Donare de organe - versus
Raspunsuri - Pagina 19
nelia spune:
Foarte interesant subiectul, multe lucruri explicate bine, multumim.
Eu sint pentru donare, dar uite ca nu stiu cum e aici, nu m-am interesat. Si cind spun ca sint pentru, sint pentru mine, nu stiu cum as reactiona daca ar fi vorba de cineva drag.
M-a impresionat profund cazul fetei de 14 ani!
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s Noi am invatat la scoala sa facem HLR (resuscitarea inimii si plamanilor, aceea cu respiratie gura-gura sau gura-nas si cu presiune asupra inimii, am invatat sa folosim si aparatele electrice care sunt in multe truse de prim-ajutor in magazine, scoli, institutii) desi lucram in laborator. Ni s-a spus ca daca incepem resuscitarea, sa o facem pana la venirea salvarii sau in caz ca pacientul isi revine... |
Asa ni s-a spus si aici, si eu am cursul de prim ajutor, printre care si resuscitarea inimii si plaminilor. Chemi salvarea, esti tot timpul in legatura cu persoana de la Urgente si incepi resuscitarea pina cind ajunge salvarea... sau pompierii. Aici pompierii vin intotdeaua primii, in mai putin de citeva minute!
LauraNicole spune:
De curand familia sotului a trait o experienta legata de donarea de organe. Cumnatul nostru, sotul surorii sotului menu, a trecut printr-un transplant de inima. Acum 15ani a facut cardiac bypass( nu mai stiu cum ii zice in romana) si pentru ca acum transplantul i-a fost singura sansa de supravietuire, suntem norocosi sa-l avem in viata. Este in omminunat care desi ar if putut trai din ajutoare de la stat(beneficii) el a preferat sa munceasca din greu in constructii so renovari pentru a-si intretine cei doing copii. Atat eu cat si sotul meu suntem pe lista de donatori.
BlackCat4evR spune:
Nu am citit decat intrebarea din subiect. Eu am anuntat deja toata familia si prietenii, in caz de ceva, sa dea tot ce se poate! Si stiu ca-mi vor respecta dorinta.
LauraNicole spune:
Este groaznic sa the afli in situatia in care tu sau careva din familia ta sa aiba nevoie de transplant. In ultima luna toti am trait clipe due cosmar. Ian era pe lista de ani de zile si ultimul atac l-a avut cu o luna in urma. Pierdusem orice speranta si deja ne gandeam cum sa o sprijinim pe sotie si pe copii. Cand am fost anuntati ca e programat pentru operatie.... Acum sunt doua saptamani si deocamdata se simte bine. Obosit dar bine.