Ecolalie pe fond emotional

Selene_Bunny spune:

andacos, mie mai multe mamici mi-au atras atentia (reprosat) ca nu imi pretuiesc copilul pentru ceea ce este, ca nu ii vad partile bune, frumoase, ca mereu am ceva de obiectat la adresa ei, ca o critic mereu si o devalorizez.

Nu vroiam ca acest subiect sa fie interpretat la fel - Selene deschide al tzashpelea subiect in care se plange de Daria.

andacos spune:

Bun...ok...dar ce voiai tu de la subiectul asta?

Mie informatzia data de educatoare mi s epare ok(mai ales ca tu ai spus ca nu a fost o critica din partea ei),tu insa nu stiu exact cum ai perceput aceasta informatzie pentru ca ai deschis un subiect cu un diagnostic al copilului.

Deci ce trebuie sa spunem noi la subiectul asta?(emoticon de ala de se scarpina-n cap)

Dana

pisigri spune:

De acord, abordarea trebuie sa fie diferita, dar in nici unul din cazuri indiferenta nu este o solutie.

Sincera sa fiu ma irita uneori stilul asta de laisser faire. E foarte simplu si usor si corect sa faci asta cand ai un copil "perfect", docil, inzestrat, unde-l pui acolo sta, abia asteapta sa indeplineasca sarcinile care i se dau, etc. E greu si gresit sa faci asta cu un copil mai dotat intr-o directie si mai putin dotat in alta, mai aiurit, mai zvapaiat samd.

Asa cum se considera ca NU e normal ca la 8 luni bebelusul sa nu stea in fund nesprijinit, exista niste "norme" care spun ca la cutare varsta, un copil ar trebui sa stie sau sa fie capabil sa faca una-alta. Atunci cand observi ca al tau nu le face, iei niste masuri. Nu, nu-l inchide nimeni in debara fara apa si mancare pana coloreaza in contur, dar ca dascal, ai obligatia de a atrage atentia parintilor (tocmai pt ca tu, cu 25 de copii, nu te poti ocupa suficient de minusurile fiecaruia). Mai departe, parintele face ce doreste/ii dicteaza constiinta.
Singura "problema" din punctul meu de vedere ar fi aceea ca, daca la gradi "merge si-asa", adica asteptand ca cel mic sa dobandeasca abilitatile respective pe masura ce creste, se creaza o obisnuinta. A parintelui de a-l lasa in boii lui, a copilului de a alege linia de minima rezistenta. Si asta nu merge la nesfarsit, ca se ajunge la scoala, in clase mari, unde materia e complicata, se recupereaza greu...

Stiu, o sa spuneti ca acesti copii au doar 3-4 ani. Ca asta e povestea cu drobul de sare, ca exagerez. Mie nu mi se pare. asa cum pe bebelusul de 8 luni de care scriam mai sus incerci sa-l stimulezi ca sa recupereze, la fel il poti stimula pe copilul de 3-4 ani, si acesta inca sa perceapa totul ca pe o joaca.

Selene asta vrea sa faca, sa isi ajute fetita, si e grozav ca incearca asta. Doar ca ei ii va fi mai greu decat altora, pt ca are o copila independenta, incapatanata, voluntara si un pic rasfatata. Aici trebuie sa intervina determinarea lui Selene, negocierea, "pacaleala", jocul...combinate cu invatarea si acceptarea autoritatii, mai usor de deprins la gradinita.

Nu a spus nimeni ca Daria e "anormala", ca are ceva iremediabil, ca e "defecta" sau ca e altfel decat perfecta. E la fel de perfecta ca noi toti . Parintele modeleaza si o ajuta sa isi depaseasca/recupereze imperfectiunile.



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 29+

Alizee spune:

Copilul se ajuta, incurajandu-l, nu criticandu-l si scotandu-i in evidenta toate "carentele".



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Selene_Bunny spune:

Ah, am inteles acum. Da, eu corelasem diagnosticul cu insistenta pe fise. Rationamentul meu a fost asta: educatoarea imi da de inteles ca ar fi nevoie de lucru acasa - asta inseamna exersat - copilului nu-i place sa exerseze prea mult, ba chiar se descurajeaza repede cand nu-i iese repede si nu mai vrea sa incerce - daca insist, se instaleaza ecolalia, din teama de nereusita.

Si vroiam sa stiu cata importanta sa acord observatiilor educatoarei si ce atitudine sa adopt, cum bine a spus pisigri.

andacos spune:

Pisigri,eu mi-as face probleme ,ca si parinte,daca observatziile educatoarei ar veni sau s-ar repeta ,la sfisitul primului an de gradinitza!

Acum,la 3 saptamini de la incepere gradinitzei,pentru mine ca si parinte este doar o informatzie si atit!In niciun caz un diagnostic.

Dana

Alizee spune:

Selene, cel mai pertinent raspuns il vei gasi la psiholoaga care deja o cunoaste pe fetita. Iti va putea da chiar recomandari in scris, pe care sa le arati educatoarei, care, dupa parerea mea, este exagerata si iti va zapaci copilul de tot cu pretentiile ei.
Cea mai mare problema la aceasta educatoare nu este faptul ca are pretentii de la un copil de 4 ani, ci ca nu are metoda pedagogica de a-l ajuta si iti cere tie ceea ce ar trebui sa faca ea. Nu conteaza numarul de copii, ea este cea care are pregatire in domeniu.
De aceea ti-am zis sa ceri, in scris, sfaturile psiholoagei,care sunt avizate si demne de luat in considerare de catre educatoare.






allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Selene_Bunny spune:

allinta, de la d-na psiholog solutiile le-am primit ieri. :) Pe scurt, nu are rost sa ma stresez si sa stresez copilul. Ce spui tu a spus si ea - metoda pedagogica.

Daca va fi nevoie, o sa-i cer o recomandare in scris, pentru a o duce educatoarei.

Edit: insa mi-au prins bine ideile de joaca si sfaturile expuse de mamicile care au raspuns aici.

Alizee spune:

Eu cred ca aceasta educatoare are nevoie de sfaturile, in scris, ale psiholoagei. Ai grija sa nu intri in conflict sau sa o contrazici, ca "ti-ai dat foc la valiza"; este genul de cadru didactic, care stie tot, dar nu ofera solutii reale.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Selene_Bunny spune:

Am inteles. Daria vad ca e atasata de educatoare, si ceilalti copii sunt, ii vorbesc pe nume, ea fiind tanara sau mai tanara, chiar nu stiu ce varsta sa-i dau.