Donare de organe - versus

mianna spune:

intr-adevar, si o voi mai face de cate ori voi putea, fiindca n-am vazut alintare, rasfat sau exagerare.

mianna spune:

doar pentru ca n-am postat niciodata doar de dragul de a posta, si acum e obligatoriu un post in respectivul topic ca sa-l poti evalua. dar daca mai vad vreo aberatie de genul "O infectie a tractului urinar incepe in sistemul urinar", cred c-o fac si pe asta i-am explicat Mirelei atunci, cand a cerut lamuriri, ca e ca si cum as zice ca "o groapa din Bucuresti incepe in Romania"

gmmm spune:

Multumesc, buflea.

Diferitele tipuri de "moarte" apar fiindca, cum s-a mai spus, creierul este organul cel mai sensibil la lipsa de oxigen si in consecinta moare primul.
Confuzia provine cred din faptul ca se foloseste acelasi termen ("moarte") pentru situatii diferite.

Sa zicem ca un bolnav moare la spital. Infirmiera ma cheama, ascult inima, puls, respiratie. Daca nici una dintre aceste functii vitale nu exista, persoana este considerata decedata (= moarte clinica) si pot sa fac certificatul de deces. Nu se pune problema de a preleva ceva (poate doar corneea).

Sa luam alt caz, cel al lui bonsai sa zicem. Fata gasita spinzurata, eventual nu se stie de cit timp. Parintii cheama SMUR-ul.
Medicul ajunge, vede ca nu mai exista puls, nici repiratie (= moarte clinica), insa cum nu poti sti cu precizie care e starea creierului, medicul ii va da toate sansele si va incepe manevrele de reanimare: intubatie, defibrilatie etc.

Daca inima nu porneste din nou, in ciuda unei reanimari sa zicem de o ora, se declara decesul.

Daca insa inima porneste, o aduc la spital.
Unde ii fac sa zicem un IRM care arata leziuni ireversibile ale creierului si o electroencefalograma, despre care sa zicem ca este plata. Deci sintem foarte probabil in situatia de moarte cerebrala.
Fata inca nu este moarta (din simplul motiv ca inima ii bate), insa creierul ei este probabil lezat pentru totdeauna.

Iar medicii stiu ca daca opresc ventilatia artificiala, persoana n-o sa mai poata repira prin fortele proprii (fiindca centrii care comanda respiratia au fost lezati definif). Iar in cazul acesta, fara oxigen, cum a mai spus cineva, inima o sa se opreasca si ea la scurt timp. Deci persoana o sa moara oficial (= stop inima, stop respiratie).
Acum nu stiu exact cind discuta cu familiile, inainte sau dupa ce fac a doua electroencefalograma sau dupa ce verifica circulatia (= examenele care permit sa se puna cu certitudine diagnosticul de moarte cerebrala).

Daca familia e de acord, pregatesc totul in vederea prelevarii (sala de operatie etc), dupa care opresc masinile.
Si asteapta ca inima sa se opreasca (= ca persoana sa fie oficial moarta), iar dupa un interval de citeva minute se fac prelevarile de organe.

Daca familia nu e de acord, masinile (= esential, ventilatia artificiala) sint oricum oprite mai devreme sau mai tirziu, ceea ce aduce dupa sine oprirea inimii. Deci moartea.

Editez fiindca dupa o cercetare mai extinsa a literaturii franceze am aflat ca in Franta, spre deosebire de Statele Unite, de pilda, majoritatea prelevarilor se fac pe "coeur battant". Fiindca cu cit durata de ischemie (=lipsa de perfuzie a unui organ) este mai scurta, cu atit sansele ca grefonul "sa prinda" sint mai mari. In consecinta, din 1996 cred, se accepta ca "moarte" oficiala si moartea cerebrala.

buflea spune:

Gmmm, chapeau !

Deci se poate ca in urma resuscitarii, inima sa porneasca dar creierul sa fie "mort" datorita lipsei de oxigen ... foarte interesant !

Uite asta este o explicatie foarte completa, care stiuta anterior unei tragedii, de orice familie, ar favoriza luarea unei decizii favorabile donarii de organe.

bird70 spune:

La noi anul trecut a fost impuscat in cap (de 3 ori ) un politist. A ajuns la spital foarte rapid si pus pe aparate. Creierul insa a fost facut praf si a intrat in moarte cerebrala. Aparatele tineau corpul in viata. Era un barbat tanar si sanatos. Sotia a decis sa doneze tot ce se poate pentru ca asta si-a dorit el . A fost un moment foarte dureros si emotionant cand sotia si colegii de lucru si-au luat ramas bun si a fost dus in sala de operatii . Ziarele l-au prezentat ca pe un erou (ceea ce a fost) care si dupa ce a murit a continuat sa serveasca comunitatea. In zilele urmatoare o gramada de pacienti si rude au inceput sa intrebe despre donarea de organe si spitalul a organizat niste pachete cu informatii pentru cei care le doreau. Foarte multi s-au inscris atunci in registrul donatorilor de organe.

Ce mi-a placut atunci a fost viteza cu care spitalul a reactionat la interesul oamenilor. Au printat materiale informative, au oferit date despre regsitrul donatorilor de organe si persoane implicate in donarea de organe au fost la dispozitia celor interesati sa stea de vorba.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

bonsai spune:

gmmm,
foarte frumos descris,didactic,pedagogic........2 inexactitati as vrea sa corectez:

-la noi in tara,in eventualitatea ca propunerea de a dona organele a esuat,familia refuza din diferite considerente,nu se vor opri niciodata aparatele care asigura respiratia artificiala,deoarece nu e legal,procesul de moarte biologica,adica o arganismului oricum se va instala relativ rapid,avand in vedere ca e creierul mort....1-2-3 zile ,cam asta e media....

