diversi, asadar si 'regulile' care ni se aplica sunt asemenea.

Uite de-aia nici in educatia copiilor modul de aplicare a libertatilor si limitarilor nu e sintagma unica si universal valabila, ci mulata de la caz la caz, in functie de amanuntele situatiilor particulare, detalii care, insumate, ne fac asa unici, la urma urmei.

Rufus si Tora... e greu. Nu am copii asa mari, ca sa spun ce-a functionat la noi si sper ca,atunci cand va veni vremea, sa reusesc sa nu-mi indepartez copiii, orice-ar face ei. Daca ramanem impreuna si aproape, gasim noi o solutie pana la urma.
As merge tot pe libertate si responsabilizare ( daca se poate, nu una tardiva, ci una constientizata preventiv).

corap spune:

:) he, kari, si in adolescenta mea facea minuni o apropiere fizica, cum e cea de "noapte buna". de fapt, obiceiul invelitului cred ca tine si de o nevoie psihica de apropiere inaintea somnului, de descarcare, de relaxare si de reafirmare a garantiei ca orice ti s-ar intampla, e cineva de partea ta.

kariguld spune:

ei nu imi cer decat foarte rar sa-i invelesc, doar cand sunt obositi prea tare. nici eu nu merg in fiecare seara sa-i invelesc, o fac din cand in cand. in special atunci cand peste zi au fost rebeli sau au avut de impartit lucruri imaginare.