probleme cu mindra de 15 ani

andacos spune:

Sunt in mare graba,ins a-din experientza,va spun ca gresitzi cind spunetzi ca Rufus este tata!

Ca Rufus este CA SI UN TATA,este alta treaba,insa Teda .are un tata!
De asta mie felul lui Rufufs de a rezolva problema mi s epare foarte corect!

Dana

diuna spune:

Si eu ma adresez tot tie, Michelle, nu iti sar in cap dar consider ca nu exista o varsta "medie" la care "e bine" ca o fata sa aiba un prieten. Depinde mult de copil, de temperament, de maturizare biologica( absolut independenta de individ!), de conjunctura, de perceptie asupra lumii..he, heee, cate mai erau in capul meu la 14 ani...Eu m-am bucurat cand fata mea, la 14 ani(neimpliniti), mi-a zis ca a raspuns "da" cererii de prietenie a unui coleg. Il placea, petreceau mult timp impreuna la scoala, iar duminica isi mai faceau cate un proiect impreuna, deh, mai mult sau mai putin. Eu il apreciam pentru ca, desi locuia cu bunica, parinti divortati si care locuiau mai mult in Italia decat in Rom, era un bauat istet, studios, si facea baschet cu consecventa( si aici erau colegi). Desi nu m-am opus nici o secunda sa se vada, sa iasa impreuna, intr- zi m-a intrebat cum ar putea sa-i spuna ca nu-l place in felul in care asteapta el si relatia in sine, ca-i e fortae drag si se simte bine cu el dar...nu are acei fluturi in stomac si nici nu se simte atrasa altfel decat prieteneste. Nu stia cum sa se exprime fara sa-l raneasca. Pai cum m-as putea pronunta eu ca 14 ani nu e o vartsta indicata ca o fata sa aiba un prieten??? Spune, cum as putea sa nu-i acord incredere in conditiile in care am inteles ca e pregatita pentu o relatie, stie ce vrea si ce nu, nu lasa loc de curiozitati sau de "trend". Deci varsta este un aspect atat de relativ...
Daca ar fi sa ma exprim in cuvintele mamei mele, fata Torei "a apucat-o gresit". Dar studiaza la un liceu cu nivel ridicat, cerintele scolare vor fi mari, ma gandesc ca lectiile ii vor ocupa o mare parte din timp, poate cu extrascolare mai multe si-ar mai umple si din timpul ramas liber, daca si familia isi face timp de activitati comune...iaca nu prea are vreme de dubiosi. Eh, zic si eu, la fata mea asta ar tine, dar la a voastra nu stiu, Tora si Rufus. Aveti admiratia mea pentru ca va preocupati sa gasiti solutii, chiar pentru ca ati deschis topicul asta, banuiesc ca nu a fost tocmai usor sa sti ca ai putea citi cate si mai cate. Inca o data...rabdare!

Morgano spune:

Andacos, nu sunt de acord cu tine, pentru ca atunci ar insemna ca si copiii adoptati au un tata, care nu este cel adoptiv.

Cred cu tarie ca a fi mama sau tata nu tine doar de biologie sau legislatie, ci de cum te simti si comporti fata de un copil pe care il cresti.

Contraexemplul este tatal Tedei care nu mai este tata demult, decat in acte, si care nici acolo nu mai vrea sa fie ... vrea sa scape cu totul de propriul copil. Emotional a facut-o demult, legal e dornic sa o faca in orice moment.

boticelina spune:

Rufus, Tora eu vreau doar sa va spun ca am fost in papucii Tedei. Aveam 16 ani, un prieten cu 13 ani mai mare si chef de cearta, de trantit usi, plecat de acasa, tot tacamul...

Solutia alor mei a fost sa-mi acorde libertate, dar si responsabilitate (aproape totala).

Conditia principala a fost sa-mi vad de scoala, daca notele/media generala ar fi scazut sub 8 s-ar fi anulat tot ceea ce urmeaza:

- Plecatul de acasa: spus cand plec si cand preconizez ca ma intorc, fie ca sunt 3 ore sau 3 saptamani. Daca am probleme sa sun. Daca n-am, sa nu sun Nu erau mobile in adolescenta mea, deci puteam suna doar pe fix de la vreun telefon public iar ei pe mine chiar ca nu ma puteau gasi.
- vicii: "noi suntem parintii tai si datoria noastra este sa va crestem frumos si sanatos, deci nu sponsorizam vicii. Daca bei/fumezi, muncesti pt bani de bere/tigari" si s-au tinut de cuvant.
- ai grija ce faci si fa astfel incat sa nu intri in bucluc (exmatriculari/politie/sarcina/BTS), adica nu dorim sa te luam de la sectia de politie, sa te adunam beata de pe jos, libertatea implica responsabilitate. La fel si sexul. Daca totusi patesti ceva spune repede sa putem rezolva, asta e, shit happens sometimes.