-in procedura de recoltare nu se asteapta oprirea inimii,avand in vedere ca e mort creierul,fapt dovedit prin cele 2 protocoale de diagnosticare repetate la cel putin 6 ore(protocoale complexe,cu inregistrarea activitatii electrice a creierului,reflexe de trunchi cerebral,nivelul de dioxid de carbon din respiratie)

ch_dana spune:

Doamne, de la ce am pornit si la ce s-a ajuns...

Intentia mea era simpla, sa va intreb ce ati face voi daca ati fi pusi in situatia sa decideti pentru cineva drag. Ca pentru noi insine e relativ simplu, iar pe de alta parte in RO procedura de donare organe nu e atat de bine pusa la punct ca afara, legislativ vorbind (noi nu avem carduri de donor, chestii d-astea).

Eu le multumesc miannei, lui bonsai, gmmm, bird70 si altora care ne-au impartasit din experienta "la prima mana", eu de exemplu nu stiam ca exista diferite tipuri de "morti" (grrrr, oribil suna...). Chiar cu sarcasm, pe care il accept fiindca il practic si eu , macar am obtinut niste informatii utile.

Si cu toate astea, sa ma fereasca Dumnezeu sa ajung in postura de a decide pentru altii...:(

bonsai spune:

bird70,

cazul despre care ai vorbit e un exemplu clasic,posibilii donatori au acest profil....tineri,sanatosi(se exclude HIV,hepatite)la care in principal agresiunea e in zona creierului(impuscat in cap,anevrism cerebral rupt,accident de masina cu leziuni principale pe creier,spanzurare,cazut de la etaj)

si ca sa nu mai apara confuzii de termeni,in cazul donatorilor,peste tot se vehiculeaza notiunea de moarte cerebrala.....nu moarte cardiaca,nu moarte clinica......

notiunile merg impreuna....moartea cerebrala implica donator de organe,iar donarea necesita absolut obligatoriu moarte cerebrala......
celelalte notiuni fac parte din alte capitole

gmmm spune:

bonsai, multumesc si tie (si de postarile tale anterioare).
Inseamna ca in Romania se procedeaza ca in Franta, pe "inima care bate", adica nu se asteapta sa se opresca inima, ci se clampeaza aorta. In felul acesta fluxul sanguin e intrerupt rapid si nu mai au nevoie sa astepte sa se opreasca inima, perioada de asteptare in care organele sufera si au mai putine sanse sa "se prinda" la primitor.
Insa "protocolul de la Pittsbourgh" cere se se astepte citeva minute dupa oprirea inimii. procedura pe care am descris-o mise pare ca e chiar interzisa in Franta, desi este des folosita in Statele Unite.

ch dana, exista mai multe feluri de moarte fiindca de fapt moartea nu e un moment, ci un proces. Organele nu se opresc toate in acelasi timp. Iar un organ oprit poate sa-si reia functia.
Momentul in care se declara "mort" e in final conventional. Poti fii mort dupa legea tarii tale, dar nu dupa legea tarii vecine.
Momentul oficial al decesului e o pura conventie: unde pui bara intr-un proces oricum ireversibil.

Acum un secol nu se punea problema asa. Habar n-am cum se proceda de pilda in Romania la tara (nu cred ca chemau doctorul sa constate decesul, dar mai stii?), insa in Franta de pilda doctorul constata moartea clinica si atit.

Prin anii '50 s-au dezvoltat tehnicile de reanimare, inclusiv ventilatia artificiala. Medicii si-au dat insa seama ca atunci cind leziunile cerebrale sint prea extinse, moartea survine oricum (fiindca procesele sint mai complicate decit pura ventilatie; creierul produce de pilda si substante indispensabile).
De unde si termenul de "coma depasita", de care au auzit toti.
Mai tirziu, termenul acesta a fost inlocuit cu termenul de "moarte cerebrala".
Cind esti in "coma" (chiar si "depasita", profanului termenul asta nu-i spune nimic), pe undeva esti in viata.
Cind esti in "moarte encefalica", esti... mort.

Acum citiva ani am fost chemata sa constatez un deces. Pacient pe care-l cunosteam, moarte prevazuta.
Intru in salon; un pix imi pica din buzunar si se rostogoleste sub patul... mortului. Ma aplec sa-l ridic si in momentul acela aud deasupra mea un expir profund...
De fapt era ultimul "gasp" al unei persoane muribunde (probabil deja moarte), nimic de-a face cu o respiratie eficace.
Am preferat sa ies din camera si sa mai astep vreo ora, sa nu am vreo surpriza...

ladyJ spune:

Gmmm, dar la voi nu se intervine cu resuscitare cand pacientul intra in stop cardio-respirator?
Intreb pentru ca intr-un spital oncologic din Ro s-a resuscitat o ora un pacient cu cancer,intr-o stare grava, a carui deces era previzibil. Resuscitarea nu a avut succes, insa medicii aia totusi s-au chinuit o ora sa-l readuca la viata.
M-am intrebat si eu de ce, ca sanse sa traiasca nu cred ca fi avut. am inteles ca asa e protocolul.