Vreau sa zic ca am avut cea mai misto adolescenta, am facut tot ce mi-am dorit, am stat 7 ani cu prietenul looser (pe care ai mei mi-au zis ca-l urasc si ca nu il vor vreodata in vizita la noi acasa - mi-au zis sa-i transmit eu asta) si asa a ramas, omul ala n-a calcat la mine acasa in cei 7 ani de prietenie, am plecat la concerte noaptea, in bucuresti , vara eram 1 saptamana acasa 3 plecata, banii mi i-am muncit, ei decontau drumul dus-intors cu cel mai ieftin mijloc de transport plus niste maruntis de subzistenta pe zi, gen juma de paine si 5 felii de parizer, restul era treaba mea sa produc/economisesc.

Si da, m-am imbatat, m-am sexat, am si muncit (doar munci legale - asta era conditia esentiala), m-am distrat de mi-a iesit pe urechi, am terminat fiecare an de liceu cu premiul 1, am intrat la facultate cu concurenta de 56 candidati / 7 locuri, si-mi doresc din tot sufletul sa am si io intelepciunea, cand mi-o veni randul, sa pot lua o decizie la fel de buna si in acord cu personalitatea copilului meu.

Citind acum de Teda, prima reactie a fost "jesus, as incuia-o in casa", dar apoi mi-am amintit de mine

CorinaDani spune:

boticelina, daca toate acestea se petreceau inainte de '89, erau mult mai putine pericole si tentatii, in comparatie cu vremurile prezente...
si probabil ca ai fost suficient de inteleapta incat, chiar daca ai avut libertate totala, ai stiut/intuit sa faci alegeri care sa nu te puna in pericol sau situatii degradante...

andacos spune:

In cazul copiilor adoptivi,acestia nu-si cunosc tatal!

Cind tatal biologic nu este cunoscut de catre copil,un alt barbat inlocuieste destul d eusor acest gol!

In momentul in care copilul isi cunoaste tatal natural,deja un alt barbat nu poate juca rolul de tata!Repet si v-as ruga sa cititzi cum trebuie,un alt barbat poate fi CA SI UN TATA,insa tata este doar cel pe care-l cunoaste copilul!

Copilul meu de exemplu,stie ca are un tata,indiferent cum este si ce face el,insa stie la fel d ebine ca atunci cind are ceva de discutat/rezolvat,sotzul meu ii este cel apropiat!

Dana

buli spune:

da, si probabil prietenul ala chiar a tinut la tine

adica una e sa ai o relatie cu un barbat care te iubeste, chiar daca e mai mare, alta e sa se joace unul cu tine si cu mintea ta.

boticelina spune:

Corina, nu era inainte de '89, am terminat facultatea in 2000. Ce exista acum si nu erau atunci sunt drogurile si sunt convinsa ca daca ar fi fost le-as fi incercat . De fapt am si testat niste ceva in facultate, dar ori erau facaturi, ori n-au avut efect, in plus iesisem din zona de rebeliune, ca nu m-au tentat.

Si habar n-am de ce naiba beam in liceu, ca nu-mi place, n-am mai baut de atunci decat maxim un cockteil pe an in ultimii 15 ani, dar atunci mi se parea asa de coooool, copil nebun...

De fapt n-am mai baut de cand mi-am luat carnet de sofer si parintii m-au cadorisit cu un harb de masina (pentru care nu mi-au dat un shfantz de benzina/intretinere, vai cate eforuturi mai faceam s-o intretin, asigurari, service si sa pun benzon, ehe, ce vremuri...)

Deci tot responsabilizarea e cheia dupa cum vad

boticelina spune:

buli, normal ca m-a iubit omu', si io pe el, dar sincer in ziua in care "ne-am agatat" nici unul din noi nu se gandea la iubire, ca ne-am povestit si amuzat mai apoi. El vana o prospatura, io un rocker cu vechime .

Iar ai mei au lesinat in secunda doi cand au aflat de noi. Banuiesc ca au vorbit intre ei, s-au sfatuit si cu frate-meu, dar tot ce au facut a fost ce am scris deja. S-au bucurat nespus cand ne-am despartit (eram in anul 3 de facultate deja).

boticelina spune:

In fine, ce vreau eu sa spun e ca exista oameni care nu se pot incadra in acceptiunile celorlalti, care NU POT, desi poate ar vrea, sa fie cum isi doresc ceilalti, in special cum isi doresc parintii.

Sunt convinsa ca parintii mei si-ar fi dorit o fata cuminte si devreme acasa, dar cu toata parerea de rau, eu nu am putut si nu pot fi asa. Inca sunt oarecum misfit, sunt integrata social, dar am niste idiosincrazii ale mele, mi le stiu, parintii si prietenii buni mi le stiu, nu ma pusheaza niciodata cu nimic, au ales sa-mi dea libertate pt ca s-au convins ca-mi ies bine treburile la final, chiar daca nu merg pe calea batuta.